3,962 matches
-
din partea multor religioși Slujitori Săraci, Congregația a restituit parohia diecezei la 18 septembrie 1970. Nu a fost o părăsire din cauza dificultăților, ci o alegere coerentă cu spiritul fondatorului care voia ca «în apostolatul parohial să fie preferate zonele cele mai abandonate, cu o acțiune pastorală care să fi fost o mărturie de credință în paterna Providență divină». Institutul Apostolic din Nazareth Primul scop al Operei fondate de don Calabria, în ordine cronologică, a fost cu certitudine acela de a împărtăși o
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
să fi fost o mărturie de credință în paterna Providență divină». Institutul Apostolic din Nazareth Primul scop al Operei fondate de don Calabria, în ordine cronologică, a fost cu certitudine acela de a împărtăși o educație umană și creștină băieților abandonați, pentru a-i ajuta să devină «tați buni de familie». Aproape contemporan, însă, don Calabria s-a îngrijit să-i ajute tinerii care aspirau la preoție, dar erau împiedicați din lipsa mijloacelor. Începutul acestei opere a fost gradual și umil
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
au creat o atmosferă destinsă și familiară. Abatele, aproape cu indiferență, fără a stinge conversația armonioasă, începu să aprecieze și să laude opera desfășurată la Primavalle; apoi, treptat-treptat, trecu să vorbească despre alte zone sărace din Roma: «Zone foarte sărace, abandonate, unde nu e nimic promițător». O premisă, care ar fi descurajat orice persoană de bun-simț și care, în schimb, era un motiv în plus pentru a atrage atenția discipolilor lui don Calabria. Și a continuat: «Există o periferie abandonată și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
sărace, abandonate, unde nu e nimic promițător». O premisă, care ar fi descurajat orice persoană de bun-simț și care, în schimb, era un motiv în plus pentru a atrage atenția discipolilor lui don Calabria. Și a continuat: «Există o periferie abandonată și izolată de lume și uitată de Dumnezeu (nu chiar de el, dar de Biserică). Unul dintre voi va trebui să meargă, cât mai repede posibil, în noul sector de activitate». Părea să aștepte un răspuns, însă deja stabilise cu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
1909: sunt o copie a textului precedent, cu anumite adăugiri. Forma textului este mult mai precisă și frazele sunt mult mai incisive. Ocupă doar 10 pagini de caiet. Finalitatea asocierii este, acum, triplă: «Pentru propria sfințire, pentru mântuirea sărmanilor copii abandonați; pentru a arăta lumii de azi, atât de atee, atât de cufundată în mocirlă, că Dumnezeu există, se gândește și se îngrijește de făpturile sale...». Tot acum se reafirmă forma laică a componenților Casei: «Membrii Casei să fie seculari, să
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și se trăia așteptând momentul oportun al Divinei Providențe. Iar aceasta a venit aproape pe neașteptate. De la Roma, de la Sfântul Scaun, ni s-a cerut ca niște preoți ai Operei să preia o parohie de suflete sărmane, aproape cu totul abandonate. După rugăciuni și consultări, s-a decis să fie trimiși trei preoți și doi frați, cu condiția ca, mai întâi, să fie aprobată Opera de către Episcopul diecezan. Și iată că, atunci, în val vârtej au fost ultimate Sfintele Reguli sau
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
e în sfârșit eliberată de aliați. O mulțime de lume în sărbătoare îi primește pe eliberatorii care intrau în orașul Cezarilor și al Papilor, pașnici, surâzători, mestecând chewing-gum. Dar urmările războiului rămân pentru multă vreme, cu toate consecințele inevitabile: copii abandonați pe contul lor, orfani, guri mereu flămânde, analfabeți, băieți vagabonzi. Opera don Calabria se înarmează de toată energia posibilă și, cu ajutorul personal al lui Pius XII, construiește în grabă câteva hale pentru a pregăti ateliere meșteșugărești și un bloc cu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Asociația și-a revenit. Această activitate umilă și prețioasă continuă și azi. Sediul italian e pe strada San Zeno in Monte, 23, Verona. «Misiunea lui Isus trebuie să fie misiunea noastră: „evanghelizarea pauperibus“ (să ducem vestea cea bună săracilor). Creaturile abandonate, săracii, bătrânii, bolnavii, iată gemele noastre, gemele Operei. Suflete, suflete, dragii mei! Toate celelalte sunt nimic», spunea don Calabria. Misiunea lui Isus a fost aceea de a tămădui bolile sufletului și ale trupului. «Isus s-a oprit într-o câmpie
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
