3,081 matches
-
să spună ceva În apărarea ei, În apărarea lor, dar nu-i permit să deschidă gura, căci nu mă interesează nimic din ce-ar avea de invocat. — Mă umpli de scîrbă, zic eu pe un ton scăzut. Ochii lui Michael țintesc podeaua, iar el se face tot mai mic cu fiece secundă care trece. Amîndoi mă umpleți de dezgust. De-ar ști Linda... Nu-mi termin propoziția, căci nu e necesar. Michael pare la un pas de a izbucni În plîns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și vâslește să-l așeze în fața locului de tragere. Nu ne vor omorî? o întreabă pe tânăra hijra, care se tot chinuie cu vâslele, ce se încurcă mereu în plantele din apă. — Foarte posibil, zice Yasmin posomorâtă. Amina Begum nu țintește bine. Iar Zia Begum țintește prea jos, pentru că așa vrea. Asta nu are darul să-l încurajeze, însă nu prea mai apucă să reflecteze, pentru că se aude un fluierat peste lacuri și hăituitorii încep zarva de la distanță, cu tobe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în fața locului de tragere. Nu ne vor omorî? o întreabă pe tânăra hijra, care se tot chinuie cu vâslele, ce se încurcă mereu în plantele din apă. — Foarte posibil, zice Yasmin posomorâtă. Amina Begum nu țintește bine. Iar Zia Begum țintește prea jos, pentru că așa vrea. Asta nu are darul să-l încurajeze, însă nu prea mai apucă să reflecteze, pentru că se aude un fluierat peste lacuri și hăituitorii încep zarva de la distanță, cu tobe și șuierături. Un stol de becațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la aceeași masă, sau au mers în același vagon de tren cu el) nu vor uita ziua când niște infanteriști schimbau focuri peste o vale cu niște bărbați din tribul Waziri, iar unul din dușmani a strigat deodată că englezii ținteau prea jos și s-au ridicat, să-i lase să-și ia corect cătarea. Așa este pathanul. Nu este bărbat mai fin ca el în Imperiu, chiar și atunci când este dușman. Între porci și regimentul pathan, Privett-Clampe era un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de fiecare dată să pară că fusese întâmplător, stând apoi cu mâinile în buzunare, balansându-se înainte și înapoi pe tălpile picioarelor încălțate cu cizme. Nici unul nu era atras de dans, deși Privett-Clampe a fost încântat să descopere că domnișoara țintea la fel de bine precum călărea. Când a văzut-o doborând un țap negru cu un 275, de la o sută cinci zeci de iarzi, a decis că trebuie să se fi îndrăgostit. Fata era înaltă și zveltă, cu mâini mari și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o robă, în care e înveșmântat De Souza, se trezește că-i zboară fiola cu prafuri din mână. Hei, ne-ai vărsat cocaina! Imelda (chiar așa, Imelda?) n-are chef de astfel de glume. Își scoate pantoful din picior și țintește (vai, foarte prost!) spre capul diwan-ului care se îndepărta. Pantoful crem cu toc înalt trece razant pe lângă turbanul acestuia, apoi se arcuiește elegant peste verandă și ajunge în grădină unde-l pocnește pe Jean Loup în ceafă. Imediat, reflexele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Franciscovich se îndreptă cu repeziciune spre ușa de după colț, cea despre care le vorbise paznicul, folosindu-și în același timp stația pentru a chema întăriri. Brusc, zări o siluetă nemișcată în capătul coridorului și se opri. Dintr-o singură mișcare, ținti cu arma și lumină cu lanterna locul unde zărise arătarea. - Sfântă Fecioară! îngăimă bătrânul îngrijitor, scăpând mătura din mână. Franciscovich mulțumi lui Dumnezeu în gând că își menținuse calmul și nu apăsase pe trăgaci. - Ai văzut pe cineva ieșind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cineva s-ar fi putut ascunde: în spatele tomberonului. - Om înarmat, țipă ea. Toată lumea ce încă se afla acolo îl putu vedea pe cel de-al patrulea individ din mașină alergând spre stradă înarmat cu o pușcă de mare calibru. Sachs ținti înspre pieptul lui și strigă: - Aruncă arma! Acesta se opri pentru un moment, după care începu să își agite arma spre polițiști. Sachs continuă, cu o voce neașteptat de blândă: - Bang, bang... Te-am împușcat! Omul cu arma se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Bell. Nu văd nimic. Unde este? - Nu pot... Fu întreruptă de o serie rapidă de focuri de armă, provenite din locul ocupat cu câteva zeci de secunde în urmă de Magician. Privitorii alergau în toate părțile urlând panicați, în timp ce Sachs țintea locul din care se auziseră focurile de armă. Bell făcea același lucru. Când își recăpătară vederea, criminalul dispăruse - bineînțeles; de fapt, unde țintea ea cu pistolul, se putea vedea doar un nor de fum ridicându-se dintr-o grămadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
