4,216 matches
-
de fabricație sovietică. Se apropie din nou de ușa laboratorului. Chiar În momentul În care pășește Înăuntru, lumina - În conformitate cu politica de atunci În domeniul economisirii energiei - se stinge și totul se scufundă În cea mai neagră beznă. Eleva scoate un țipăt de surpriză și de teamă. Glasul blând al dascălului o liniștește, Însă. El Îi cere mâna, ca s-o poată mai ușor conduce prin beznă, și o Înconjoară cu vorbe bune. Pe dibuite, ținându-se de mână, cei doi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un șuier pe care prea puțini și prea târziu Îl auziseră - acoperit fiind de pufăiturile locomotivei - pe prăpăditul de peron, și așa găurit și spart ca vai de el, se prăvălise un obuz. După ce praful Începuse să se așeze și țipetele de spaimă și surpriză să se ostoiască, atât refugiații Înghesuiți În vagoane, cât și oamenii ce se aflau În preajma ruinelor gării băgaseră de seamă că singurele victime făcute de acea bombă vicleană de calibru mic fuseseră cerșetorul olog și câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fățișă ce anticipa o crimă cu sânge rece, coborâse piedica armei și chiar schițase o mișcare de un sfert de cerc a gurii țevii, rotație care, dacă ar fi continuat, ar fi plimbat cătarea Înaltă și prin dreptul pieptului său. Țipetele isterice Încetaseră la un moment dat și Monstrulică se aplecase asupra lui Biberu, Îl frecase cu zăpadă pe față, Îi desfăcuse gulerele mantalei și vestonului, Îi răsese câteva palme și se străduia, cu deznădejde, să-i descleșteze fălcile când Înțepenitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca să-și râdă de el, Ectoraș se hotărâse pe loc să lase baltă marea lui iubire, mai ales că, la câteva clipe după ce văru-său pomenise numele Mariei, dintr-o gospodărie de pe acea uliță plină de noroi Începuseră să se audă țipete și vaiete de femeie bătută. Băieții recunoscuseră glasul Mariei, fiica lui Toporan - omul cu care muierile bătrâne ale satului Îi speriau pe copii spunându-le că, dacă nu erau cuminți, Toporan Îi va descăpățâna cu securea. Maria se iubea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
crunte pedepse pe care femeia le primea cu supușenie, căci era Încredințată că așa Își arăta iubirea bărbatul vieții ei. În noaptea În care Ectoraș aflase zvonurile mincinoase despre năravurile nelegiuite și grețoase ale fetei care tocmai Îl sărutase fugar, țipetele Mariei arătau fără greș că Ion era la pușcărie și ea se Întorsese să ierneze la bătrânul cu suflet mic care Îi dădea trânteala de bun venit. Peste câțiva ani, după ce Ion și Maria muriseră la depărtare unul de altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rău. Coșbuc ar fi avut multe de spus și numărul «tră dătorilor» ar fi sporit cu unul, dar cu unul de cea mai bună cal itate. La ocupația Munteniei el a rămas în București, ca să‐i treacă pe la urechi odată cu țipătul iernii calificativul scribilor din Iași. Gheorghe Coșbuc știa multă carte, pe care o învățase singur. De aceea vedem că an cu an inspirația lui descrește, versurile lui se răresc . Gustul astronomiei și al limbilor vechi își dispută aproape exclusiv activitatea
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
fără de lacrimi, aspru privindu‐mă, fix . O, tu - cea nemuritoare, ce ți‐ai ales doar trupuri duioase, preagingașe scutece, ca să ne naști, strălucită ești! 127 și nimic nu‐ți tulbură chipul ascuns. Dar ele, mamele muritoare, în chinuri grele, cu țipăt, născutu‐ne‐au. Plânsetul le‐ ai dat, ca limbă a bucuriei, și dorul, sunet al zilelor mari . În leagăn mic legănatu‐ne‐au gânguritul, ah, legănate și ele de tine cu cerești, secrete mișcări, sub mute rotiri, aceleași de secole
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
traducere din creaț ia lirică universală. A fost fiul lingvistului Alexandru Philippide care timp de 40 de ani a predat la catedra de Filologie Română de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași. 280 PLIMBARE PRINTRE MORȚI Un stol de ciori, cu țipăt lung, rănește Văzduhu‐acestei dup‐amiezi târzii În care, tristă, vremea‐mbătrânește Prin cimitirul cu alei pustii. Când vara veștedă s‐ apleacă‐n toamnă, Un aprig dor de adâncimi mă‐ndeamnă Să vin spre‐această temniță ciudată În care toți
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
