3,543 matches
-
artei romane. Sînt de remarcat, de exemplu, bisericile și mănăstirile foarte simple, cu linii pure și austere, ridicate de călugării cistercieni, și marile biserici de pelerinaj, mai ales cele care mărginesc principalele itinerarii conducîndu-i pe pelerini la Santiago de Compostella. Așezate, în general, în plină cîmpie, precum Biserica Conques, construită între Rouergue și Causses, sau biserica Sf. Nectarie din Auvergne, ele joacă rolul de adăpost la capătul unei etape și posedă vaste galerii în care, noaptea, se întind rogojini pentru culcare
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
vă necăjea, este o adevărată provocare. O CINĂ RELAXANTĂ CU PRIETENII O cină ușoară cu un desert bun, puțin vin, “încălzirea” atmosferei cu câteva lumânărele parfumate, dar să nu fie așezate pe masă, la fel ca la cina în doi, așezate eventual în colțurile camerei, eventual și niște vase de aromatherapy, care vor avea aceeași aromă cu lumânările, care vor intensifica mirosul. Șervețelele așezate în pahare vor crea iluzia optică de atmosferă ca la restaurant. Un gest simplu care intensifică plăcerea
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
Floareș era un fel de Goebbels al Iașului, așa a fost definit. Eu cu Bujor i-am dat porecla asta, pe care a preluat-o și Leonard Constantin. S. B.: Să vedem ce scrie despre Floareș Ion Iliescu: "un om așezat, studios, conștiincios"3. D. T.: Interesant. S. B.: Foarte pe scurt. Atât. D. T.: Iliescu este foarte tolerant aici. Nu vrea să spună tot ce știe. Avea însă un caracter meschin, nu accepta oameni cu coloană vertebrală în jur. S.
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
T.: Era profesor la IA, secretar cu probleme de agricultură al CJ al PCR. S. B.: La membri supleanți, Cozmei Mihai era de la Conservator, secretar muzical al Filarmonicii, apoi rector. D. T.: A fost și rector. Un om de cultură, așezat. S. B.: Popescu Ionel? D. T.: Nu mai țin minte. S. B.: Dar Huiu Constantin? Va avea funcții foarte mulți ani. D. T.: De la Politehnică, era un nume, dar nu mai știu de la ce facultate. S. B.: Gheorghe Cașler, un
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
în discuție și în program (alternanța muzică-poezie), absența din sală a reprezentanților CUASC. 4) "Auditoriul" - mobilizat în pripă. "Așa, de pildă, Recording Clubul de tineri, pe 18 ianuarie 1974, însemna cam următoarele: sala "Student-Bar"-ului ocupată până la refuz, cu studenți așezați și pe treptele de la intrare; "fum de să-l tai cu cuțitul", la mese mulți se jucau cu cutii de chibrituri aruncate în sus pe masă; zgomot asurzitor, muzica difuzată de un magnetofon, prin stație, din când în când câteva
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
diferențele amintite. Dacă principiile sunt prinse prin intelectul intuitiv, operațiile anterioare percepția, amintirea și experiența (generalizarea) își au rostul numai în această mișcare către principiu. Fără acesta, ele nu ar avea nici o semnificație cognitivă. Și-o capătă pe aceasta doar așezate astfel, într-o asemenea ordine; iar ceea ce este valabil pentru principii, va fi valabil și pentru ele. Principiul, ca "obiect" al intelectului intuitiv 81, reprezintă, pe de o parte, o formalizare. Intelectul intuitiv care ajunge la principii este asemenea gândirii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timpului în diferite împrejurări istorico-filosofice, anumite rezultate ale tematizării, evaluate ca fiind semnificative. Însă datorită acestei "poziții" a timpului ca fenomen judicativ originar capătă sens toate elementele logos-ului formal; ceea ce înseamnă că toate caracteristicile dictaturii judicativului, multe dintre ele așezate deja într-o ordine a de-constituirii acesteia, dar și unitatea lor ca dictatură a judicativului ca atare, se vor lămuri prin reducția judicativă la timp. De altfel, aceste caracteristici nu pot fi primare, originare, față de unitatea judicativului, căreia îi
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
se instalează, în mod necesar, o dominație a unuia dintre termeni: tocmai aici găsim unele motive pentru care timpul devine termenul prim, cel care stabilește perspectiva de preluare (reconstrucție) a sensurilor celorlalți termeni. Altminteri, timpul ar fi unul dintre termenii "așezați" la locul potrivit, poate chiar în "locul său natural"; oricum, el reprezintă o "poziție" judicativă care oferă sens altor poziții, îndeosebi celei reprezentate de verb dacă avem în vedere adevărul. Fiindcă "dăruiește" sens celorlalte elemente ale judecății, constituindu-le, el
