3,030 matches
-
de-a lui moș Dumitru - un țăran - care a avut nedoritul prilej de a da nas în nas cu trupeții ruși înciubotați care călcau peste lanurile de grâu în pârg și păpușoi ca pe drumul mare, lăsând în urmă numai țărână și pleavă... Fierbând de furie, moș Dumitru ședea în capul ogorului său când un “starșâi litinant” l-a întrebat răstit: “Gde Berlin?” Moș Dumitru a priceput întrebarea, fiindcă în primul răzbel a avut de a face cu “lifta” și îi
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
place să se sărute și continuă la nesfârșit. Trupurile lor contorsionate se înfioară, sclipind în răcoarea nopții. O ajută să-și pună ceva din hainele mototolite. În razele rătăcite și tăcute ale astrului le vede răscolite, murdare de iarbă și țărână. Roua dimineții au luat-o cu ei pentru întotdeauna... le scutură cum poate, însă nu le pasă, au numai de traversat înapoi magistrala, - Hai acasă... astăzi trebuie să merg și la serviciu, nu ca tine ! Merge vioaie ținându-l strâns
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
încolțea încă: fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pămînt și nu era nici un om ca să lucreze pămîntul. 6. Ci un abur se ridica de pe pămînt și uda toată fața pămîntului. 7. Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărîna pămîntului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a făcut astfel un suflet viu. 8. Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; și a pus acolo pe omul pe care-l întocmise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
și am mîncat din pom." 14. Domnul Dumnezeu a zis șarpelui: Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat ești între toate vitele și între toate fiarele de pe cîmp; în toate zilele vieții tale să te tîrăști pe pîntece, și să mănînci țărînă. 15. Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămînța ta și sămînța ei. Aceasta îți va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcîiul." 16. Femeii i-a zis: "Voi mări foarte mult suferința și însărcinarea ta; cu durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
în toate zilele vieții tale; 18. spini și pălămidă să-ți dea, și să mănînci iarba de pe cîmp. 19. În sudoarea feței tale să-ți mănînci pîinea, pînă te vei întoarce în pămînt, căci din el ai fost luat; căci țărînă ești, și în țărînă te vei întoarce." 20. Adam a pus nevestei sale numele Eva: căci ea a fost mama tuturor celor vii. 21. Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam și nevestei lui haine de piele și i-a îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
tale; 18. spini și pălămidă să-ți dea, și să mănînci iarba de pe cîmp. 19. În sudoarea feței tale să-ți mănînci pîinea, pînă te vei întoarce în pămînt, căci din el ai fost luat; căci țărînă ești, și în țărînă te vei întoarce." 20. Adam a pus nevestei sale numele Eva: căci ea a fost mama tuturor celor vii. 21. Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam și nevestei lui haine de piele și i-a îmbrăcat cu ele. 22. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
vite și turme de oi, și un mare număr de robi: de aceea Filistenii îl pizmuiau. 15. Toate fîntînile, pe care le săpaseră robii tatălui său, pe vremea tatălui său Avraam, Filistenii le-au astupat și le-au umplut cu țărînă. 16. Și Abimelec a zis lui Isaac: Pleacă de la noi, căci ai ajuns mult mai puternic decît noi." 17. Isaac a plecat de acolo și a tăbărît în valea Gherar, unde s-a așezat cu locuința. 18. Isaac a săpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
lor? Și chiar ce carte, ce monumentală enciclopedie? Există multe Europe, diseminate în timp și în spațiu, o confederație multidimensională de Europe. Cu care dintre ele sânt solidar? Pe care le urăsc? Unele 207 sânt reale ca un pumn de țărână din care cresc fire de iarbă, altele virtuale, fantomatice, bîntuindu-ne imaginarul. Chiar a existat lumea antică, în care Europa nu era mai mult decât o nimfă răpită de Zeus pe spinarea eternului taur cretan (poate cel mai durabil simbol al
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
putea: "Mai bine mai pune niște Chuck Berry." Un scriitor Cel mai enigmatic scriitor din toate vremurile a fost, desigur, Isus. Evanghelia ni-l arată o singură dată scriind ceva, și atunci nu pe hârtie, ci, cu un bețișor, în țărână, în cursul uimitoarei scene a femeii prinse în adulter. Nu vom ști niciodată ce a scris el acolo, sau dacă măcar scria ceva ori doar desena. Trebuie să fi fost însă un lucru important, căci Isus era atât de absorbit