1970), „Cerc” (1971), „Voce” (1974), „Voce și val” (1976). A fost o prolifică creatoare de literatură pentru copii, cu o remarcabilă activitate de traducătoare din Raf ael, Albert, Max Frisch, J.Atila, Louise Labé, Fr. Schiller, N.Hikmet et c. PRIMUL ȚIPĂT Îl legăna ușor în pântec, îl legăna. Cât de sărmană să fie maghernița, Odaia maternă Are totdeauna o pernă De catifea. Grijile mari nu ajung la urechile mici, Se strâng în inima care‐ și deschide aripile ca un cântec, Peste
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
inima care‐ și deschide aripile ca un cântec, Peste noaptea din pântec. Undeva, în memoria vremii, Rămâne igrasia magherniței, frigul și singurăta tea, Ca un bizantin și ciudat triptic. Doar noul născut în casă cea nouă Nu mai știe nimic. Țipătul lui Cel dintâi țipăt ‐ despică noaptea în bloc, țipătul lui își face loc pe fereastră, primul lui țipăt ce spune mumii și lumii: Eu sunt! Sunt stăpân pe pământ! Primii pași îi va face între scaun și masă, pe scoarța
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
aripile ca un cântec, Peste noaptea din pântec. Undeva, în memoria vremii, Rămâne igrasia magherniței, frigul și singurăta tea, Ca un bizantin și ciudat triptic. Doar noul născut în casă cea nouă Nu mai știe nimic. Țipătul lui Cel dintâi țipăt ‐ despică noaptea în bloc, țipătul lui își face loc pe fereastră, primul lui țipăt ce spune mumii și lumii: Eu sunt! Sunt stăpân pe pământ! Primii pași îi va face între scaun și masă, pe scoarța rărită și roasă ce
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
noaptea din pântec. Undeva, în memoria vremii, Rămâne igrasia magherniței, frigul și singurăta tea, Ca un bizantin și ciudat triptic. Doar noul născut în casă cea nouă Nu mai știe nimic. Țipătul lui Cel dintâi țipăt ‐ despică noaptea în bloc, țipătul lui își face loc pe fereastră, primul lui țipăt ce spune mumii și lumii: Eu sunt! Sunt stăpân pe pământ! Primii pași îi va face între scaun și masă, pe scoarța rărită și roasă ce ‐ am adus‐ o cu noi
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
magherniței, frigul și singurăta tea, Ca un bizantin și ciudat triptic. Doar noul născut în casă cea nouă Nu mai știe nimic. Țipătul lui Cel dintâi țipăt ‐ despică noaptea în bloc, țipătul lui își face loc pe fereastră, primul lui țipăt ce spune mumii și lumii: Eu sunt! Sunt stăpân pe pământ! Primii pași îi va face între scaun și masă, pe scoarța rărită și roasă ce ‐ am adus‐ o cu noi ... Colțul dulapului va păstra amintirea primu lui cucui, ‐ Usciorul
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
noi ... Colțul dulapului va păstra amintirea primu lui cucui, ‐ Usciorul ușii, semnele creșterii, fereastra îi va aduce ‐ nainte lumea de schele unde încă zidim ‐ să dureze pereții - anii și sufletul generației mele ... Iar casa însăși n‐are să uite nicicând primul țipăt, rămas în perdele ... 290 Ion Gheorghe Pricop Născut la 15 aprilie 1946 în localitatea Duda‐ Novaci, județul Vaslui. Promoție 1964 a liceului din Huși, 1969 a Facultății de filologie a Universității „Al. Ioan Cuzaʺ Iași. A debutat în poezie în
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
crede atât în om, cât și în lume, și trece prin portalurile morții cu grație și cu sufletul împăcat. Sozo se îndreptă de spate și merse spre soția sa, care era împreună cu doamnele ei de onoare. Dintr-o dată, se auzi țipătul sfâșietor al unui copil, iar Katsuyori răcni înnebunit: — Sozo! Ce-ai făcut? Sozo își înjunghiase propriul fiu de patru ani, care muri chiar sub ochii soției sale, iar acum femeia suspina. Fără ca măcar să lase deoparte sabia însângerată, Sozo se prosternă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
păru să adoarmă aproape imediat. Când, în sfârșit, puse capul pe pernă, vântul alpin de afară făcu să freamăte copacii, urlând prin streșinile acoperișului atât de straniu, încât ai fi zis că monstrul mitologic cu nas lung, Tengu, scotea un țipăt înspăimântător. Dintr-o dată, Mitsuhide își aminti povestea pe care o auzise de la preot despre altarul zeului focului. În mintea lui, și-l imagină pe Tengu umblând pe cerul negru ca smoala. Tengu devorează focul, apoi își ia zborul în cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cutremura pământul și cerul, nesemănând cu nimic din ceea ce se aude pe lumea asta. În acea dimineață, n-a existat în toată capitala nici un om care să nu fi tresărit surprins sau să se fi repezit din pat, speriat de țipetele familiei. Un vacarm de zgomote și de voci începu să se înalțe curând din regiunea altminteri pașnică a conacelor nobilimii, care înconjurau Palatul Imperial. Cu toată zarva și ecourile copitelor de cai, părea să răsune însuși cerul orașului Kyoto. Zăpăceala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