evreu, care a cerut să aibă el privilegiul de a-l îmbrăca pe micul țigănuș din cap până în picioare. Iar don Calabria a văzut în acest gest de caritate un «semn» al voinței lui Dumnezeu pentru continuarea operei în favoarea copiilor abandonați. Multă vreme, pentru sărbătorile pascale, cele două surori evreice Raichembach ofereau Casei Copiilor Buni un mielușel. Don Calabria se arăta foarte recunoscător pentru acest gest. Vedea ceva misterios, pe care nici el nu-l putea defini, dar care îl mișca
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ca adevăruri le-a considerat și don Calabria. Le-a crezut și le-a pus în practică în mod coerent. În 1908, scria: «Deocamdată, e voia lui Dumnezeu ca această Casă a Copiilor Buni, să trăiască total și în întregime abandonată Divinei Providențe. Să nu cerem nimic și să ne rugăm mult. Și de această Operă care e doar a sa, El va avea grijă. Dacă noi am folosi mijloacele umane, Opera ar înceta imediat să mai fie a lui Dumnezeu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
două trupuri într-un singur suflet. «Prietenia ori găsește semeni ori și-i face», spune un proverb latin. Și cei doi preoți sfinți se imitau, se îndemnau reciproc în iubirea lui Dumnezeu Tatăl și în iubirea celor mai săraci și abandonați. Se ajutau și material. Sfinții nu au o natură diferită de muritorii obișnuiți; nu sunt scutiți de îndoieli, incertitudini. Și ei au nevoie de sfat și încurajare. Don Calabria în momentele dificile alerga la părintele său spiritual părintele Natale; iar
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
interioară care le luminează pe toate: fidelitatea față de Evanghelie. O fidelitate simplă, liniară și robustă, nutrită de abandonare în Providență, de rugăciune intensă, de o iubire obedientă față de Biserică, de slujire necondiționată față de cei mai săraci și de cei mai abandonați. Prin Giovanni Calabria, Dumnezeu a făcut un mare dar Bisericii de la San Zeno! Să rămână asemenea unui far luminos care să arate adevărata cale a „reînnoirii“ promovate de Conciliu. Să rămână ca un punct de referință și de verificare a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
extinsă, prezența ei fiind limitată la câteva orașe din Italia: Verona și împrejurimi (S. Giacomo din Vago, Negrar, Roncà), Costozza (Vicenza), Maguzzano (Brescia), Milano, Ferrara și Roma. Consemnul fondatorului era clar: «Căutați-i pe cei mai săraci, sufletele cele mai abandonate». Intenția sa nu era în determinantă de tipul asistenței sociale: don Calabria voia să trezească lumea dintr-un materialism difuz, arătând prin fapte că Dumnezeu există, că e Providență și nu abandonează oamenii destinului lor. Din acest motiv, trimițându-și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
sine și percep ceea ce el îmi relevă apelându-mă transcendent din mijlocul imanentului anume faptul că semenii mei suferinzi, indiferent dacă se află sau nu în preajma templului, nu sunt orfani ai vieții oricât de mult s-ar resimți ca fiind abandonați unei crude și nedrepte dureri. Templul îmi spune mereu că zeul ne însoțește dincolo de cupola sa impetoasă așadar nu numai în locașul adorării sale, ci și în amploarea nesfârșitelor extensii ale spațiului și timpului. Partea, totuși, cea mai importantă din
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
într-un gest final de ultimă inventariere urmată de transformare sau înlocuire. În deschiderea sa ultimă, el își pierde energia de imperativ sau constatare oficială și devine un alt act sau un text mort aplicat peste o hârtie uitată și abandonată ofilirilor timpului. Pecetea poate fi gândită, așadar, drept un zăgaz, o circumscriere ce ține condensat pulsiuni nelăsând posibilitatea de sondare, de înaintare dinspre exterior către ele. Pecetea găzduiește închizând și protejând de posibilele interferări cu împrejmuirea învăluitoare. Ea se aseamănă
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
muncii nu este cu totul inutil. Putem ajunge la lucruri pe care nu le doream, dar care ne pot fi folos în rezolvarea altor probleme. Se poate spune că este vorba de descoperiri din întâmplare, dar aceste descoperiri nu trebuie abandonate, ci valorificate în altă direcție. Spre deosebire de omul obișnuit, persoana creativă are curiozitatea de a cerceta unde duce noua sa descoperire și de a găsi probleme ce au soluția bazată pe descoperirea sa. Alexander Fleming a găsit un strat de mucegai
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
la încercare. Ceea ce așteaptă și cere cu insistență este dovada absolută că este iubit necondiționat. Se dovedește exigent, plicticos, răutăcios, revendicativ, ajungând la concluzia însingurării afective definitive. Cauzele acestui complex trebuie căutate în privațiunea de dragoste în perioada copilăriei (copii abandonați, copii lipsiți de dragostea maternă, copii înțărcați brusc, copii amenințați cu abandonul, cu trimiterea spre creștere la persoane ostile, dăruirea afectivă a mamei numai spre copilul proaspăt născut, etc.). De asemenea separațiile majore pot determina apariția acestui complex (divorțul, spitalizarea