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
lui, cântarea dragostei lui și, prin Iov, a disperării lui. Omul din Nazaret a vrut să fie indexul acelei cărți și încununarea ei. Scena iertării femeii căzute-n păcat mi se pare parabola centrală a Evangheliei, iar scrisul rămas în țărână - cea mai frumoasă operă a umanității și, poate, definiția ei. 308 Două feluri de fericire Ceea ce pentru corpul fizic este orgasmul este fericirea pentru corpul nostru spiritual. E o senzație scurtă și copleșitoare, este acea iluminare pe care-o caută
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
se așezară în jilțurile lor care fură ridicate de robi pe umeri. - Auta nu vine cu noi? întrebă Tefnaht. - Nu! zise bătrânul. Să mai stea, să mai afle. Auta se lăsă cu sfială în genunchi și-și lăsă capul în țărână. Cu coada ochiului privi spre turn, și fu bucuros dîndu-și seama că lanul de grâu îl ascundea. Convoiul se îndepărtă. Auta se sculă în picioare. O undă de vânt îi aduse la ureche un crâmpei din ceea ce îi spunea pesemne
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de o jumătate de ceas, deci în câteva ore se putea întoarce. Niciodată nu-l văzuseră străinii pe Auta așa de neliniștit ca după plecarea prietenului său. Umbla în jurul luntrii fără astâmpăr. Străinii își vedeau de treburile lor, cercetând plantele, țărâna sau văzduhul, timpul părea că trece prea încet. În sfârșit, Auta zări în apropiere un nor de praf. O ceată mare de soldați se urca dintr-o vale. Deci Iahuben izbutise. Îndemânaticul sutaș își strigă de departe prietenul, chemîndu-l să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-i urmărească, însă voia să afle ce s-a întîmplat. Unul din soldați, care nu apucase să-și arunce armele la timp, zărind luntrea ce cobora spre el, nu mai avu putere să fugă și se trânti cu fața în țărână. Poate că era mort. Iahuben se apropie de el și-l zgâlțâi de umăr. Soldatul își ridică fața palidă și plină de praf spre sutaș și îl privi cu groază. Nu murise. Iahuben îl întrebă de ce fugeau ceilalți. Soldatul bîigui
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
limpede și scurt. Îi porunci să se scoale în picioare. Văzând un sutaș ca toți sutașii care vorbea ca orice atlant și nici măcar nu avea bici la el, soldatul își mai veni în fire. Se uită la luntrea așezată în țărână. El nu apucase s-o zărească decât prea târziu. Voise să fugă pentru că fugeau toți, dar îl durea un picior. - Spune, ce a fost? îi porunci Iahuben. Soldatul povesti cum căpetenia care i-a dat unui sutaș o ceată de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
trebuia să fie Muntele de Foc. Tot cerul părea prins acolo într-un grătar de nourași lungi și subțiri sau de raze lăptoase și încet începu să se ridice sus, tot mai sus, o uriașă ciupercă de fum sau de țărână spulberată. Hor se duse în partea cealaltă a micului podiș din pisc. Ceilalți veniră după el. Jos, pe țărmul mării, mergea un convoi de asini și de robi spre liman. Auta și Nefert amuțiră. Auta alergă după ocheane și se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu capul în jos. Luntrea minunată, căreia i se închinaseră neamurile pământului, începu să tremure. Un vuiet surd se auzi dedesubtul ei, apoi luntrea țâșni în adâncimile de sus, ducând cu sine doi copii ai gliei, întîia oară desprinși de țărâna care-i născuse. Puțin mai târziu, din Piscul Sfânt, mai sus de podișul de unde zburase, fumul subțire și plăcut de altădată se îngroșă, apoi cu un bubuit asurzitor se năpusti spre cer un stâlp de pulbere aprinsă, și în câteva
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu învățătura, în restul vremii cu dorul de a se vedea pe pământ. Ajunse mai înțelept și mai învățat decât toții învățații pământului, dar nici învățătura, nici deprinderile noi nu-i putură lua neliniștea de a se ști parte a țărânii pe care o călcase din copilăria lui. Cei cinci străini își urmau cercetările și aici, fie privind pământul în toate chipurile prin ocheane, fie afundîndu-se în însemnările scrise când au fost pe el. Numai Nefert își găsise liniștea, după întîile
