7,853 matches
-
cămașă mai aproape de piele”. (Rom sau Țigan, pag. 328) Nicolae Gheorghe: Mama mea nu mă lasă să mă amestec cu țiganii lăieți (așa le spunea ea țiganilor de cort) despre care zicea că sunt murdări și „periculoși”. Prima spaimă despre țigani a venit de la mama mea și mi-a inoculat-o profund, si acum o trăiesc. (Rom sau Țigan , pag. 321) Cartea din care am spicuit poate fi citită online: http://www.fundatia.ro/sites/default/files/ro 124 Rom%20sau%20tigan.pdf
O PROBLEMA NOUĂ de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/347120_a_348449]
-
amestec cu țiganii lăieți (așa le spunea ea țiganilor de cort) despre care zicea că sunt murdări și „periculoși”. Prima spaimă despre țigani a venit de la mama mea și mi-a inoculat-o profund, si acum o trăiesc. (Rom sau Țigan , pag. 321) Cartea din care am spicuit poate fi citită online: http://www.fundatia.ro/sites/default/files/ro 124 Rom%20sau%20tigan.pdf ---------------------------------------- Autor: CÎRPACI MARIAN NUȚU, un rom a cărui familie originează din satul Maciova, județul Caraș-Severin, sat după care
O PROBLEMA NOUĂ de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/347120_a_348449]
-
său, autorul notează: "Din toate poveștile dumitale, bunicu’ dumitale, Dumnezeu să-l ierte, spuneai că zicea:« Să nu iasă omul cu mâna goală de la noi din curte. Să dați bună ziua la toată lumea!» Când fratele dumneavoastră l-a întrebat:« Și la țigani?» Nenea Niculiță, bunicul, răspunsese: «Tot Dumnezeu i-a făcut și pe ei!» Când toți ai noștri, din Long Beach, spuneau că, Cocuța e o c....ă, dumneata ne explicai că bunicu’, nenea Niculiță n-a utilizat acest cuvânt niciodată și
ODISEEA EXILULUI ROMÂNESC ŞI ARGONAUŢII EI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 302 din 29 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357003_a_358332]
-
O continuare a Sfintei Liturghii. O formă de evlavie populară, izvorâtă dintr-una din legile Bisericii, aceea de a-i cinsti pe cei morți! Cum? Dându-le băutură? Chiuind și dansând? Încingând certuri și uneori bătăi în toată regula? Fiindcă țiganii își aduc și arsenalele complete: cuțite, săbii, iatagane. Să fie, în caz de nevoie. Cine se duce în cimitir de Paștele Blajinilor are parte de spectacole gratuite, pe cinste. Poate ca să nu-și mai aducă aminte de cei dragi, cu
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357130_a_358459]
-
paradisul viselor spre fericirea mamaiei, care, mulțumită, mă lua în brațe și mă săruta pe frunte sau pe obraz cu vârful buzelor să nu mă trezească, adormind și ea, nu fără oarecare griji pentru a doua zi. Capitolul II URSUL ȚIGANILOR La șase ani mă țineam după tataie ca un pisoi. Avea ceva în el, pe care, la vârsta aceea nu mi-l puteam explica, ceva ce mă atrăgea ca un magnet și care mă asigura că, indiferent ce prostie aș
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
perdeaua din camera de „tinere” de la drum, pline de importanță, dar cu frica în sân ce-i drept, așteptâmd clipa în care mamaie îmi va observa lipsa. Nenorocirea a fost că, în același timp, pe drum trecea un taraf de țigani, care țopăia în ritmul muzicii cu o căciulă în gură în care trecătorii aruncau bani. După el, la mică distanță, mergeau copiii din sat, cu gurile căscate și nu-și credeau ochilor cum ursul nu obosise de atâta țopăială. Mamaie
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
care trecătorii aruncau bani. După el, la mică distanță, mergeau copiii din sat, cu gurile căscate și nu-și credeau ochilor cum ursul nu obosise de atâta țopăială. Mamaie știa că îmi era frică să ies din curte când treceau țiganii, așa că și-a continuat liniștită treaba în casă. Ursul trecuse de mult și noi nu văzuserăm încă nimic ieșit din comun în curtea noastră. Eram supărată, mă simțeam lipsită de importanță pentru că mamaie nu-mi observase lipsa și cu un
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
intrat în curte, mamaie își ținea basmaua în mână; cum alergase îi alunecase de pe cap, iar tataie, roșu la față și transpirat, își pierduse vocea de câte ori a trebuit să spună: „Aoleu, măicuța mea ce nenorocire pe noi, ne-au furat țiganii fata!” Mamaia s-a repezit spre mine, dar eu știind ce-mi așteaptă fundul, am început să dau târcoale după gluga de coceni, să nu mă prindă. -Dar-ar praful în sămânța ta de buzoiancă nebună! îmi striga furioasă. -Las-o fa
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
