3,021 matches
-
vizibil marea lui dorință de a impune distincție și demnitate. Domnul se apropie de prinț, fără grabă, cu un zâmbet binevoitor, îi luă mâna și, ținându-i-o într-a lui, îi studie câtva timp chipul, parcă recunoscând niște trăsături știute. El e! El e! rosti el încet, dar solemn. În carne și oase! Aud că toți repetă un nume știut, drag mie, și mi-am amintit trecutul fără întoarcere... Prințul Mâșkin? — Exact. — Generalul Ivolghin, în retragere și mizerie. Pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
binevoitor, îi luă mâna și, ținându-i-o într-a lui, îi studie câtva timp chipul, parcă recunoscând niște trăsături știute. El e! El e! rosti el încet, dar solemn. În carne și oase! Aud că toți repetă un nume știut, drag mie, și mi-am amintit trecutul fără întoarcere... Prințul Mâșkin? — Exact. — Generalul Ivolghin, în retragere și mizerie. Pot să-ndrăznesc să vă întreb de prenume și de numele după tată? — Lev Nikolaevici. — Așa-i, așa-i! Fiul prietenului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prin aniversarea de o mie de ani a Rusiei. O spun sincer. Dumneavoastră, prințe, ați deschis vorba despre secrete, cică m-aș apropia ca și cum aș vrea să vă șoptesc un secret, însă, ca un făcut, chiar există un secret: persoana știută mi-a dat de știre că ar dori foarte mult să aibă o întâlnire secretă cu dumneavoastră. — De ce să fie secretă? Nici pomeneală. Mă duc chiar eu la ea, pot s-o fac și astăzi. — Ba nu, ba nu, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
interesează de sănătatea dumneavoastră, știați acest lucru? — Cam prea des îl faci monstru, ceea ce e foarte suspect pentru mine. Nu puteți avea nici o suspiciune, nici una, îl contră cât putu de repede Lebedev, am vrut doar să vă explic că persoana știută nu de el se teme, ci de altcineva, de cu totul altcineva. — Păi spune mai repede, îl interogă prințul cu nerăbdare, văzând grimasele misterioase ale lui Lebedev. Tocmai aici e secretul. Și Lebedev zâmbi ironic. — Secretul cui? — Secretul dumneavoastră. Singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
strănută, dar încă nu îndrăznea să spună ceva. Văd că ai contribuit. — Dar în mod indirect, numai în mod indirect! Vă spun adevărul, adevărat! Contribuția mea n-a fost decât că, la momentul oportun, i-am dat de știre persoanei știute că s-a adunat la mine cutare societate și că sunt prezente unele persoane. Știu că l-ai trimis acolo pe fiul dumitale, chiar el mi-a spus adineaori. Dar vreau să știu ce-i cu intriga asta! exclamă prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sufletul. O, ce frică îi era să se uite în colțul de unde îl priveau insistent cei doi ochi negri, atât de binecunoscuți, și, în același timp, tremura de fericire că e iarăși aici, printre ei, că va auzi vocea ei știută - după toate câte i le-a scris. „Doamne, va spune ceva acum!“ El nu rostise încă nici un cuvânt și asculta încordat „dezlănțuirea“ lui Evgheni Pavlovici, căruia arareori i se întâmpla să fie într-o asemenea stare de mulțumire sufletească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în mulțime, nu departe de locul unde stătea el, într-o parte - n-ar fi putut nicidecum arăta în ce loc și în ce punct - zări o față, un chip palid, cu părul cârlionțat și negru, cu zâmbetul și privirea știute, prea bine știute; chipul licări și dispăru. Se prea poate ca doar să i se fi năzărit; din această nălucire rămase numai cu impresia zâmbetului strâmb, a ochilor și a cravatei elegante, de culoare verde-deschis, de la gâtul domnului pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Europa. — Nu, dați-mi voie, nu! strigă Lebedev, sărind și dând din mâini, ca și cum ar fi vrut să oprească râsul general. Dați-mi voie! Cu acești domni... toți acești domni, se răsuci el brusc spre prinț, doar asta, în punctele știute, iată ce-i... Și, nepoliticos, bătu de două ori în masă și din această pricină râsul se înteți. Deși era în starea lui obișnuită „de seară“, de data aceasta Lebedev era prea surescitat și iritat de precedenta polemică „erudită“, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
