2,695 matches
-
ai Siguranței răi era scrisă de Ion Mihăileanu (tatăl viitorului regizor Radu Mihăileanu), el însuși un evreu cu simpatii comuniste. Sigur pe materialul său politic corect, Pintilie își permite să deturneze obraznic mesajul dorit de autorități printr-o manevră extrem de abilă : se inspiră, pentru partea formală a filmului său, din filmele Noului Val francez. Trebuie spus că, la vremea respectivă (1965), Noul Val era ”trendul” cel mai autoritar și mai zgomotos din cinematograful mondial. în același an cu filmul de debut
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
filmul românesc. Cu toate acestea, cineaștii noului val minimalist, care s-au afirmat după 2001, au privit întotdeauna cu mare respect al doilea film al lui Pintilie (Reconstituirea), considerând pe bună dreptate Duminică la ora 6 mai mult un compromis abil cu cenzura epocii, în ciuda indiscutabilelor calități formale ale acestui film. Reconstituirea (film curajos și inflexibil din punct de vedere politic) avea să devină o referință și pentru câteva dintre cele mai bune filme ale deceniilor imediat următoare : titluri precum Proba
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
vedere ! , dorința unor regizori la curent cu ce se întâmpla în cinematograful mondial de a-și subiectiviza demersul stilistic se izbea de comandamente ideologice precis codificate. încercări (și reușite) au fost totuși ; pe lângă intensul ”moment subiectiv” din finalul Pădurii spânzuraților abil integrat narațiunii, perfect explicabil din punctul de vedere al perspectivei personajului Bologa și, oricum, episodic în economia filmului , Duminică la ora 6 rămâne exemplul cel mai consistent de cinema alternând o incertă subiectivitate a personajelor cu o absolut certă subiectivitate
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
o receptare nuanțata începând cu impresiile notate la Salonul Oficial din București din anul 1929. Adun într-un periplu impresiile cronicarilor de artă plastică, îndeosebi pe acelea care adâncesc trăsăturile portretului de artist și ale artei sale, de la imaginea unui„abil ilustrator” (George Oprescu, 1933) ori „desenator dibaci” (Oscar Han, 1933) până la recunoașterea postuma a valorii operei sale care „autoritara și singulară, constituie ea însăși un capitol aparte al artei românești așezat însă, cu certitudine, în imediata vecinătate a celor mai
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
bază minciuna? Da! Eu nu pot accepta formula aceea: "Las' că-l pedepsește Dumnezeu". Nu, dom'le! Să se pedepsească singur iată dreptatea cea bună! Pilotăm în liniște un nou ciclu. Va trebui ca în pauza următoare să fiu foarte abil. Vlad e pe cale să mi se destăinuie. Nu trebuie să ratez ocazia. Ceva m-a neliniștit mereu cînd m-am gîndit la Chirilă. Știam că nu-i decît un mare farsor (lucru pe care-l știau și alții), dar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
psichologie populară”, el aducea câteva argumente mai mult sau mai puțin discutabile. Schwarzfeld susținea ideea ridicolă conform căreia evreul ar beneficia de o „inteligență atavistă”, adică ar avea „o predispoziție naturală” care ar face din el „un om inteligent și abil”. Cu mai mult de un secol Înainte, Voltaire făcea cam aceeași eroare, chiar dacă dintr-o perspectivă opusă, iudeofobă. În 1771, el explica viciile evreilor prin aceeași teorie „atavistă” prin care Schwarzfeld le explica virtuțile. Pentru filozoful francez, evreii sunt „din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sau cranii) de creștini, anume de rit ortodox <endnote id="(168, pp. 83 și 87)"/>. Analizând nenumărate variante ale legendei privind „jertfa zidirii” În Europa și Asia, etnologul român Adrian Fochi a ajuns la concluzia că, uneori, „alegerea [sacrificatului] este abil Îndreptată către persoane susceptibile a fi victimele fanatismului religios, de gintă, pseudo-patriotic. Precum se vede, se alege Întotdeauna prețul cel mai mic. Nu se trece În domeniul substituției animaliere, dar nu suntem prea departe de ea” <endnote id="(388, I
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mondial. În acest sens, semnificativă a fost decizia britanicilor de a subdiviza ceea ce mai rămăsese din Imperiu Otoman, astfel că, după alungarea autorității turce din Palestina nimic nu mai împiedica crearea patriei poporului evreu. Chaim Weizmann, lider sionist, era la fel de abil ca și Th.Herzl de a trata cu marii șefi de state ai lumii, mai ales că putea vorbi în numele evreilor din răsărit. Weizmann a devenit cetățean britanic în anul 1910, a ajuns să predea biochimia la Universitatea din Manchaster
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