iar, de astă dată, se oprise la Horikawa. Era înconjurat de membri ai clanului său și i se pregătise un scăunel de campanie, dar nu se așeza nici o clipă. Întreaga ființă i se concentra asupra glasurilor din nori și a țipetelor din ceață, pe când privea neîntrerupt cerul, spre Nijo. Din când în când, ochii i se umpleau cu roșul norilor de dimineață, dar, spre cer, încă nu se înălțau flăcări sau fum. Nobunaga se trezi cu o tresărire, fără nici un motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cerului. Nu sufla nici o boare de vânt, iar culoarea apelor mâloase ce înconjurau castelul era mai tulbure ca oricând. Micile valuri care se loveau ușurel de zidurile castelului sclipeau în soare și, din când în când, din depărtare, se auzea țipătul egretei albe. Pe malul opus, la Nasul Broaștei, fu ridicat un steguleț roșu, indicând că sosise momentul. Muneharu se ridică brusc. Din mijlocul slujitorilor lui se auzi un suspin involuntar. Generalul porni cu pas grăbit spre zidurile castelului, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
țintuiau pe soldații dușmani la pământ, erau înjunghiați în spate. Existau și grupe de arcași, iar vâjâitul săgeților și focurile de pușcă răsunau încontinuu. Dar mult mai tari erau strigătele de război ale celor cinci sau șase sute de oameni. Acele țipete nu păreau să iasă din piepturile luptătorilor, ci din întreaga lor ființă, chiar și din pori și din firele de păr. Oamenii înaintau și erau respinși, și, în cele din urmă, soarele începu să răsară. Pentru prima oară, de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
indică Shigemoto capul lui Mitsuhide, pe care-l înfășurase într-o bucată de pânză și și-l agățase de șa. Întoarse privirea, trist. Sanjuro sări, cu violență, spre cal. În momentul când apucă în mâini capul lui Mitsuhide, scoase un țipăt prelung, tânguitor. După un timp, întrebă: Care au fost ultimele lui cuvinte? — A recitat o strofă care începea astfel: „Nu există două porți: loialitatea și trădarea.“ — Așa a spus? — Chiar dacă l-a atacat pe Nobunaga, fapta lui nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
urlând spre locul unde era Maeda. — Nu intrați în panică! Nu vă faceți de râs! Genba, care fugea și el în aceeași direcție, însoțit de un grup de călăreți, sări din șaua sa stacojie, începând să-și mustre trupele, cu țipete răgușite: — Ce-i cu voi? O ștergeți după atât de puțină luptă? Certându-și războinicii, Genba încerca să se încurajeze și pe sine însuși în același timp. Când se așeză, greoi, pe o piatră, umerii i se zbuciumau și părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și le-a propovăduit pe Hristos. 6. Noroadele luau aminte cu un gînd la cele spuse de Filip, cînd au auzit și au văzut semnele pe care le făcea. 7. Căci din mulți îndrăciți ieșeau duhuri necurate, și scoteau mari țipete; mulți slăbănogi și șchiopi erau tămăduiți. 8. și a fost o mare bucurie în cetatea aceasta. 9. În cetate era un om, numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea și punea în uimire pe poporul Samariei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
în râs fericită. A strâns-o cu dragoste mare în brațe. În salonașul cu vedere spre grădină, tata, bunicul, bunica și preotul Mladin venit cu Crăciunul, cinsteau venirea pe lume a acelei fetițe atât de drăgălașe ce umpluse casa de țipete și bucurie. - Sper să fie fericită și sănătoasă, spune tata cu o expresie de îngrijorare, dar și de încântare. - După cum țipă stă bine cu plămânii, spune și Bunicul râzând fermecat de imaginea ce i-o lăsase nepoțica lui. O să fie
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
de iubire... Aici a rămas doar lumina de veghe, lumina mea, în care îmi sprijin coatele ascuțite în noianul gândurilor mele, cu care dacă vreau mă prăvălesc în „insula poeților” ca într-un carusel al vieții și al morții. În țipătul surd al cobzei Ridic ochii spre cer. Luna încă își macină aceeași pulberea de aur peste zarea înnegurată.Stelele par să-și astâmpere foamea cu gândurile rătăcite în bătătorite glasuri. Trei cimitire și-au ferecat azi porțile. În sfârșit, morții
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]