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de ființare, dar chiar în ființarea care acum este timporizată, în-ființată, prin urmare, și privilegiată sau neprivilegiată. Odată produsă însăși părtinirea, cu rostul său de a privilegia o parte, ordonarea este și ea în act: consemnează ivirea privilegiului și are așezată deja ierarhia părților. Dar ea nu are, în primul rând, un sens dat de prezentuirea chemării trecutului, ci mai degrabă unul dat de prezentuirea ca atare (dacă nu ar fi vorba de o expresie "barbară", aș spune "prezentuirea prezentuirii"). Ordonarea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fiindcă la limita dictaturii judicativului, acolo unde ne-a condus firul reducției, sunt întețite sensurile judicativ-constitutive, în felul acesta protejându-se aspectele, elementele, constituenții etc. care poartă astfel de sensuri. De fapt, nu trebuie să luăm ideologia într-o formă așezată a sa, fiindcă particularitatea pe care o reprezintă ar putea fi întărită în sensul ei până la pierderea puterii ideologiei respective de a mai reprezenta dictatura judicativului. Ea trebuie luată prin sensurile pe care, înaintea oricărui alt fapt din orizontul dictaturii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
locuri eram copleșit de trăiri intense care mă apropiau de vremurile acelea vechi, încercînd să înțeleg valorile lor morale, credința lor în Dumnezeu, în piraterie, în valoarea și unicitatea vieții. Îmi plăcea să stau singur în Villa Blanca de unde priveam, așezat comod într-un fotoliu de bambus, spre "Capcana Piraților". Din fotoliul acela, așezat pe "Terasa Piraților" (p. 541), în partea dinspre nordul Villei Blanca, privirea mea domina golful acela micuț, martor al nenumăratelor capturări de convoaie de nave în drum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
20 de ouă luate din ultimele 30 aflate în magazin. O femeie m-a rugat fierbinte să-i las și ei 10 ouă. Avea fața suptă și gălbenoasă, o burtă țuguiată și un copil cu capul mare cît o baniță așezat pe un corpușor pirpiriu că te întrebai cum oare de îl poate duce. Tușeam mulțumit cînd mi-am adus aminte de omulețul meu și de tot ce-am povestit pînă acum. Eu eram altfel. Capitolul II Prin hățișurile democrației Destăinuiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
brîu. Cînd se enerva, bușea mașina în copaci! Cînd era gelos, o strîngea pe Lena, că așa o chema, de gît pînă cînd credea el că este destul. Abia cînd aceasta își revenea începea să o bată. Niciodată înainte! Om așezat, cu tabieturile lui. Dar cum vorbea Robert? Ei, bine, cu o voce plăcută de bariton, vorbea corect gramatical și-și presăra discursul cu picanterii de succes la publicul prost. Să creăm o societate... modernă, funcțională... Chiar dacă n-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
atît de preocupat de mărunțișuri și am omis lucrurile cu adevărat importante. Și eu la fel. Păcat că ne-am pierdut atîta energie în activități inutile. Ne plimbăm împreună și, din cînd în cînd, ne așezăm pe o bancă. Pe așezate, analizăm virtuțile predecesorilor și păcatele succesorilor. Noi, evident, ne-am situat pe poziția judecătorilor. Ei, succesorii, spun că noi judecăm lucrurile după alte valori morale, multe dintre ele fiind de domeniul istoriei. Ai dreptate, colega, întărește Suceveanu spusele mele. Noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cred că apariția unei corăbii romane, cu căngile pregătite pentru acroșaj, te-ar mira mai puțin decît creșterea leului față de dolar. Pe aici se văd urme la tot pasul și cărările bătute de sandale romane se folosesc cu aceiași pași așezați și cu același firesc ca pe atunci. Timpul pe aici n-are aceeași măsură ca pe tot globul și mărturiile celor ce și-au încheiat veacul n-au aceleași semnificații ca pe la noi. Ți s-ar părea firesc ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
solzișori fini de tot și poate fi mîngîiată dacă mișcarea este în sensul așezării lor. Sînt fascinat de lighioană, o privesc cu mare interes și bătrînul sare să-i facă reclamă. O scoate de pe perete și încearcă să șteargă praful așezat, ca la el acasă, pe mica reptilă. Se întreține ușor, cu o perie și cu o cremă incoloră pentru pantofi... Mă invită într-o cămăruță întunecată bine. Atunci văd că ochelarii lui corectează multe dioptrii! Cît costă? întreb oarecum dezinteresat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Io Petru Voievod și l-a dat mănăstirii unde este hramul Inălțării, în anul 7087 (1579) luna lui martie 25.” Acest clopot poate fi văzut și astăzi în curtea mănăstirii Galata din Deal. Că mănăstirea Galata din Vale era deja așezată, se vede din zapisul de la 4 feb.1579, prin care domnul Petru Schiopu întărește stăpânirea asupra a șapte sate, asupra heleșteului lui Mihai, a unei prisăci din braniștea Bohotinului și peste zece sălașe de țigani. Despre mănăstirea Galata din Vale
