5,899 matches
-
știe. Totul se reducea la bani - totul se reduce la ei. Dacă Ossie era chiar așa de bogat, și era, putea să arunce câteva miare pe an fără să-i pese. Probabil că atunci când va fi în oraș, se va abate și pe la Selina să i-o mai tragă din când în când. Ce tip norocos, ei? Nu mi-a plăcut niciodată de el - unul din actorii vieții. Ce laș norocos. Imaginează-ți. Martina în New York, având grijă de casa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
iubit și eu, deși îl iubeam prost și nu îndeajuns. Atunci a avut grijă de mine, m-a târât până într-un luminiș, amorțit și moale cum eram, mi-a vorbit și mi-a tot vorbit și astfel mi-a abătut atenția de la ravagiile Efectului. în întuneric, înainte să ajungem în luminiș, l-am pierdut. în luminiș vocea lui mi-a dat putere. Până a venit să mă ia. Virgil Jones: un suflet fără viitor ce mă ajuta să nu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
stimularea creației locale și regionale, pentru descentralizare cul turală. Acad. Prof. Constantin Ciopraga a fost și el un promovator al localismului literar. Atunci? A promova astăzi teoria „centrelor culturale”, nu‐i cumva tocmai baza interesului susținerii unor false probleme care abătând atenția publică de la che stiunile de fond ale literaturii, cer publicarea recenziilor și comentariilor la cărțile apărute doar în revistele de elită (care‐s acestea), ascunzând prin aceasta tocmai ceea ce condamnase și Artur Silvestri, presa de grup, presa celor care
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
desfăcând orice carte sau revistă, încercând să ridic orice placă de pardoseală și cărămidă din bucătărie, dar fără nici un succes. Erau de apreciat serviciile de curățenie, căci nu m-am murdărit deloc pe mâini cât timp am tot căutat. Băteam abătută în pernele împrăștiate pe patul lui Charles, când un sunet ce venea dinspre ușă m-a făcut să mă întorc. Era portarul. Reușise să meargă pe podeaua camerei de zi fără a scoate nici un sunet. —Să înțeleg că doamna nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
face o surpriză. Titlul cărții era scris pe prima pagină de text, cu creion chimic, umezit, cu litere de mână, stângaci, copilărești: BorNA 32. Era o carte despre spionii titoiști trimiși în țara noastră să ne strice viața, să ne abată din lupta împotriva chiaburilor exploatatori. Întâmplările aveau loc la granița cu Iugoslavia. N-am înțeles nimic din ea, știu doar starea de spaimă și repulsie indusă de acel cuvânt, „titoist“. Era din anii când Tito fusese anatemizat pentru abaterile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Și alte câteva cântece, socotite reacționare până atunci. Pentru care oamenii făcuseră pușcărie. Erai dat afară din slujbă dacă spuneai de prea multe ori cuvântul român... A fost o supapă deschisă pentru a elibera tensiuni îndelung acumulate și a le abate atenția poporenilor de la belitul la care erau supuși. Lasă-l pe român să vorbească de drapel, moși, strămoși, pământul scump, multe altele și-l faci să rabde totul. S-a creat astfel o rentabilă afacere patriotică. De la meseriașii care împodobeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tivit cu sînge uscat. — Unde-i? — Ce anume? Fumero Își lăsă privirea În jos și scutură din cap, murmurînd În sinea lui. CÎnd Își ridică fața avea un rînjet cîinesc pe buze și un revolver În mînă. Fără să-și abată privirea de la mine, Fumero lovi cu dosul pistolului vaza cu flori ofilite de pe masă. Vaza se făcu țăndări, revărsînd apa și tulpinile veștede pe fața de masă. Fără să vreau, m-am Înfiorat. Tata vocifera În vestibul sub strînsoarea celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
spuse el. — De ce Îl acuzați? De ce Îl căutați? Fumero Îmi Întoarse spatele și se apropie de cei doi agenți care, la semnalul său, Îl sloboziră pe tata. — O să vă aduceți aminte de toate astea, scuipă tata. Ochii lui Fumero se abătură asupra lui. Instinctiv, tata făcu un pas Îndărăt. M-am temut că vizita inspectorului abia Începuse, Însă, dintr-o dată, Fumero scutură din cap, rîzÎnd În sinea lui, și părăsi apartamentul fără alte ceremonii. Lerma Îl urmă. Al treilea polițist, eterna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Omul trece, putrezește! Nimic din el nu rămîne, Florile ce răsar mîine Nu mai sînt și pentru tine, Vremea trece, vremea vine. Vremea trece, lumea minte Cu mult prea multe cuvinte. Ai crezut în ea și tu, Pînă noaptea se-abătu Cu-ntuneric și tăcere. Vremea trece, omul piere. Tu te-ai rătăcit în noapte, De nimic n-ai avut parte. Lumea trece, călătoare, Nu te-ntreabă ce te doare. De trăiești, de nu trăiești, Astăzi ești, mîine nu ești. Ești
Omule trecător. In: CÂNTAREA MEA by NICOLAE ANGHELESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/517_a_860]
-
Să citească și să scrie Drumul vieții neoprit, De cu zori pînă-n chindie. Vrei, nu vrei, mergi înainte, Drumul nu se mai întoarce. Idealurile-s sfinte, Vara, vara le tot coace. De e bine, de e rău, Să nu te abați din cale. Răsare nou curcubeu, Munții strălucesc în vale. File albe, file negre, Întîlnești în cartea vieții. Tu înseamnă-le pe toate Cu elanul tinereții.