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
tine mult... și noi toți. Auta îi strânse brațul. Ochii îi erau umezi. - Nu rămân, Hor. Fără voi nu mai pot nici eu. Dar aici m-am născut și sunt cel dintâi om care nu se va mai întoarce la țărâna lui... Vreau s-o mai văd o dată, s-o dezmierd cu palma care s-a dezvățat de ea. A doua zi s-au urcat în luntrea cea ușoară Min, Anu și Auta și patru femei, trei pământene, Nefert, Mehituasehet și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pricepu și se uită întrebător la Auta. Acesta îl privi lung pe bătrân, își rosti în minte vorbele spuse de cârmaci, și abia într-un târziu înțelese că Abraam îl socotea pe Min Dumnezeu. Bătrânul se sculă cu greu din țărână și nu mai îndrăzni să vorbească neîntrebat. Numai când cei șapte se îndreptară spre pasărea lor ciudată, cuteză și el să-și încalece asinul și urmări apoi îndelung zborul ei argintiu prin aer, până nu mai zări nimic. Abia atunci
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o zi bătrânul Auta n-a mai putut ieși prin Babilon. L-a vegheat toată ziua singurul său prieten, Adapă. Iar seara târziu, când cerul înstelat se desfășură ca o mantie, cu ochii la stele și frământând în mâinile obosite țărâna pământului pe care zăcea, Auta muri. Omul care văzuse câteva lumi și întinderea înstelată dintre ele își dădu sfârșitul, mulțumit pentru sine și trist pentru cei din jur, în pulberea pământului din care se ridicase pe picioarele lui, prunc, întîia
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să vorbești despre asta... Își coboară ea vocea, adoptând atitudinea-de-domnișoara-Vânător-În-postura-de-polițai-cumsecade. Domnișoara Pizdător. Acum aș fute-o de i-ar sări ochii din cap dacă aș avea șanse. Probabil o fată bătrână cu pizda stearpă al cărui vagin are gust de țărână din Arizona. Dar cine s-o crede ea de Își Închipuie că o să-i fac confidențe? Nu-ți intra În pielea de angajată la Resurse Umane Amanda. Asta-i munca adevărată de polițai. Trebuie să faci față ca să continui. Capumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
trimisese încă ploaie pe pămînt și nu era nimeni ca să lucreze pămîntul. Ci numai abur ieșea din pămînt și umezea toată fața pămîntului" [Facerea, 2:5,6]. Motivul pentru care în această austeritate "Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărîna pămîntului... " [Facerea, 2:7], pentru care "a sădit rai în Eden, spre răsărit, și a pus acolo pe omul pe care-l zidise" [Facerea, 2:8], este relativ clar formulat: ca să lucreze și să păzească această grădină [Facerea, 2:15
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
textul biblic consemnează, o facere de tip "artefactual": "Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu... " [Facerea, 1:27]. Structurarea fizică a ființei umane este similară aceleia prin care un artist plastic modelează "țărîna pămîntului": Atunci luînd Domnul Dumnezeu țărînă din pămînt a făcut pe om și a suflat în fața lui suflare de viață și s-a făcut omul ființă vie" [Facerea, 2:7]. Reproducînd omomorfic imaginea lui Dumnezeu, fiind un rezultat al "suflului
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
tip "artefactual": "Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu... " [Facerea, 1:27]. Structurarea fizică a ființei umane este similară aceleia prin care un artist plastic modelează "țărîna pămîntului": Atunci luînd Domnul Dumnezeu țărînă din pămînt a făcut pe om și a suflat în fața lui suflare de viață și s-a făcut omul ființă vie" [Facerea, 2:7]. Reproducînd omomorfic imaginea lui Dumnezeu, fiind un rezultat al "suflului/duhului" divin (energie/nformație spirituală) transferat
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
context; pedepsirea este actul din urmă prin care judecătorul suprem decide gravitatea faptelor celor direct implicați și rostește sentința-blestem pentru fiecare în parte: "... blestemat să fii între toate animalele și între toate fiarele cîmpului; pe pîntece să te tîrăști și țărînă să mănînci toate zilele vieții tale!", îi hărăzește Dumnezeu șarpelui; femeii îi spune: Voi înmulți mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naște copiii; atrasă vei fi de către bărbatul tău și el te va stăpîni
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]