devine prea ușor de înțeles; căci șase probe, pentru a da satisfacție remușcărilor, sunt prea suficiente, întrucât probele nu puteau fi reușite. Și, în primul rând, după părerea mea, pruncul este prea mic, adică nu-i masiv, așa că în perioada știută ar fi avut nevoie de copii mireni de trei, de cinci ori mai mulți decât au fost fețele bisericești, așa că și păcatul, dacă s-a micșorat pe de o parte, la urma urmei, s-a mărit pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la alta, vă sunt atât de recunoscător și atât de vinovat față de dumneavoastră.... eu... vedeți... (arătă din nou camera) în momentul de față mă aflu într-o asemenea situație... — O, am spus eu, nu-i nimic de văzut; e ceva știut; probabil, v-ați pierdut slujba și ați venit să vi se facă dreptate și să vă căutați din nou o slujbă, nu-i așa? — Cum de... v-ați dat seama? mă întrebă el mirat. — Se observă de la prima privire, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ținut mândru, s-a cam înfierbântat; s-a schimbat conducerea în favoarea dușmanilor lui; aceștia l-au săpat, au depus plângeri împotriva lui; și-a pierdut slujba și cu ultimii bani a venit la Petersburg ca să caute dreptate; la Petersburg, lucru știut, mult timp n-au vrut să-l asculte, apoi l-au ascultat, apoi i-au răspuns cu un refuz, apoi l-au momit cu promisiuni, apoi i-au răspuns cu asprime, apoi i s-a poruncit să scrie cine știe ce declarație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cunoștea până la suferință; întotdeauna putea să-i spună pe nume și s-o arate, dar, ciudat, parcă acum chipul ei nu era nicidecum cel pe care i-l știuse și se chinuia, nevrând s-o recunoască în ea pe femeia știută. Pe acest chip erau întipărite atâta căință și teamă, încât femeia părea o criminală teribilă care tocmai ce săvârșise o crimă îngrozitoare. O lacrimă se prelinse pe obrazul ei palid; ea îi făcu semn să vină și-și puse degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tâmpi definitiv și nu mai e mult până atunci; totuși, ai de străbătut o cale lungă și variată și mă bucur că nu pot spune că va fi veselă. În primul rând, îți prezic că nu vei ajunge la persoana știută... — Ah, e insuportabil! strigă Varia. N-ai de gând să termini odată, otravă scârboasă ce ești? Ganea se făcuse palid la față, tremura și tăcea. Ippolit se opri, îl privi lung și cu încântare, își mută privirile asupra Variei, râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și acum, poate, plătesc pentru asta. Însă nu doar de dragul băuturii (scuzați, prințe, grosolănia sincerității unui om iritat), nu doar de dragul băuturii m-am atașat de el! M-au atras tocmai calitățile lui, după cum spuneți dumneavoastră. Dar toate au limita știută, chiar și calitățile; și dacă, deodată, verde în față, are impertinența să declare că în opt sute doisprezece, copil fiind, și-a pierdut un picior și l-a înmormântat la cimitirul Vagankovskoe din Moscova, asta chiar că depășește limitele, arată lipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nouă idee, sări în picioare, înșfăcă pălăria și o luă la fugă. În coridor se întunecase aproape de tot. „Ce-ar fi dacă ar ieși din colțul acela și m-ar opri lângă scară?“ se întrebă el, apropiindu-se de locul știut. Dar nu ieși nimeni. Coborî pe sub arcul porții, ajunse pe trotuar, se miră de mulțimea oamenilor ieșiți în stradă odată cu asfințitul soarelui (ca de obicei la Petersburg, în timpul caniculei) și o porni în direcția străzii Gorohovaia. La cincizeci de pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
buna credință a mulțimii, mijloc care cu cât e mai absurd cu atât are mai multă trecere. De atunci însă singurul privilegiu care a rămas în picioare este acela al capacității și integrității. Și contra acestui privilegiu, să fie bine știut îndreptează partidul liberal toate atacurile sale. Este o adevărată mângâiere pentru noi, cari, cu multe sacrificii, susținem această luptă contra calomniei și invidiei unora, contra orbirii altora, contra indiferenței celor mai mulți, să vedem că, în sfârșit, d. Brătianu însuși deschide ochii
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Marea Britanie, urmată de Statele Unite. Se constată că doar 10% din fuziunile și achizițiile realizate de companiile britanice au implicat alte companii europene, marea lor majoritate fiind încheiate cu firme americane. Marea Britanie are însă o tradiție de nonconformism în această privință, știut fiind faptul că ea a reprezentat principala poartă de intrare în Europa a investițiilor japoneze. O distincție precum cea de mai sus nu mi se pare însă potrivită, decât, poate, pentru a face deosebire între fuziuni și achiziții dintre firme
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
fi iarăși un cult, o altă foaie matricolă, va fi iar un catalog”. Mai mult decât opera (cristalizare supremă a experienței unice, irepetabile în convenția artistică), pe poetul de avangardă îl va interesa pura tensiune a spiritului spre un orizont știut - și chiar voit, în mod paradoxal - intangibil. De aici, exaltarea „eșecului”, a „nerealizării” (în plan literar, dar și mai general-social), clamarea neliniștii spirituale, voința permanentizării stării de criză a eului. Voronca o afirmă limpede în mai multe rânduri, cu un