câteva zeci de secunde în urmă de Magician. Privitorii alergau în toate părțile urlând panicați, în timp ce Sachs țintea locul din care se auziseră focurile de armă. Bell făcea același lucru. Când își recăpătară vederea, criminalul dispăruse - bineînțeles; de fapt, unde țintea ea cu pistolul, se putea vedea doar un nor de fum ridicându-se dintr-o grămadă de petarde explodate. Apoi, la dreapta, îl văzu pe Magician la o distanță considerabilă. Încercase să traverseze strada, dar fusese nevoit să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
caz ca acesta, în care agentul Larry Burke avea mai multe aptitudini decât alergatul viteză. De pildă, placatul adversarului. De unde se afla, adică la mai puțin de un metru de motociclist, se aruncă în aer spre motociclist, amintindu-și să țintească sus și să folosească corpul celuilalt pentru aterizare. - Iisuse, icni motociclistul în timp ce se rostogoliră pe pavaj și acroșară în plin un container de gunoi. - La naiba, murmură Burke, simțind cum pielea de la cot îi este jupuită. Nenorocitul dracului! - Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
la criminal, încercând să se concentreze asupra feței sale. Ai o armă pe care o poți folosi și ai și voie să faci asta. Auzi cuvintele detectivului Mary Shanley în minte. Trase aer în piept și își ținu arma pregătită, țintind puțin mai sus și puțin mai la stânga pentru a compensa gravitația și vântul slab și plăcut de aprilie. Când tragi, nimic nu există în afara de tine și de ținta aleasă, conectați printr-un fir invizibil și ușor, la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
vie, era asemănătoare cu cea a autobuzului care îi salvase viața Magicianului. Capitolul XX Văzând cum Mazda se îndreaptă în plină viteză spre ea, Sachs alergă spre trotuar cu gândul să încerce să tragă din lateral. Trase piedica Glockului și ținti forma întunecată ce se profila în mașină, urmărindu-l cu o mișcare a mâinii pe o distanță de câțiva metri. Zări însă în spatele lui zeci de vitrine de magazine și de ferestre de apartamente, plus mulțimea de oameni de pe trotuar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de ea cu spatele, după ce lovise năprasnic și un container de gunoi. Mayda execută o întoarcere la dreaptă și porni în trombă spre nord. Sachs se ridică iute în picioare, dar nu se mai obosi să ridice arma pentru a ținti; din nou, era prea periculos să deschidă focul. Privi către Camaro. Portiera era făcută praf, la fel și spatele, dar cauciucurile și motorul nu păreau afectate. Da, ar putea să-l ajungă din urmă. Sări în mașină și porni motorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ascundă în umbră doar cu o bucată neagră de material deasupra lui. Mai privi o dată prin cameră, de data asta mai încet, insistând cu lanterna în toate colțurile. Simți o atingere ușoară pe gât. Gemu și se întoarse în grabă, țintind cu arma în centrul unei pânze de păianjen care îi atinsese gâtul. Înapoi pe coridor. Mai multe uși, mai multe fundături. Auzi pași. Un bărbat trecu prin fața ei; era chel, purta o uniformă de gardian și avea atârnată la gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
crede că e un pistol și îi vor deschide ușa. Probabil că Weir era aproape - eventual chiar dincolo de ușile de siguranță. Haide, draga mea. Puțin mai aproape. E posibil să aibă vestă anti-glonț, își aminti el; e mai bine să țintească fețișoara-i drăgălașă. - Și avocatul tău? întrebă ea, aplecându-se asupra lui Roth. A fost și el înjunghiat? - Da! A fost un deținut negru. A spus că sunt rasist și că vrea să îmi dea o lecție, răspunse el, stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să le sugereze această forță bărbătească, chiar atunci când ei se odihnesc. Sesizăm ușor cele două generații, unite în muncă, dar cu atitudini diferite. În stânga tabloului, cei trei bărbați tineri formează un grup solidar, detaliu marcat și de privirile lor care țintesc toate același punct, marcat simbolic de coada coasei care le orientează parcă în același sens gândurile. Bătrânul din dreapta pare singur, deși stă alături de fiii sau nepoții lui, el privind într-o altă direcție. Alte elemente simbolice ale picturii sunt mâinile
