60,912 matches
-
Simona Tache N-au trecut bine Crăciunul, Sfântul Ion și ziua lui Eminescu, că vine Valentine’s Day. Ziua în care tot românul se simte obligat să se așeze la coadă la ursuleți-de-pluș-care-au-în-brațe-o-inimioară-roșie-de-pluș-pe-care-scrie-te-iubesc. Ziua în care tot băeatul dă cartier își scoate gagica la Mall, să-i dea o aripioară picantă dă pui și-un cico. Ziua în care tot Dorelu’ să simte îndrăgostit, îi aduce nevestei o ciocolată
Fii altfel şi ia-le weekend-ul la Roma by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20954_a_22279]
-
inteligență”. “mă enervez când soțul bea” - Sunteți o norocoasă. Gândiți-vă cum ar fi dacă s-ar enervă el. “ce mâncare să cumpărăm de crăciun” - Din păcate, intrebarea dumneavoastră e tardivă. Ca să puteți cumpăra ceva, ar fi trebuit să vă așezați la coadă încă din septembrie. 2007. “ce fac dacă m-am certat cu tata, sfaturi” - Depinde de varsta dumneavoastră. Dacă aveți mai puțin de 1 an, ați putea începe prin a nu mai urlă toată noaptea, ca să poată și omul
Nuantele parului Mihaelei Radulescu si niste desene cu fulgi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20981_a_22306]
-
meloman și nu s-au mai oprit până la București. Nu, pasagerul nu făcea parte din grupul transportatorilor de plăpumi. Călătorea singur, era îmbrăcat în trening și, pe lângă că iubea muzica, era foarte agitat și nerăbdător. Aproape că s-ar fi așezat la ușa avionului, încă de când eram pe deasupra Budapestei, ca să fie sigur că o să coboare primul. Nu mică mi-a fost mirarea, cu ocazia acestei călătorii, să constat că uniforma de zbor a românului e treningul. Cum au păsările pene, așa
Zbor deasupra Europei, într-un cuib de români by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21001_a_22326]
-
continuă să plângă isteric. Pe ușă năvălesc încă vreo 20 de funcționari îngroziți. Au văzut și ei. Au aflat și ei. Știu și ei. Se adună în jurul primarului și îl privesc cu ochi neajutorați și plini de speranță. Primarul se așază. Tace, o vreme, cu capul în mâini. Apoi întreabă: - Cum e posibil? Cum de s-a întâmplat din nou? Funcționarii încep să se agite. - Nu știm, domnule primar. Nimeni nu se aștepta. - Nimeni nu se mai aștepta să ningă. - Ne
Apocalipsa fulgului de nea se întoarce II by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21005_a_22330]
-
cu prietena mea ( sunt prietene de 15 ani, avem un MARE trecut împreună ) de care nu mă voi satura neam !!” Mada: “Momente speciale din zi? Păi, să încep cu motănelul meu care, de cum se face lumină, vine și mi se așază pe piept; ulterior, începe să-mi dea cu lăbuța la nas. Cine mai are nevoie de ceas deșteptător? Apoi, timpul pierdut în căutarea telefonului. Îl țin mai mereu pe silent/ vibrații. Cândva, m-am trezit că-mi vibră ceva sub
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]
-
vibrații. Cândva, m-am trezit că-mi vibră ceva sub mine. Era telefonul. De atunci, prietenul meu râde, spunându-mi că SPECIAL îl las pe vibrații. Un alt moment special îl reprezintă neatenția prietenului meu. Se mai întâmplă să se așeze pe propriile-i “bijuterii”, ceea ce mă face să râd până la lacrimi. Tot legat de el, îmi place să-l sperii (o fac aproape zilnic). Are niște reacții amuzante Vorbitul cu prietena mea cea mai bună este un alt moment special
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]
-
își dă seama că sunt bosumflata abia când ajungem acasă și, ca să mă-mpace, mă dănțuiește prin casă. De fiecare dată! Așadar, viața noastră e presărată cu micile mele bosumflări. Dacă e urât afară, mă bosumflu. Dacă nu mi se așază bine părul, din pricina vârtecușului cu care m-a înzestrat maică-mea, mă bosumflu. Dacă el nu încearcă să mă convingă, prin cascade de complimente, ca, de fapt, părul meu arată minunat, mă bosumflu. Dacă mi se adresează cu „Andra” (da
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]
-
valentina nașu: “Cel mai grozav moment al zilei de azi (și de fiecare zi) este atunci când se face zi! Să vă explic-sunt mioapa forțe, așa că, în fiecare dimineață, cu ochii închiși, dibuiesc ochelarii și abia apoi deschid ochii, după ce-i așez ,,călare”! Ce a fost special astăzi? azi am reusit sa dibuiesc ochelarii LUI!!! Așa că, am constatat resemnata că am... dezlipire de rețină! Mi-am scos ochelarii (eram oricum pe întuneric ), gândind să merg la operație. Ce credeti, fără ochelari se
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]
-