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
un alt tip de discurs, prin modificarea, în ultimă instanță, a universului imaginar, prin deschiderea unei breșe în registrul tematic tradițional al liricii. Pe de altă parte, poetul nu „imită” existentul, ci inventează noi realități, raporturi inedite, ce violentează ecuațiile știute ale imaginii (și deci ordinea impusă de logica realului), face să interfereze planul percepției directe cu imaginarul, aproximează o stare de spirit prin mișcarea aparent arbitrară a sintaxei textuale. Când scrie, de pildă, în Pneu: „Parc săpat în inel, amurg
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
spectacolul sărbătoresc al lumii, tulburat temporar de amenințări secrete, într-o atmosferă poate mai puțin agitată totuși, de reverie într-un univers de feerie onirică, scenă pentru delicate fantasme, conturate în linii fluente, ca un soi de „balet” regizat cu știutul rafinament manierist al iubitorului de suave artificii. „Mișcarea neprevăzută a pupilei” - cum sună un fragment de vers - continuă să descopere „forma virtuală” a lucrurilor, în construcții mereu surprinzătoare ale imaginației: „Ca prințesele norii se tolănesc pe perini albastre / Lumina e-
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
avioane călători cu sensibilități tari joacă pocker sau stepează în mâini” - s-a soldat cu consecințe hotărâtoare pentru evoluția sa ulterioară. Nu numai noile dezlănțuiri dionisiace reînviate în decorul și cu marca stilistică a metropolei moderne, promovate de futurism, cu știutul cult al vitezei și al „sportsmanului”, cu exaltarea „performanței” acrobatice etc. putea fi însă un exemplu la îndemână (în perfectă concordanță, de altfel, cu disponibilitățile de entuziasm ale tânărului ce abia descoperise o nouă formulă poetică), ci atracția pentru lumea
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
preț, precum Cațavencu al lui Caragiale, iar în plan real-istoric precum C. A. Rosetti, calificat de Eminescu drept "părintele demagogiei române". Interesant că opțiunea lui Nietzsche pentru epigon vine din dialectica eternei reîntoarceri, care abandonează, totuși, ideea hegeliană de progres. Știut e că și Eminescu e un antihegelian, dialectica lui fiind, în realitate, o antitetică. E una dintre acele întâlniri stranii dintre Eminescu și Nietzsche, dovadă că ei gândeau la fel, dar în ecuații ontologice total diferite. O "ecuație" sofistică, la
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Rowman & Allanheld, 1984). Shue, H., ED.: Nuclear Deterrence aand Moral Restraint (Cambridge: Cambridge University Press, 1989). Teichman, J.: Pacifism and the Just War (Oxford: Bsil Blacwell, 1986).. PARTEA a șasea NATURĂ ETICII 35 Realismul MICHAEL SMITH Este un lucru bine știut c] oamenii evalueaz] comportamentul și atitudinile altora din punct de vedere moral. Spunem, de exemplu, c] am procedat greșit neajutându-i pe cei care au nevoie de ajutor anul acesta, chiar dac] probabil am procedat corect înapoind proprietarului portofelul g
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi teamă de adjunctul său. Îl scoate din încurcătură actrița Lolo, amica lui, care taie „nodul gordian”, învățându-l pe comisar să raporteze Prefecturii încercarea de mituire, dar numai după ce își va fi însușit jumătate din suma, doar de el știută, ce i s-a oferit. O inspecție înfățișează păcăleala trasă de un inspector de la centru funcționarilor unei preturi și altor slujbași, care, derutați de amabilitatea lui simulată, improvizează un ospăț de pomină. Inspectorul intră în rol doar după ce indivizii, potlogari
VALJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290417_a_291746]
-
lui Ferdinand I „s-a tras În două rânduri În muncitori: În iunie 1916, la Galați, și În 13 decembrie 1918, la București”. Domnia lui Carol al II-lea nu constituie un subiect În sine, cel mai probabil, dat fiind știuta percepție negativă a acestuia. Totuși, sunt amintite evenimentele sângeroase Împotriva muncitorilor din ianuarie 1931 (București) și februarie 1933 (Grivița), politica externă falimentară, neispirată și izolaționistă, dar, mai ales, cedările teritoriale din 1940. În mod paradoxal, monarhul cu cea mai scurtă
RECONSTRUCȚIA MEMORIEI REGALITĂȚII ROMÂNEŞTI ÎN POSTCOMUNISM: DOUĂ ANALIZE JURNALISTICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALEXANDRU MURARU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1286]