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Dumnezeu, dar bolnavul trebuie cruțat și mai ales n-are voie să vorbească... De altfel, are dureri cumplite și..." Apostol Bologa se apropie de patul lui Cervenko în vârful picioarelor. Căpitanul, foarte palid, cu fața în sus, avea ochii verzi țintiți în tavanul cu grinzi. Obrajii lui erau uscați, cu pielea lucioasă, întinsă pe oase, și atât de albă, că barba cafenie, resfirată peste învelitoarea sură, părea neagră. În ochi îi ardea o lumină cu pâlpâiri de suferință și exaltare și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și rupte, cu fața tăbăcită de osteneală și de emoții... Apostol simțea toate privirile ca niște săgeți drept în inimă și iar începu să bolborosească: "Dumnezeu... Dumnezeu..." ca o apărare împotriva rușinii grele ce-i moleșea întreaga ființă. Avea privirile țintite spre vârfurile prunilor înfloriți ce se înălțau deasupra coperișurilor din fundul ogrăzii și astfel nu văzu pe groparul Vidor care, ieșind din casa primarului, se apropie cu capul gol, necrezând ochilor, îngrozit. ― Ce s-a întîmplat, domnule locotenent? bâlbâi groparul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ieșea din casă. Mi l-am imaginat petrecând ore întregi, meditând și bând, privind tot timpul prin crăpătura ascunzătorii lui, cu urechea ciulită la zgomotele din stradă. Și apoi, punând brusc mâna pe o praștie, încărcând-o cu muniție și țintindu-l pe celălalt, așteptându-i răcnetele, auzindu-i-le, văzându-l cum își freacă coapsa, sau obrazul, sau fundul, poate și sângerând, agitându-și pumnul și înjurând, făcându-l în toate felurile, apoi lovindu-și fesele amuzat și râzând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mai abstracte și mai destrupate. Are obsesii depărtate de viața cotidiană, anume de aceea care rămâne frecvent regatul femeilor: hrănirea, igiena, managementul domestic, educația, supraviețuirea, civilizația vieții de zi cu zi. Toate acestea sunt prea jos pentru „marea politică”. Ea țintește doar sus, la Uniunea Europeană și NATO. Interesele politice ale femeilor ca femei nu se regăsesc în politica actuală. Politicienilor le convin ironia și derizoriul în care sunt aruncate femeile cu problemele lor cu tot. Scapă de competitorii femei și de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
și o trăgea de pantaloni tot arătând cu degetul spre capătul celălalt al culoarului. ― Uite! În pasajul strâmt, înainta o creatură. Venea spre eî și era enormă. Ripley, tremurând, ridică arma și încercă să-și amintească toate indicațiile lui Hicks. Ținti pieptul scheletic și apăsă pe trăgaci. Nu se întîmplă nimic. Din grozăvia ce se apropia de ele venea un fel de șuierat. Fălcile anterioare se deschiseră și un jet de bale vâscoase împroșcă podeaua. "Calm, calm, nu te pierde cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ei locuiesc în Kensington și folosesc acest loc pentru întâlniri. Fetele de asemenea. O grămadă de plozi snobi. Desfăcea șervețelele care fuseseră înfășurate pe sticlele de șampanie ca să stăm pe ele. Apoi a scos unul dintre dopuri cu degetele mari, țintind către acoperișul pavilionului. L-a lovit și a sărit înapoi cu așa un recul încât ne-am ferit instinctiv amândoi. Șampania a țâșnit în gura mea și în sus pe nas. Am strănutat și am băut încă pe atât. — Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cu pas ușor, datorită poate și galoșilor lui silențioși. Urma lăsată de greutatea trupului pe canapea se șterse Încet. Gerul Întunecat părea și mai apăsător din cauza geamurilor murdare... o lumină de un roșu-maroniu care nu arunca nici o umbră. Deodată, directorul ținti o pisică de pe scrumieră și-și stinse țigara pe fața ei izbucnind În rîs. — Păcat! Și doar sînteți detectiv de profesie. Speram să scoateți ceva de la el. Îmi pusesem mari speranțe În el pentru că e un tip deștept, deși n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
zborul. De Îndată ce se eliberau aceste larve Însîngerate țîșneau drept spre fereastra lămîiatică. O umbră parcă le stătea În cale cînd voiau să treacă prin sticlă și perdele: spatele așa-zisului frate devenise scut negru. Ele Însă Își vedeau de drum, țintindu-i inima și Înfigîndu-i ghearele În ea. Ia stai! Moliile nu au gheare... Ei, n-au decît să treacă, În drumul lor, pe la dentist și să se Înzestreze cu niște dinți artificiali... Da, așa e. Și eu ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]