regelui. C.I.c. Brătianu a adoptat o atitudine de defensivă, a criticat atitudinea guvernului Tătărescu dar nu a avut tăria de a impune respectarea ideologiei și programul PNL. 88 Regele Carol al II-lea s-a dovedit un om politic abil, reușind să-i manevreze pe toți adversarii săi politici, pe unii marginalizându-i, iar pe fruntașii politici țărăniști sau liberali reușind să-i domine. Regele a știut să speculeze slăbiciunile liderilor politici români, oportunismul unora, oferindu-le perspectiva unei ascensiuni
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
un articol de critică și istorie literară. Acum m-am răzgîndit. Probabil că s-a întîmplat ca articolul meu să fie tipărit așa și nu altfel din cauza spațiului. Totuși, atunci cînd articolul unui colaborator este înghesuit așa, oricare cititor mai abil va înțelege că a fost publicat așa făcîndu-i-se o concesie... Acesta e lucrul care mă supără și mă contrariază. Ceea ce puteai să faci tu în fața tainelor și intereselor de acolo era să mă anunți imediat și eu retrăgeam frumos articolul
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
zis, fostul meu profesor de la Universitate, un om învățat, figură de proră a Iașului intelectual de după 1960, scria cum vorbea, și invers: cu faze sinuoase, adesea prelungi, aidoma ramurilor unor plante agățătoare - ici avîntate, ici prudente -, cu cîte un captatio abil plasat, manierate și nuanțate, - pentru mine, amator de lucruri simple, directe, totdeauna uluitoare. Atît în prelegeri, cît și în texte, dominant era oratorul, abundent, prodigios, undoiant, care semăna uneori cu iluzioniștii care înnoadă la nesfîrșit baticuri, schimbă culorile florilor ori
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
politica internațională, pentru că, oricît de cinică ar fi, o comedie ca asta (sau ca His Girl Friday, sau ca One, Two, Three a lui Wilder) e totodată un omagiu adus energiei americane, reprezentate, în toate trei cazurile, de figura combinatorului abil care aranjează lucrurile una-două ; și evident că, în lumea reală, lucrurile nu se aranjează una-două. Dar filmul e foarte plăcut. E împotriva iluziei de puritate și a bigotismelor de orice fel, de partea lucidității și a păcatelor minore. E profund
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
relaxat. Povestea e despre cum îi pierde Charles pe acești oameni dragi, unul cîte unul, în ghearele religiei lor, și despre cum ajunge el însuși să se plece în fața glamour-ului ei. Ca și coreligionarul său Greene, Waugh e un foarte abil glamorizator al catolicismului. Dacă reușește în ceea ce-și propune aici și anume să releve desenul unui plan divin într-o lume păgînă , asta e și datorită faptului că-i dă păgînismului ce-i al lui. Faza inițială, idilică, a
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
elementelor legionare, justificând astfel reacția minerilor și autorităților. De altfel, toate mineriadele din România anilor '90-'91 sunt exemple tipice de provocări, orchestrate în scop politic. În acest context, să ne reamintim și de teroriștii din decembrie '89, o provocare abila, care a permis unui anume grup politic să acapareze, puterea și să o confiște apoi, pe fundalul șocului colectiv provocat populației. ÎI. DEZVĂLUIRILE Cursul de maskimvka își iniția agenții de influență, si in tehnică dezvăluirilor publice. Potrivit KGB-ului, existan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
din România au făcut, după '90, patru capturi pe baza informațiilor oferite de organizațiile kurde. Totuși, nici un kurd nu a fost vreodată implicat. Conform OGD colaborarea PKK și ERNK cu poliția, sub regimul Iliescu, nu era altceva decât un mod abil al kurzilor de a-si înlătura concurență de pe piața drogurilor, cu mină poliției române. Poziția Poliției române, care a apreciat în mod manifest acest gen de colaborare, rămîne oricum ambigua, se specifică în raportul OGD197. Nicolae Ulieru purtătorul de cuvânt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
intangibilă la Timișoara, cel putin ațița timp cît cotiza, acolo unde trebuia. Că de pildă, cu ocazia Forumului Crans Montană de la București, din aprilie '94, cănd "Prințul Banatului" s-a numărat printre sponsorii oficiali ai manifestației, orchestrate din umbră de abilul Viorel Hrebenciuc. Omul care îl introdusese și pe palestinianul Kamel Kader în mediul prezidențial de la Palatul Cotroceni, ori în cel guvernamental de la Palatul Victoria, în calitate de consilier. În cursul unei descinderi a poliției la domiciliul unuia dintre partenerii lui Zaher s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
la un preț de achiziție greu de imaginat: 8.25 USD baxul, față de circa 60.00 USD, practicat pe piața internațională. Ordinul Circulară 13/1994 al Direcției Generale a Vămilor și Ordonanță 26 impuneau majorarea taxelor vamale conform prețurilor internaționale. Abilul Zaher, utilizând contractul din 1993 încheiat cu partenerul său cipriot de la Ram Trade, a contestat însă în instanță, solicitând recalcularea taxelor vamale. Și, coincidență, de fiecare dată romano-sirianul a câștigat, invocandu-se fie caracterul abuziv al ordonanțelor, fie în virtutea libertății