față-n față cu prima ușă. Imediat după mine, s-a urcat doamna cu Bobi, unde “doamna” era o femeie obișnuită, din popor, iar Bobi era un câine negru și mare. Maidanez, cred, dar frumușel și bine făcut. s-a așezat pe un scaun, iar Bobi, în fața ei, în mijlocul vagonului, ca o pleașcă. După doamna cu Bobi s-a urcat domnul cu roșiile, unde “domnul” era un tip cu față și miros de consumator de alcool, iar roșiile erau chiar niște
Doamna cu Bobi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21087_a_22412]
-
e frică. - Păi, ce, eu mușc? - Nu mușc, deci nici el nu mușcă. - Nu vă face nimic, zău. - Ia puneți mâna pe el. Doamna cu frica de Bobi n-a pus mâna pe el. Doar s-a înghesuit în mine, așezându-mi-se pe fustă, ca să-și mărească puțin distanța față de pericol. După ce a mai conversat puțin cu Bobi, în gura mare (“Ce-i, mă? Ți-e somn sau te-ai plictisit?”), doamna cu Bobi s-a întors brusc către domnul
Doamna cu Bobi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21087_a_22412]
-
într-o fundătură de stradă, pe unde își hodorogea mașina. Iar de acolo, trebuia să ia un boșorog cu multe geamantane pe care să i le care până la vagonul din față, unde avea locul. După ce îl urca în vagon, îi așeza bagajele deasupra și-l împacheta pe locul indicat în bilet, boșorogul abia mormăia un „mulțumesc”. Ce să facă el cu „mulțumescul” moșului? Și el care visa să dea tunul... A, păi nu se poate! Trebuie să schimbe foaia! Și a
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
pe zi. A reînceput taximetria la mica ciupeală, pe cont propriu, preluând comenzi din dreapta și-n stânga, fără să mai aștepte de la „domnișoara”, fără să-i mai răspundă la telefon. Când ajungea la locul de parcare al companiei, nu se așeza la rând, ci staționa puțin mai departe. Dacă observa un potențial client (că acum avea experiență în meserie), se repezea cu mașina spre el și-l întreba precipitat: doriți o mașină? De regulă, cel întrebat dorea și atunci îl prelua
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
ce te pot ajuta? - Deocamdată, dacă dorești să mergi la baie să te speli uite, intri pe ușa aceasta și este pe stânga a doua intrare. Găsești acolo tot ce-ți trebuie. Între timp eu pun la încălzit mâncarea și așez cele necesare pe masă. Sebastian de data aceasta nu se mai deplasă cu invitata sa să-i arate unde este baia cum procedase altădată în asemenea ocazii. O lăsă să se descurce singură, așa putea să-și facă o impresie
ROMAN, CAPITOLUL ŞAISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384055_a_385384]
-
-se să ajungă la soț cât mai repede. Minodorei îi plăcu casa lui Sebastian și mai ales faptul că peste tot era ordine și curățenie de parcă avea pe cineva care se ocupa special de acest lucru. Revenind în living se așeză în fața bibliotecii și urmărea cu interes cam ce cărți deținea colegul său. I se păru firesc să aibă multe din specialitatea sa, dar descoperi că nu numai din această gamă avea ci și de istorie, filozofie, enciclopedii, geografie și chiar
ROMAN, CAPITOLUL ŞAISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384055_a_385384]
-
si Abel, prima ediție, a lui Cezar Petrescu. Unele dintre cărți aveau o valoare inestimabilă și nu-și dădea seama cum putuse intra în posesia lui Sebastian. Luă o carte a lui Garabet Ibrăileanu „Spiritul critic în cultura românească” și așezându-se în fotoliu, începu s-o răsfoiască. Era surprinsă de existența acestui important om de litere din istoria literaturii române, istoric literar, pedagog, eseist, poet și romancier, născut undeva pe meleagurile sale moldave, la Târgu Frumos, nu atât de departe
ROMAN, CAPITOLUL ŞAISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384055_a_385384]
-
alege ca temă de licență: Geneza formelor culturii în România, ilustrată în operele lui Garabet Ibrăileanu. Fiecare era ocupat cu ceva și din când în când mai schimbau câte o frază rostită monosilabic. Sebastian adusese o față de masă și o așeză peste masa ovală din living, alăturând tacâmurile. În liniștea din încăpere se auzi țârâitul unui telefon. - Telefonul! Nu este al meu. Se aude din hol. - Da, al meu este, l-am uitat în buzunarul pardesiului. Alergă spre hol să răspundă
ROMAN, CAPITOLUL ŞAISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384055_a_385384]
-
mâncarea. Mergi și tu te rog în baie măcar, să nu te vadă cel ce intră. - Vezi? De aceea ziceam să fie garsoniera, cuibul nostru unde nu trebuie să ne mai ferim, spuse ea trăgând ușa băii după ea. Ospătarul așeză pe masa din cameră cele aduse și două rânduri de tacâmuri, uitându-se curios să vadă cea de a doua persoană, însă nu observă decât un pardesiu de damă și niște pantofi, așa că a înțeles că domnul ministru are o
