3,167 matches
-
în poza"), se expune destul de șocant privirii cititorului, așezată provocator pe podeaua unei mansarde (alături de o oglindă asimetrica) și cuprinsul propriei cărți? Presimt că da. Intrând în jocul Corinei Ciocârlie, aș spune că fotografia respectivă pune (nu știu cât de premeditat) în abis chiar Femei în fața oglinzii, cu întreaga să metodă, cu decupajul și construcția ei. Mai mult chiar, fotografia cu pricina, i-ar îngădui unui cititor plin de imaginație să dibuie printre rânduri și un posibil român, nescris (încă), . Spre a risipi
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
Camil Petrescu și Anton Holban - față de cea a lui Rebreanu ori a Hortensiei Papadat Bengescu - constă tocmai în exploatarea conștientă a relației speculare. Scriitorii "de profesie" - precum Sandu (Jocurile Daniei) ori Ladima (Patul lui Procust) - stăpânesc perfect mecanismul punerii în abis, iar "diletanții" - Fred Vasilescu (Patul lui Procust) ori Emil Codrescu - experimentează și ei, în paginile jurnalului intim, paralelismul fertil dintre funcția de reflectare a oglinzii și mimesisul narațiunii. Iubirile trecute, evocate de eroul lui Ibrăileanu, nu constituie doar - cum s-
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
ură, moarte, ruină) dobîndesc un halou vitalist: „Urăsc poezia și-mi doresc totodată/ moartea fierbinte de a trăi,/ spune trupul meu ca o biserică în ruină.// Și se-nclina precum turnul din Pisa/ către fratele său, pămîntul” (Stare). În marginea abisului, se înscriu secvențe orgiastice: „Viața mea e un dezmăț/ iar eu sînt animal sau plantă/ sînt la cheremul unui vînt/ și-al sufletului de bacantă” (Deznodămînt). Poetul nu șovăie a descinde în instinctualitate, în condiția ferină pentru a-și clama
Un spectru amplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4631_a_5956]
-
aproape roz." (pag. 25) Dimensiunea "Umbrella" rămâne, din păcate, doar un pseudonim pretențios al uneia din cele trei dimensiuni cunoscute ochiului. Ea nu se află nici deasupra celor lumești (dormind pe vreo frunte, ca la Naum), nici dedesubtul lor (în abisurile cutreierate de Ruxandra Cesereanu și Andrei Codrescu cu Submarinul lor iertat). Dimpotrivă, e aici, e lângă noi și nu e dintre cele ieșite din banalitate. Reîncălzit la temperatura modestă a manierei, suprarealismul celor două cărți cu trei autori e, trebuie
Manierisme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6838_a_8163]
-
de soția sa Ana, și șvabul Gregor riscă totul, iar regizoarea a reușit să creeze în marginea poveștii rama unei istorii din care ne parvin încă relatări terifiante. Filmul a primit premiul pentru cel mai bun scurtmetraj românesc, oferit de Abis Studio, dar și premiul publicului. Fără îndoială, Olivia Căciulescu în Categoria grea (2010), care a primit o mențiune specială a juriului, mizează pe acumulările treptate de tensiune asemeni gazului grizu în subterană. Nu am văzut o mai bună redare a
The Best of Next by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5642_a_6967]
-
el n-ar presimți la timp, scenariul inițial ar rămâne, poate, neschimbat. Astfel de epifanii îi sunt la îndemână lui Andrei Cornea, cititor la rândul lui (dar ce cititor!) al lui Platon și al Bibliei. Frumoasă e și punerea în abis a parabolei fiului mereu rătăcitor. Și aici, înțelegerea depinde tot de o presupunere, doar că aceasta rămâne în penumbră. De la bun început numele Fiului, ca și cel al Tătălui, sunt scrise cu majusculă. Ceea ce, repet, dă de bănuit. Dar nu
Pensula lui Ingres by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6494_a_7819]
-