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
mic. Din câte îmi amintesc, erau copii frumoși, bine îmbrăcați și cu educație peste medie. Era firesc. Veneau dintr-o familie de intelectuali. Nu prea am avut de-a face cu ei. Știu doar că Țucu era mai cuminte, mai așezat, dar parcă și cam bolnăvicios, în timp ce Cocu mai călca prin străchini. Întâmplarea a făcut să mă întâlnesc cu ei peste câțiva ani. Prin 1949 sau 1950. În niște condiții mai aparte. După ce am urmat un curs intensiv, timp de un
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
se păstrează, dacă fiecare din locuitorii ei se va strădui să fie numărat printre „cei zece“. Mie personal, la cei cincizeci și nouă de ani ai mei, această performanță esențială nu mi-a reușit încă. Ne-liniștea sărbătorilor În vremuri așezate, apropierea sărbătorilor aduce cu sine o rarefiere a timpului, o încetinire a trepi dației zilnice, mergând până la suspendare. Sărbătoarea e odihnă, anticipare a Împărăției Cerești, despre care Apostolul Pavel spunea că înseamnă, între altele, bucurie și pace. Perioada sărbătorilor e
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
iarba, pădurea, vitele, orizontul tulbure al câmpiei, colina cordială și muntele ascetic nu mai fac de mult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vieții mele lăuntrice. Nu mai am timp pentru prietenie, pentru taclaua voioasă, pentru cheful așezat. Sunt ocupat. Sunt grăbit. Sunt iritat, hărțuit, copleșit de lehamite. Am o existență de ghișeu: mi se cer servicii, mi se fac comenzi, mi se solicită intervenții, sfaturi și complicități. Am devenit mizantrop. Două treimi din metabolismul meu mental se
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
exclude (ba dimpotrivă!) nervozitatea și gâlceava. Tranziția e, prin excelență, o perioadă nevrotică, născătoare de nevricale și de nevricoși. Vom fi scăpat de ea, când străzile noastre vor fi mai puțin zgomotoase, când oamenii vor vorbi mai puțin și mai așezat, când politicienii vor reuși prin inteligență ceea ce azi reușesc (iluzoriu) prin stricta valorificare a bojocilor. Ca să fiu cinstit, ideea că o astfel de pers pectivă e încă foarte îndepărtată mă irităă Ura ca mod de viață Mânia e omenească. Poate
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de o devastatoare savoare ludică. Dincolo însă de umorile lui schimbătoare, de suișurile și coborâșurile destinului și ale firii sale, trebuie, cred, să ne veselim, clipă de clipă, de veselia lui, de râsul lui genuin, de aplecarea lui spre chef așezat și amuzament. Caragiale e, firește, un observator critic, un om al ironiei și al deriziunii, dar toate pe un fundal de voioșie existențială, de convivialitate tonică. Oamenii și lumea îl distrează. Îi place taclaua, anecdota, comédia vieții. Cum spune într-
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și sfințenie de pension. Vrem trăiri! și nu mai putem avea trăiri, dacă nu ne dăm cu capul de pereți, dacă nu participăm spasmodic la drame de cartier, dacă nu suntem cotropiți de otrăvuri, delir neptunian și orgasm incontinent. Viața așezată, ritualul cu ștaif ne umplu de plictiseală. Vrem realul cel mai explicit cu putință, spectacolul cel mai indiscret, emotivitatea cea mai la îndemână. Cum s-a ajuns aici? Mai întâi, prin scleroza treptată a vieții interioare. Am reușit, încet-încet, să
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
unor obligații financiare față de stat și de oraș, de recrutare și încartiruiri, fiind sprijiniți de stat, cu bani și materiale, spre a-și construi case durabile în spațiul urban 153. Măsurile luate de autoritățile imperiale au favorizat creșterea numărului meseriașilor așezați în orașele noii provincii și în localitățile mai mari, ca singurele locuri unde puteau găsi o clientelă, cât de cât suficientă. Ca urmare, numărul acestora ajungea, la sfârșitul perioadei Administrației militare (1786), la 672 de meșteșugari creștini, capi de familie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
-l ținea capul și mușchii pe fiecare, ne lipsind desigur salturile mortale, mult exersate prin sălile de gimnastică. Nu mai știu ce-au făcut alții, dar eu cu Bucescu, învățasem la internat, printre alte năzdravanii, o acrobație pe trei scaune așezate unul deasupra celuilalt. Ultimul scaun avea picioarele sprijinite destul de firav, pe ale celui de sub el. Pe acest edificiu instabil din trei scaune ne urcăm noi, călcând de pe un scaun pe altul până ajungeam în vârf, cu grijă ca să nu ne
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Gheorghe Nandriș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93342]