File albe, file negre. In: CÂNTAREA MEA by NICOLAE ANGHELESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/517_a_858]
-
trimisă de Satanovski, el o rupea grabnic și, prefăcându-se că-și aprinde pipa, Îi dădea foc... Poate că nu degeaba Îl afurisise la mănăstire starețul Pahomie. În ciuda rugăciunilor și a penitenței, În lume Necuratul era Încă puternic și-l abătea pe Oliver de la menirea lui. La rândul său, Bikinski, după ce dezbătuse Îndelung la Corso cu masterandul și cei aflați la masă noile idei, Încercă să propovăduiască Învățătura sa despre adevărul ultim și adevărul prim la mănăstirea Golia. Nu avu Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un uter”, murmură ciungul, tot Împingându-și ciotul În gaura din talpă, ca Într-o scorbură, ca și cum ar fi Încercat să ajungă la capătul ei, unde ar fi trebuit să găsească un cuib... „Sigur că există”, repetă el, probabil ca să abată atenția lui Noimann. „Am studiat și eu totuși Medicina, știu cine posedă uter și cine nu...” „Am afirmat Întotdeauna și afirm și acum că dumneavoastră sunteți un om cât se poate de doxat. Un adevărat enciclopedist...” „De ce mă luați peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ne ajută, deocamdată, se Împotrivesc...” „Vorbiți În dodii”, murmură Noimann, scăldat În sudori. „Poate”, răspunse celălalt. „S-ar putea ca tot ce vă spun să nu aibă la urma urmei nici o noimă. Poate că vă vorbesc așa, doar ca să vă abat atenția de la durerile pe care le simțiți...” „Mai faceți și jocuri de cuvinte...” „Fac asta probabil cu același scop... Vă atrag totuși atenția că sunteți sensibil la tot felul de amănunte nesemnificative și pierdeți din vedere un lucru esențial...” „Anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
despre cifre, nici despre note muzicale, nici despre insecte sau picioroange ce-i apăreau În fața ochilor, metamorfozându-se mereu dintr-o formă În alta. Lucrurile astea rămăseseră, până-n prezent, o taină a sa. Celălalt, probabil intuindu-i frământarea, căuta să abată gândurile lui Noimann Într-un alt plan: „Vă Întrebați, desigur”, spuse el, „de unde apar astfel de entități sau energii...” Noimann Își Îndreptă halatul. Pieptul său acoperit de o pilozitate abundentă nu trebuia expus oricărei priviri. Celălalt continuă: „Tot ne batem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cm; 5. periuță pentru gene și sprâncene Hillary; 6. ascuțitoare dublă marca Sherif, 3 x 3,4 x 2,5 cm”. De unde se pricopsise Noimann cu astfel de ustensile pentru „tortura modernă”? Nu cumva, mergând spre lăcașul de veci, se abătuse cu Satanovski Într-un shoping sex, de unde a cumpărat pentru uzul său - sau al domnișoarei Lily - aceste abțibilduri? Și acum Îi suna În minte o frază pe care parcă o pronunțase omul cu bărbia albastră atunci când traversau pasajul din Piața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
drept valabilă și ipoteza asta...” Cravașa În mâinile cinicului strălucea ca fulgerul. „Nu am nimic Împotrivă”, zise el. Penitentul se unduia, mișcându-și coapsele și frecându-și gâtul de picioarele mesei Îmbrăcate În ciorapi de mătase. Bumbii de plumb se abătură peste partea sa dorsală. „O”, exclamă penitentul. „Continuați, continuați”, făcu cinicul. „Atunci dumneavoastră, ținând cont de toate aceste ipoteze, aveți mai mult Înclinații femeiești și nu bărbătești, fiindcă iubiți costumele; altfel, șifonierul ar fi plin de rochii și de fuste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și oameni-degete. Se aplecă peste balustrade, Îl ating cu vârful degetelor. Se prăpădesc de râs. Copacii se apleacă peste fața lui. Îl privesc nedumeriți. Din scorburile lor ies melci. Privind prin ochelarii fumurii, medicul ignoră aceste zgomote menite să-l abată de la gândurile lui. Piciorul merge Înainte cu urechile ciulite, ridicând cracul pantalonilor În dreptul fiecărei porți, al fiecărui grilaj nou. Ochelarii lui Noimann nu pierd din vedere nici ceea ce petrece jos, nici ceea ce se Întîmplă deasupra sa. La geamuri și balcoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