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
de zi cu zi, fie că este vizionată la TV, cinema, citită într-o carte sau într-o revistă, ori intuită într-o situație oarecare. O altă formă a acestui complex se identifică atunci când omul se simte aruncat în lume, abandonat, pradă însingurării. Este construită atunci o concepție filozofică despre condiția omului în lume, concepție însoțită fie de frică, angoasă, în fața singurătății și dispariției, fie de agresivitate nebunească împotriva lui Dumnezeu, a umanității sau a "destinului". Forma supracompensată a complexului se
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
văzut ca un poet al „crizei de ideal”, reflectând zbuciumul stării de tranziție, ori ca un poet al aspirației și al tăgadei, în descendența lui Tudor Arghezi (cu care se înrudește și prin cultivarea unui anumit tip de limbaj). Odată abandonate idealizarea vieții și transfigurarea prozaismului realității în sensul aspirațiilor romantice, în pagină sunt aduse abisul sufletesc, descurajarea în fața lipsei de țel spiritual, golirea de sensuri înalte a dragostei, creației, chiar a existenței. Versurile, senine altădată, devin „supărate rău”, iar poetul
ŢARNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
dar emoția deosebit de puternică în timpul spectacolului, curios, n a mai revenit. Sună altfel, parcă împiedicat, în tălmăcirea românească. Ce evocă această tragedie scrisă de Shakespeare în 1595? Un act de uzurpare a puterii și, mai ales, conștiința pierderii acestei puteri. Abandonat, tînărul și ușuraticul rege Richard abdică în fața „vărului” său Bolingbroke, duce de Lancaster, viitorul Henry IV, pe care îl exilase. Disperarea de a fi părăsit de ai săi, apoi întemnițarea în castelul Pomfret (unde va fi ucis de zelosul Exton
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a rupt, poate chiar viața unuia dintre ei. Această dragoste de adevărat Început, câștigată cu enorme sacrificii și care nu se mai poate reface, este tema eroilor mei, Într-o epocă de totală batjocură a curățeniei femeii și a copiilor abandonați. Asta mi-e bucuria și teama. Mă bucur că vă scriu și vă Întreb, mi-au apărut În suplimentul ARTE, LITERATURA % IDEI a ziarului Cotidianul, corespondența mea cu Blaga și Comarnescu, urmând cea cu C. Noica, să v-o trimit
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
departe, confiscând și bunurile mele personale aflate în casă și lăsate surorii mele, Elena Mosora, fiind vândute prin Consignație sub pretextul că ar fi fost abandonate. îmi exprim indignarea față de acest procedeu ilegal, prin care s-au declarat aceste lucruri abandonate și trecute în proprietatea statului spre valorificare. înstrăinarea imobilului către Dumitru Bradu a fost un act personal care așa cum s-a dovedit în cursul procesului de la Sighișoara s-a încadrat perfect în limitele legalității conferite de legile statului. Dina Cocea
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Încărcată și tulbure. Părea neatent și uituc; nu era decât unul dintre efectele imediat vizibile ale unui eficient sistem de selecție și apărare; fără greș În a-și urmări disponibilitățile, stăpânea o adevărată strategie a priorității ce nu trebuie nicicum abandonată. Mereu „Între”... de la o Întâlnire cu un fost coleg la un concert, de la o vizită la o expoziție la o carte, la un spectacol de balet... concentrat cu totul nu era decât În lucrul la un nou manuscris, despre care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
avertismentul apocaliptic al noului mileniu Își infiltra otrăvurile. Tremurul apei cenușii și plaja hibernală aminteau secvența dinaintea subitei expieri a pelerinului altui veac... În scenografia pustie a țărmului vinețiu Încercam să regăsesc trepiedul și năframa neagră a vechiului aparat fotografic, abandonate neantului care Închisese, brusc, ochii lui Aschenbach, Încă plini de lumina juvenilă a clipei Întrupate de Tadzio. Am avut surpriza de a descoperi, nu departe de impozantul hotel În care muribundul fusese turmentat de ultima fluturare morbidă a frumuseții, un
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
n-ar veni niciodată până aici. După ce ne-am îndepărtat de panta dealului de sud, n-am mai văzut animale. Drumul se termina și el aici. Am luat-o spre vest, peste câmpuri golașe și am trecut pe lângă niște locuințe abandonate. Începuse deja să se audă zgomotul vârtejului. Un sunet nepământean. Ceva ce nu seamănă cu nimic din ceea ce am auzit în viața mea. Nu pare nici cascadă, nici șuieratul vântului, nici huruitul pământului când începe să se cutremure. Lasă impresia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]