ROMAN, CAPITOLUL ŞAISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384055_a_385384]
-
de mare încărcătură ce simțeam că se învârtesc în jurul meu. Îmi amintesc și nu pot uita slujbele cu un iz tulburător, căutate de oameni simpli cât și de unii pe care-i credeam foarte înstăriți. Aceia, erau familii de greci. Așezată în strană, acolo unde-mi spunea mama să nu mă mișc din acel loc, răbdătoare să nu-mi scape nimic, ascultam murmurul rugăciunilor spuse într-o fastuoasă cântare de către părintele slujitor care le ținea, urmată de corul bisericii de acolo
,, AȘA AM ÎNVĂȚAT SĂ IUBESC BRĂILA ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384162_a_385491]
-
mama a devenit alcoolică și a murit în spital în comă alcoolică. Spune atunci cum să nu mă răzbun? Carmen ascultă destul de plictisită la început, dar simțind ura din glasul Emiliei înțelese că aici se ascunde un lucru grav. Se așezară la o masă în cafenea. Cafeaua Emiliei se răcise, ea uitase în focul discuției să-i dea importanță. Totuși privirea ei se îndrepta mereu spre ceas. Sunt atentă, la fără un sfert să fiu în fața școlii. Doresc să am un
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384143_a_385472]
-
nu mai are loc în matcă.Satul sărac se întinde pe dealuri și se lasă apoi spre vale trecâd pârâul de o parte în alta printr-o mulțime de poduri și punți .Casele de chirpici majoritatea asemănătoare prin arhitectură sunt așezate de-alungul străzilor,înșiruindu-se pe ulițe mici și întortocheate unde noroiul trece peste încălțăminte în anotimpul ploios.Duzii erau pomii pe care îi vedeai orișiunde ți-ai fi aruncat privirea și din care vara se auzeau glasuri cristaline. Distanța mare
FLOAREA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384189_a_385518]
-
râpi pentru a vedea mai bine calea lactee a visurilor și dorințelor risipite în neantul zădărniciei. Plouă cu gri prin aerul câlțos și fierbinte, care foșnește când corbii durerii trec în stoluri. Mă opresc din când în când și mă așez pe buturugile din pădurea arsă de vremea absurdă, prăvălită peste începuturile încolăcite ca niște liane pe aracii speranței, ce-au început să-nmugurească. Și nu mai știu unde sunt, nu mai știu ce caut. Plec mai departe, cu picioarele goale
CRATER GHIOCEI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384197_a_385526]
-
din 02 martie 2016 Toate Articolele Autorului Se zbate o iarnă pe sub pleoape de geruri, pe gânduri de lut se naște sihastru, un plânset firav dănțuind sub creneluri,, lumină de alb spre un cer de albastru. Inelul de foc se așează năvalnic, pe cușma-nserată a lutului ros, lumina-l îmbracă în strânsoarea ei strașnic, și îngerul tace veghindu-l duios. Mireasă de alb cu verdele-n voaluri, pe umbre de ger te înalți spre altar, pe buze-ți lucesc răsărituri din
MIREASA DE ALB-GHIOCELUL de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384202_a_385531]
-
numai de literatură ori asta a făcut-o doar în timpul liber? Pare a fi romancier, după cum arată...”. Mai târziu, în sală, înainte de a vorbi, a scos din servietă câteva cărți de pe ale căror coperți privirea mea nu se dezlipea. Era așezat în fața mea, dincolo de masa aceea mare, la o distanță apreciabilă care nu-mi permitea să citesc titlurile. Am reușit ceva mai târziu, în vreme ce domnul Sfarghiu le răsfoia ținându-le deschise înclinat. Am citit doar două: „Lada de zestre. Întâmplări ce
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384068_a_385397]
-
poveste, era total alb. Nici o culoare. Doar albul acela curat și sclipitor în lumina unor raze de cer. Poteca era albă și drumul cel mare alb. Pomii albi își lăsaseră frunzele mari și cu crengile ridicate pe care albul se așezate ca în picturile meșteșugite ale unui pictor uitat de lume, mărgineau drumul. Părea ca o zăpadă proaspătă ce se așezase, ca o liniște necuprinsă peste tot ce era cândva mâna omului. Numai că albul acoperise orice urmă de culoare știută
ALB de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384218_a_385547]
-
albă și drumul cel mare alb. Pomii albi își lăsaseră frunzele mari și cu crengile ridicate pe care albul se așezate ca în picturile meșteșugite ale unui pictor uitat de lume, mărgineau drumul. Părea ca o zăpadă proaspătă ce se așezase, ca o liniște necuprinsă peste tot ce era cândva mâna omului. Numai că albul acoperise orice urmă de culoare știută. Vorbe nerostite cântau puritatea și forme nemișcate aminteau o viață agitată cândva așa ca-n zile de demult. Trecuseră anii
ALB de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384218_a_385547]