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
contra NATO, și în care regimul Iliescu a implicat România, în secret, de partea Moscovei. o confirmare a firului roșu cu Kremlinul, a axei Moscova-Bucuresti, care a funcționat și după decembrie '89, sub regimul Iliescu. Despre stalinistul Dej, printr-o abila operațiune de dezinformare, s-a afirmat că devenise naționalist și că se opunea, după 1958, lui Hrusciov. Dar 1958 este și anul când devine activă la sediul NATO de la Paris, rețeaua Caraman care acționa, în primul rând, la ordinele Moscovei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
l-am fi urmat, fiindcă atunci a fost momentul lui eroic, culminant! „Rușine tovarăși”, a zis el fiind la unison cu noi toți, intrând astfel și în grațiile lumii occidentale, grație de care s-a folosit în mod cât mai abil. Sub această perdea de fum a instaurat apoi cel mai draconic regim represiv din Sud-Estul Europei. Atunci a reprimat orice încercare de împotrivire și tot cam pe atunci, văzând și alte regimuri comuniste, a luat câte ceva de la alții, căutând să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
tările care i se dau operei. Există o bouche d’ombre chiar și în câteva dintre cele mai „comice” momente, există forme de comic abisal. Însă tragicul este o proiecție în afara ope- rei și în afara epocii din care se extrage abil contemporanul. Tragicul, atât cât există, ține de destinul „caragialismului identității românești”, un tragic deformat în farsă, o „tra- gedie diminutivă” cum o numește Ioana Pârvulescu. Însă ceea ce oferă esențial opera lui Caragiale ține de ilustrarea a ceea ce Agamben numea obscuritatea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
lismul cu urmările-i patologice... Vițiul de concepție... Deformarea... Paludismul... Apoi nevroza ! - Atâtea și atâtea cuceriri ale științei moderne...”. Seria de noxe ale civilizației anunță aparent paradoxal progresul, deși, în același timp reprezintă consecințele sale. Se află aici un milenarism abil camuflat, o apocalipsă travestită în progres și un scepticism ironic. Într-una din frazele șarjate ale lui Matei Călinescu din Cinci fețe ale modernității se afirmă că „Încă o dată, progresul este decadență și decadența este pro- gres” . Afirmația rezistă atât timp cât
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Fraza lui Caragiale pune sub semnul progresului descoperirea acestor noxe cu ajutorul științei. Numai că știința progresează descoperind dezastrul și falimentul umanității care constituie nu doar simptomul, ci și consecința progresului. Naratorul este un sceptic, dar un sceptic care își ascunde abil scepticismul sub ironie. O altă remarcă care se cere citită prin antifrază este citatul decupat din Schopenhauer pe care Naratorul îl identifică la studentul medicinist. Știința face corp comun cu filo- zofia. „Entuziastul tânăr, între Darwin și Lombroso, găsise vreme
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
galben ca lămâia al lui Mișu din primul episod, dar și armonicele sentimentaloide ale marșului Margareta fluierat mai puțin talentat de către Mișu. Oroa- rea și comicul se întâlnesc în acest hybris care este motorul spectacolului pe care farsa îl deghizează abil. Fluierarea unui marș face aluzie la ariile de operetă debitate de o întreagă pleiadă de innamorati, dar și la caracterul aven- turos și militar al înfruntării. Sadismul farsei este deliberat, cruzimea constituie sarea și piperul ei, iar consecințele nu sunt
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
valoare adaugată. Oricât de licențios vorbesc personajele caragialiene, iar în această privință există o moderație pe care scriitorul a avut-o permanent în vedere, nu avem nimic din „merdi‑ vaudage-ul” pus în scenă de Pintilie. Există o certă deli- catețe abilă a prozatorului de a ocoli limbajul licențios, sugerându-l mai degrabă prin deformare lingvistică, apro- piată de jocul prețios al calamburului, păstrând esența unui chirițism evoluat. Adesea personajul este trădat de propria incultură sau mai rar pus în dificultate de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
muncitor, tenace, dar boem ca stil de viață și ca manieră de a cheltui banii juca în fiecare săptămână la Pronosport 1000 de dolari și ținea morțiș să aibă, ca unic proprietar, cea mai scumpă mașină din Chile. Carlos chibzuit, abil, strâns la pungă -, exact opusul lui Nicolas. Doi oameni bine situați, după zeci de ani de muncă, erau Cornelia și Sandu, "părinții adoptivi" ai tuturor românilor veniți în delegație sau pripășiți prin Chile. Niște oameni minunați cu care am rămas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]