care pașii săi se intersectau pe drum. Doamna Babel venise În stabiliment cu scop precis. Mimând prin gesturile ei semnele harului divin, femeia urmărea să atragă În mreje nu numai oamenii, ci și plantele aflate vremelnic acolo, pentru a-i abate de la calea cea dreaptă ce duce la Judecata de Apoi. Oliver Însă știa că vremea sa e aproape și că tot ce era scris să se Întâmple se va Întâmpla. Desigur, pentru a-i netezi calea noului Mesia, masterandului Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
precum femeia-șarpe sau Olivia, care Încercase să-l atragă În scorbura ei și să-l facă să decadă pentru moment din starea de om sau de copac În cea de melc acoperit de bale, Oliver tot nu s-ar fi abătut de la drumul lui. Cunoscând pe pielea sa păcatul, s-ar fi putut lepăda mai ușor de el. Aruncând o privire spre femeia Babel, ce-și Împreunase mâinile căzând În genunchi lângă taburetul lui, fiori reci Îi străbătură trunchiul, alunecând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aici. Sunt iarăși la Cluj. Am avut ocazia să mă aflu la culmea unei experiențe e viață În cursul acestor zile. It was interesting & terrific. I love you a bit! Ana. Vânt de apus, când crezi că vei putea S-abați peste pământ mărunte ploi? Ți-am pierdut urma. Te-am căutat cu o scrisoare scurtă la exploatarea forestieră unde mi-ai dat adresă când ai trecut (o singură dată, Zare, vai ce rușine - și nici măcar nu m-ai văzut) pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
otravă de tăinuire-a firii... Din vremurile-apuse, de când mă știu visând, Imaginar, se poate, dar sigur niciodată În firea-mprejurării, nicicând nu mi se-arată, Tărâmul către care, râvnește al meu gând... Bat drumul de pe care nu pot să mă abat Și-ncerc până la capăt să duc a mea povară Acum, când viața însăși, devine mai amară, Mă tot trudesc să aflu...și încă n-am aflat... De ce, trecând prin lume, nu pot ca să ajung La țărmul ce mă cheamă, neliniștit
ADEV?RUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83740_a_85065]
-
și despre lumea lui înconjurătoare și „Povești” cu un număr de trei lucrări de gen. Povestirile cuprinse în capitolul „Amintiri” gravitează în jurul unui personaj feminin - o fetiță, aflată la vârsta marilor întrebări care încep întotdeauna cu „de ce?”, întrebări care se abat ca o avalanșă asupra interlocutorului și pentru care neapărat trebuie un răspuns. Iar tata (ocrotitorul omniprezent și atoateștiutor) trebuie să răspundă, să-și imagineze și să potolească setea de cunoaștere a copiliței extrem de curioase. Când apar personaje nonumane, lectorul are
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
steaua albă îi împodobea fruntea, dar a lovit în zadar și a fost cuprins de rușine, crezând că lovise slab; el nu știa că pielea acestui animal era atât de tare, încât, nici cea mai ascuțită sabien-arfiputut-ostrăpunge. Sabia s-a abătut din nou cu vuiet asupra calului, și, sălbaticul armăsar o simți, plecând capul sub lovitură, dar în clipa următoare s-a repezit asupra dușmanului său, cu atâta furie, încât păgânul căzu neînsuflețit la pământ. Rinaldo văzându-l pe Isolier doborât
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
care, dacă pielea adversarului n-ar fi fost dintre cele mai groase, ar fi pus capăt luptei. Dar uriașul, deși rănit, a scăpat și a dat drumul grifonului. Această pasăre monstru s-a ridicat în văzduh și de acolo se abătu asupra lui Rinaldo care, prinzând un moment prielnic,i-a făcut o rană mortală. Creatura ciudată a mai avut, totuși, puterea de a se ridica din nou în văzduh, reînoindu-i atacurile pe care Rinalsdo le para cum putea, în vreme ce tânăra
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de a cărui faimă auzise poate și el. Rogero, foarte impresionat de aceste cuvinte, a rugat-o să-și scoată coiful și văzându-i fața a rămas încântat. În vreme ce sta astfel transportat, pierdut în admirație, o primejdie neașteptată s-a abătut asupra lor. O ceată de cavaleri păgâni , postați într-o pădure pentru a putea tăia calea creștinilor în retragere, s-a repezit, din tufișurile în care sta ascunsă, asupra celor doi tineri și Brandamanta, care tocmai își scosese coiful, a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]