3,265 matches
-
ori chiar fetițe: sora cea mică, tanti Olga, avea pe atunci doar zece ani), se revedeau ca femei în vârstă: mama avea 57 de ani, tanti Manea - trei-patru ani mai mult. Ca un foarfece care taie un fir subțire de ață, așa a rupt istoria în două părți aproape egale șirul celor șapte copii pe care bunicul patern i-a avut din prima căsătorie: trei au ajuns cetățeni sovietici, patru cetățeni români. Cel mai mult mi-a plăcut tanti Manea: serioasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
am avut încotro. Ehei, uite-așa, cu multe ofuri și greutăți de tot felul și cu rugăciune și cu multe sacrificii, numai Dumnezeu le știe, au trecut toate. Ce să zic!? Am puțină credință, recunosc. E cât un fir de ață de paianjen, dar de ea mă agat. E mâna Milostivului Dumnezeu în ea. Slavă Lui! Din toate m-a scos. El e ajutorul meu, nimeni altul. Și Maica Domnului. Dragii mei frați și surori intru Domnul, să știți că nimic
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ajutat și nu m-a părăsit. Urcarea a fost parcă un examen de credință și curaj. Dar ce spun eu de credință, că sunt atât de slabă încât uneori îmi zic: „Am un dram de credință cât un fir de ață de paianjen. Da! Dar în acel firicel de ață văd Mâna și Ajutorul lui Dumnezeu. De aceea e tare firul acestei ațe atât de subțiri.” Și așa, la orele 2 și 13 minute noaptea eram în vârful muntelui, mai aproape de
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
parcă un examen de credință și curaj. Dar ce spun eu de credință, că sunt atât de slabă încât uneori îmi zic: „Am un dram de credință cât un fir de ață de paianjen. Da! Dar în acel firicel de ață văd Mâna și Ajutorul lui Dumnezeu. De aceea e tare firul acestei ațe atât de subțiri.” Și așa, la orele 2 și 13 minute noaptea eram în vârful muntelui, mai aproape de Dumnezeu. Pe munte bătea un vânt rece de tot
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
că sunt atât de slabă încât uneori îmi zic: „Am un dram de credință cât un fir de ață de paianjen. Da! Dar în acel firicel de ață văd Mâna și Ajutorul lui Dumnezeu. De aceea e tare firul acestei ațe atât de subțiri.” Și așa, la orele 2 și 13 minute noaptea eram în vârful muntelui, mai aproape de Dumnezeu. Pe munte bătea un vânt rece de tot. Noi eram uzi în spate, transpirați, și fiecare a căutat să se adăpostească
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
și cultivau grădina cu legume. Eram impresionat de dexteritatea cu care împleteau ciorapi, flanele și mănuși, sau cu care foloseau acul de cusut. Eram impresionat de transformarea cânepii, plantă verde, mare și bățoasă ca un harag, în fir subțire de ață și apoi în pânză pentru lenjerie de corp. Cam la aceiași metamorfoză era supusă și lâna tunsă de pe oi. Iarna, femeile țeseau și covoare cu modele naționale, pe care le numeau scoarțe. Opincile erau încălțămintea și a bărbaților, și a
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mai miros a fecale. N- am dormit deloc, dar dimineața am ieșit la program cu echipamentul ud, dar curat. În „programul administrativ” din fiecare seară era un punct numit ”cusutul nasturilor”. Pentru executarea acestui program, trebuia să avem ac și ață și să coasem sau să întărim nasturii de la tunică sau de la pantaloni. Dacă lucrurile par normale, ele totuși nu erau normale, pentru că instructorii noștri ne obligau ca și atunci când n-aveam nasturi slăbiți sau căzuți, să coasem nasturii. Elevilori (soldați
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
să coasem nasturii. Elevilori (soldați) care spuneam că nu avem ce coase, instructorul venea și ne rupea nasturii de la tunică pentru a avea ce coase. Prindea tunica de cel mai slab nasture și o învârtea în aer până ce se rupea ața cu care era cusut. Pentru a evita o astfel de situație, am profitat de faptul că deasupra patului meu mai era un pat suprapus și făcea puțină umbră. M-am prefăcut că cos un nasture, fără să am în mână
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
era cusut. Pentru a evita o astfel de situație, am profitat de faptul că deasupra patului meu mai era un pat suprapus și făcea puțină umbră. M-am prefăcut că cos un nasture, fără să am în mână ac cu ață. Am fost prins și pedepsit să fac 100 de genoflexiuni cu arma Z.B. în mâini ținută deasupra capului. Pentru că genoflexiunile le-am executat zâmbind mi-a mai dat să fac 100. După ce le-am executat și pe acestea, pentru