timp înainte. Mamaie mă ocăra, iar tataie se văieta, gândindu-se că Dumnezeu îi ocrotise în ziua aceea. Numai eu, cu ochii măriți de frică priveam când la unul când la altul. Înțelesesem că mamaie îmi observase lipsa după ce trecuseră țiganii și speriată alergase în urma lor, să vadă dacă nu cumva mă țineam după ei cu restul copiilor din sat. S-a întâmplat să vină și tataie de la câmp și amândoi, înnebuniți de lipsa mea, au alergat de la un capăt la
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
o să mă și omori, maică!” Nu făcusem nimic mai mult decât de obicei, poate chiar mai puțin, atunci de ce să fi dormit supărată? Nu era niciun pericol să mă trimită la mine acasă, la București. Scăpasem ușor (poate că ursul țiganului îmi purtase noroc!) VA URMA Referință Bibliografică: GLORIE COPILĂRIEI I / Mihaela Arbid Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 478, Anul II, 22 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihaela Arbid Stoica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
scoțându-și pălăriile în fața lui». Era invitat și la nunți la sași, deși nu invitau decât românii înstăriți, căci nu oricine se putea apropia de ei. Bunicul Niculiță ne-a învățat: «Dați bună ziua la toți!» Noi întrebam mirați: Și la țigani? iar el răspundea calm: «Și la țigani, că doar Dumnezeu i-a făcut și pe ei»”. Nea Niculiță cânta din frunză ca nimeni altul și avea și o voce foarte frumoasă. Codrii munților îl dăruiseră cu har, iar prin cântecul
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
și la nunți la sași, deși nu invitau decât românii înstăriți, căci nu oricine se putea apropia de ei. Bunicul Niculiță ne-a învățat: «Dați bună ziua la toți!» Noi întrebam mirați: Și la țigani? iar el răspundea calm: «Și la țigani, că doar Dumnezeu i-a făcut și pe ei»”. Nea Niculiță cânta din frunză ca nimeni altul și avea și o voce foarte frumoasă. Codrii munților îl dăruiseră cu har, iar prin cântecul din frunză nu se despărțea nicicând de
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
ani nu te-o mânca. Nimic din ce se întâmpla în sat nu scăpa de biciul vorbelor aparținând rapsozilor populari ai comunității; bunăoară, nea Mitică își amintește cum au descântat la o nuntă femeile din sat când un băiat de țigan a luat de soție o fată de român: Celuit-a, celuit / Un fecior de corturar / Pe-o fată de general / Corturaru’ om deștept / Se-mbrăcă locotenent, iar fata cânta: De la casa cu parfum / Am ajuns să dorm în fum / De la
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
când porneasc la atac. Sau dacă aș ști: judo, karate, kendo, alte delicatesuri orientale. Moș Gheorghe, luptătorul! Ridică lațul. - Stai așa! - Stau mânca-te-aș, dar să nu dai. S-a dezumflat. Izbucnește în râs. Fantoma lui albă era un țigan din cartier care venise la furat și căzuse în groapa cu var, până la gât. Din cauza asta i se păruse lui de la distanță că nu are cap. Noroc că nu a intrat cu totul. - Ți-a trebuit var. - Var, boierule. - Acum
FANTOMA de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357155_a_358484]
-
da drumul. S-a descălțat supus continuând să se vaite: - Aoleu, maică ce mă ustură, că am și niște bube mai jos. Înainte să sară gardul, l-a oprit din nou. - Să știi că la noi în șantier sunt și țigani. Muncesc și ei, mai bine, mai rău, cum pot. Dar nu am auzit niciodată să fure. Cum e cu furatul ăsta la voi, mă'? - Auu, vrei să ți-o spun p-aia bună? - Sigur că vreau. - Cine zice că e
FANTOMA de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357155_a_358484]
-
Muncesc și ei, mai bine, mai rău, cum pot. Dar nu am auzit niciodată să fure. Cum e cu furatul ăsta la voi, mă'? - Auu, vrei să ți-o spun p-aia bună? - Sigur că vreau. - Cine zice că e țigan și nu fură, ne face neamul de râs. Așa să știi. Cine e țigan adevărat, fură toată viața, face pârnaie cu duiumul, dar nu muncește. Asta e. - Stai departe? - Două străzi. De ce? Brr ce mă usturăăă! - Dacă te întâlnești pe
FANTOMA de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357155_a_358484]
-
să fure. Cum e cu furatul ăsta la voi, mă'? - Auu, vrei să ți-o spun p-aia bună? - Sigur că vreau. - Cine zice că e țigan și nu fură, ne face neamul de râs. Așa să știi. Cine e țigan adevărat, fură toată viața, face pârnaie cu duiumul, dar nu muncește. Asta e. - Stai departe? - Două străzi. De ce? Brr ce mă usturăăă! - Dacă te întâlnești pe drum cu vreun echipaj, le spui ce vrei, că te-ai costumat pentru carnaval
FANTOMA de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357155_a_358484]
-
CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > “AM FOST PRIETENI O VIAȚĂ, DAR N-AM ȘTIUT CĂ E ȚIGAN!” ( CAPITOLUL XXIV) Autor: Octavian Curpaș Publicat în: Ediția nr. 319 din 15 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX - UN ALT FEL DE "PAȘOPTIȘTI"ROMÂNI ÎN FRANȚA, CANADA ȘI STATELE UNITE Autor Octavian Curpaș Editura "Anthem
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” ( CAPITOLUL XXIV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357349_a_358678]
-
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX - UN ALT FEL DE "PAȘOPTIȘTI"ROMÂNI ÎN FRANȚA, CANADA ȘI STATELE UNITE Autor Octavian Curpaș Editura "Anthem", Arizona, SUA octombrie 2011 CAPITOLUL XXIV “Am fost prieteni o viață, dar n-am știut că e țigan!” „Dragă nene Mitică, Că aș dori să ne mai vedem odată e foarte adevărat, dar nu se poate - nu știu câte zile mai am ca să mai vin eu la dumneata, deși distanța de la Las Vegas la Phoenix e un fleac. Să vii
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” ( CAPITOLUL XXIV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357349_a_358678]
-
Mitică și cu siguranță urma să aflu ceva palpitant. Intuiția îmi funcționase perfect pentru că de data aceasta îmi vorbise despre un om care i-a fost prieten o lungă perioadă de timp și despre care n-a știut că este țigan, până în momentul în care a primit de la el scrisoarea pe care se străduise s-o scrie în ultimele sale zile de viață. Nu voia cu niciun preț să-și ducă secretul cu el în lumea drepților. Și Nea Mitică începu
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” ( CAPITOLUL XXIV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357349_a_358678]
-
publici. Nu ne-ai întrebat niciodată cine suntem, știai doar că suntem bucureșteni. Nenea Mitică, înainte de a muri vreau să-ți scriu câteva rânduri... Ce m-a surprins, că în desaga dumitale de însemnări ai scris așa de puțin despre țigani. N-am avut în viața mea secrete în afară de ăsta... regretam că o să mor și că nu i-am spus lui nenea Mitică că sunt țigan, pentru că eram țigan din mamă și tată. Mai spunea în rândurile acelea, scrise poate în timp ce
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” ( CAPITOLUL XXIV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357349_a_358678]
-
m-a surprins, că în desaga dumitale de însemnări ai scris așa de puțin despre țigani. N-am avut în viața mea secrete în afară de ăsta... regretam că o să mor și că nu i-am spus lui nenea Mitică că sunt țigan, pentru că eram țigan din mamă și tată. Mai spunea în rândurile acelea, scrise poate în timp ce-l copleșeau durerile bolii necruțătoare ce l-a răpus, că îi rămăseseră întipărite în minte, pentru toată viața, amintirile lui nea Mitică despre bunicul său
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” ( CAPITOLUL XXIV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357349_a_358678]
-
că în desaga dumitale de însemnări ai scris așa de puțin despre țigani. N-am avut în viața mea secrete în afară de ăsta... regretam că o să mor și că nu i-am spus lui nenea Mitică că sunt țigan, pentru că eram țigan din mamă și tată. Mai spunea în rândurile acelea, scrise poate în timp ce-l copleșeau durerile bolii necruțătoare ce l-a răpus, că îi rămăseseră întipărite în minte, pentru toată viața, amintirile lui nea Mitică despre bunicul său: Din toate poveștile
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” ( CAPITOLUL XXIV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357349_a_358678]
-
despre bunicul său: Din toate poveștile dumitale, bunicu’ dumitale, Dumnezeu să-l ierte, spuneai că zicea:« Să nu iasă omul cu mâna goală de la noi din curte. Să dați bună ziua la toată lumea!» Când fratele dumneavoastră l-a întrebat:« Și la țigani?» Nenea Niculiță, bunicul, răspunsese: «Tot Dumnezeu i-a făcut și pe ei!» Când toți ai noștri, din Long Beach, spuneau că, Cocuța e o c....ă, dumneata ne explicai că bunicu’, nenea Niculiță n-a utilizat acest cuvânt niciodată și
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” ( CAPITOLUL XXIV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357349_a_358678]
-
au cumpărat prima dată o muzicuță, pe urmă chitară, pe urmă acordeon... Plâng mereu - de ce n-am pomenit niciodată la nimeni numele lor? Aceasta era marea durere a lui Mike, el nu povestise nimănui, niciodată despre bunicii lui pentru că erau țigani! Câtă putere avusese atâția ani de când era prieten cu nea Mitică să-și ascundă cu atâta grijă originea! Nu și-a dat seama nici nea Mitică, niciodată, că Mike ar fi altceva decât bucureștean, mai ales că Florian făcea glume
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” ( CAPITOLUL XXIV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357349_a_358678]