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mele pustiite ? Am constatat că părintele protopop Breabăn Ion susține cu toate puterile interesele partidului în Biserică, și nu interesele Bisericii în partid, așa cum mi se pare că ar trebui să facă, pentru că-i protpop. Am cumpărat săpun de rufe, ață albă și neagră și ace de cusut. Trebuie să-mi cârpesc hainele, să-mi spăl rufele. Luni 31 VII. De la ora 7 până la 12 am citit, în biserică „Psaltirea” cu rugăciunile ei. E timpul să nu mă istovesc zadarnic. Dacă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
care fusese ajutat de prezența evangheliei, eu nu aveam nimic care să-mi fie de bună menire. Ba da. Aveam uimirea cunoașterii lumii.și am zburat. Din Brandemburgul ușor ca o pană m-am prins ca de un fir de ață de apa Bârladului și am tăiat toată mămăliga pământului să-mi umplu foamea sufletului. Dar de ce să vă pierdeți vremea cu povești?! Iatămă cu lădița în spinare, drum de picior, acasă la Nicorești. Apostolat cu traista-n băț Între prietenii
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
litri, pentru a deschide seria șezătorilor de iarnă, o minunată defilare de obiceiuri, povești, voroave și spuse nespuse. Jucam teatru alături de elevi, unii dintre ei fiind cu trei-patru ani mai în vârstă decât domnul învățător Brumă. Viață, viață fir de ață. și să nu uit: sub presiunea de cumpănă a Siretului, aproape fiecare uliță se bucura de izbucul unor izvoare cu apa bună de băut. Era suficient să te apleci și să săruți palma de răcoare pe care ți-o întindea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
întoarce tot pe biciclete acasă. Mare noroc. În fine, tot neamul e neam și l-am descoperit prin ceața minții pe fratele nanei, Panaite, învățător și el, care după ce ne-a primit, ne-a și omenit. și din lingură și ață pe mămăligă, din mulțumesc și abac de covrigi pe șfară ne-am întors acasă să ocupăm două zile și-ncă una culcușul de învățători rătăcitori și fără de noroc dar plini de speranță. La sud spre est Toamna lui 1929. Bani
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mă roagă s-o primesc și pe soția sa la aceste ore. De ce nu? Dar să-și aducă un scaun de acasă poimâini. În ziua respectivă, alături de soția agentului sanitar alte câteva tinere femei, fiecare cu un scaun în mână, ață, pânză, degetar, au intrat și au ocupat loc în clasă. Începea să se alcătuiască expoziția de cusături naționale pe care o visam. În sat, pe lângă fosta mea învățătoare, am întâlnit două colege de la școala normală care din cauza lipsurilor abandonaseră
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cum ar putea chinezii să invadeze globul. Această opinie este însă, în mod evident, o aberație pentru că numărul pensionarilor din România este mult mai mic decât cel al chinezilor din toată lumea. Este de fapt o diversiune demagogică, una cusută cu ață albă, o inepție. Pensionarii din Strada Zorelelor ca și toți pensionarii, în general nu reprezintă nici un pericol social. Este drept că acest grup populațional are câteva atitudini comportamentale cu totul ieșite din comun, unele deprinderi vicioase, dintre care cea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
dincolo, amestecând ierburile, florile, buruienile și roua, a putut face. Uite că am ajuns. Nici urmă de fân, nici de aromă de câmp. Acum miroase spurcat, a pește cam stricat. Am învățat în școală, până la tâmpenie, că istoria înșiruie pe ață numele domnitorilor. Dar istoria înseamnă și o schimbare a aromelor. Acum pe Strada Fânului sunt tot blocuri, ca în cele mai multe părți, înșirate ordonat, egale, de nu mai știu cum ajung acasă unii, dacă li se mai întâmplă o beție de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
să spun că "era de naționalitate zgârcit". într-o vreme aflată în plină agitație istorică, Părintele Vania era mai neutru decât Elveția; trăia numai și numai obsesia de a aduna, de a nu pierde nimic, nici un bumb, nici un rest, nici o ață pentru el însuși. Mi-l amintesc foarte bine, îmi apare în față foarte clar. Locuia la Bălți, aproape de gara Pământeni, într-o casă enormă, despre care se spunea că pe vremea Țarului fusese o școală franceză. Era mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
să cheltuiți pentru a-i putea întreține, pe când toți știu că dumneavoastră sunteți sărac. Vreau să contribui și eu cu acel puțin pe care îl am“. Deschide un cornet. Conținea zece bilete de câte 100 de lire, înșirați într-o ață de legătură. „Domnul să vă răsplătească“, surâde don Calabria. „Spuneți-mi numele dumneavoastră“. „Ah, asta nu contează, părinte. Numele meu îl știe Dumnezeu și asta e suficient. Rugați-vă pentru mine“. Nu pare ceva cunoscut? Nu e Evanghelia pură? Spune
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
avea în război alături de ea o Italie a cărei armată era într-o așa de amărîtă stare ("Nu este ca a dumneavoastră, al cărei rol primordial este să ne acopere în Orient...", adăuga el cu o subtilitate prea cusută cu ață albă), prințul Bulow îmi mărturisea că Berlinul făcea puternice presiuni la Viena pentru ca Austria, înțelegînd situația reală și pericolele unei Italii iredentiste 100%, să facă de îndată o ofertă clară de cedări teritoriale în favoarea Romei. Fostele episcopii Trento, Rovereto trebuiau
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
sens al cuvântului (dădea și câteva lămuriri despre "stihoslovie"). În Viața lumii este, dacă nu multă poezie, măcar o vibrație a deșertăciunii, de altfel de origine populară: Lumii cânt cu jale cumplită viață, cu grije și primejdii, cum iaste și ața... Fum și umbră sunt toate, visuri și păreare, ce nu petreace lumea? și în ce nu-i cu dureare? Spuma mării și nori supt ceriu trecător... Punctul vital îl formează trecerea psalmodică a împăraților: Unde-s a lumii împărați? unde
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de lână. Pestelcile sunt de o mare varietate, ne oprim numai asupra celor de la Pogonești, observațiile fiind valabile și pentru Ivești. Aici sunt bogat împodobite fie prin alesătură de mână (motivele rățișoară, puiul mare), fie prin cusături în cruciulițe cu ață colorată. Ca structură morfologică, ornamentică și cromatică, pestelcile de la Pogonești și Ivești prezintă asemănări cu unele catrințe din Muntenia, Oltenia sau cu pestelcile purtate de femeile aromâne. De altfel, în zonă, se folosește termenul de „catrență”, în timp ce în restul Moldovei
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
și cultivau grădina cu legume. Eram impresionat de dexteritatea cu care împleteau ciorapi, flanele și mănuși, sau cu care foloseau acul de cusut. Eram impresionat de transformarea cânepii, plantă verde, mare și bățoasă ca un harag, în fir subțire de ață și apoi în pânză pentru lenjerie de corp. Cam la aceiași metamorfoză era supusă și lâna tunsă de pe oi. Iarna, femeile țeseau și covoare cu modele naț ionale, pe care le numeau scoarțe. Opincile erau încălțămintea și a bărbaților, și
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
nu mai miros a fecale. Nam dormit deloc, dar dimineața am ieșit la program cu echipamentul ud, dar curat. În programul administrativ din fiecare seară era un punct numit cusutul nasturilor. Pentru executarea acestui program, trebuia să avem ac și ață și să coasem sau să întărim nasturii de la tunică sau de la pantaloni. Dacă lucrurile par normale, ele totuși nu erau normale, pentru că instructorii noștri ne obligau ca și atunci când n-aveam nasturi slăbiți sau căzuți, să coasem nasturii. Elevilori (soldațiă
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
să coasem nasturii. Elevilori (soldațiă care spuneam că nu avem ce coase, instructorul venea și ne rupea nasturii de la tunică pentru a avea ce coase. Prindea tunica de cel mai slab nasture și o învârtea în aer până ce se rupea ața cu care era cusut. Pentru a evita o astfel de situație, am profitat de faptul că deasupra patului meu mai era un pat suprapus și făcea puțină umbră. M-am prefăcut că cos un nasture, fără să am în mână
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
era cusut. Pentru a evita o astfel de situație, am profitat de faptul că deasupra patului meu mai era un pat suprapus și făcea puțină umbră. M-am prefăcut că cos un nasture, fără să am în mână ac cu ață. Am fost prins și pedepsit să fac 100 de genoflexiuni cu arma Z.B. În mâini ținută deasupra capului. Pentru că genoflexiunile le-am executat zâmbind mi-a mai dat să fac 100. După ce le-am executat și pe acestea, pentru că
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]