lui și legile lui. Sub privirile lor și ale noastre, din nimic, dintr-un covor strîns la mijloc într-o movilă și cîteva lumînări, Nekrosius face un cîmp fumegînd, un cîmp de luptă ca un sfîrșit de lume, ca un abis populat de duhuri, de diavoli, de moarte. Ideea supravegherii, a martorilor complici este prezentă în toate cele trei spectacole. Și în "Hamlet", și în "Othello", există permanent un plan secund în care joacă tăcerea. Personajele cheie sînt pe scenă mereu
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
cronic, fizic și sufletește, și medicul de oameni care analizează și expune boala. În aceste contorsionări și autoreflectări epistolare, Eminescu este, așa-zicând, un personaj al lui Eminescu însuși, scăpând de mărcile (devenite) caragialiene ale discursului amoros și recăzând în abisul propriei filozofii. Dan C. Mihăilescu va cita o suită de fragmente din scrisorile caracteristice pentru această reasumare, încheind cu cea mai impresionantă pagină din corespondența inedită. E o pagină în care marele poet și filozoful autodidact, gazetarul public și epistolierul
Eminescu pentru toți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7362_a_8687]
-
pietre. Iată-mă plîngînd/ cu obrazul lipit de bobul de grîu, în încercarea/ - zadarnică - de a muri unul în locul celuilalt./ Prezumții și viziuni în care soarele este plin/ de noroi și de sînge, în fiecare dimineață,/ de zgură și de abisuri, de parcă s-ar ivi direct/ dintre coapsele imaginației noastre. O nouă cădere/ - a cîta pînă acum? - și visele tulburi/ în care sînt invitat la masă de rudele moarte./ Sînt purtat, în zori, de o furnică/ de la un mușuroi la altul
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
Hasdeu, „Ziarele în România”, publicat în Satyrul din 13 februarie 1866: „ai crede că (...) auzi pe un Socrate, că vezi pe un Brutus. Dezamăgește-te! Ziaristul nostru el însuși e înoroiat în vițiuri, e scăldat în corupțiune, e înecat în abisuri!” (p. 32). Pentru cititorul de azi, surpriza este de a descoperi verbul a dezamăgi folosit în construcție reflexivă, la imperativ și având un sens pozitiv. Niciuna dintre aceste trăsături nu mai caracterizează utilizarea actuală a verbului, care a căpătat o
Amăgire și dezamăgire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5287_a_6612]
-
ne reprezintă tot omul cu mitraliera, Voican-Voiculescu. Si tot așa, capitală de capitală - cu fericitele excepții numite Sorin Ducaru sau Theodor Baconski, inexplicabile accidente dintr-un parcurs gândit parcă dinadins să ne facă de râs. Una din culmi - între atâtea abisuri! - o reprezintă, însă, numirea ca director al Centrului Cultural Român de la Paris a lui Virgil Tănase. Exact, omul care a adus, prin anii optzeci, România pe prima pagină a ziarelor franceze. Lucrând cu diverse servicii secrete, "omul de cultură" a
Din abis în abis, spre noi culmi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14269_a_15594]
-
o măsoară hatîrul. Dacă mă iubești...", arma șantajului soft, pe buzele tuturor, este exact ocaua care cîntărește hatîrul. Iar mica dramoletă a lui Leonida, speriindu-se din nimic, și căutînd pricini înalte într-o biată chermeză de mahala, pune în abis mecanismele politicii și familiei, înfrățite, din toate piesele lui Caragiale. Este secvența, dată cu încetinitorul - ar putea fi, păstrînd proporțiile, un film de groază - în care femeile, folosindu-se abil de politică, preiau controlul situației. Fidelitatea lui Leonida față de dumneaei
Veniți, credincioși! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6612_a_7937]
-
îl aplaud pe domnul Becali și încerc să nu mă gândesc deloc la felul cum este legat binele de rău. Și viața de teatru. Before Breakfast, monologul scris de O'Neill este examinat, disecat și recompus din aceeași perspectivă a abisului din vecinătatea normalității: o femeie mediocră îi reproșează bărbatului ratarea, fără să observe în ce măsură ea însăși este cauza ratării. Potopul de cuvinte și de sentimente se confruntă cu disperarea mută și perspectiva asupra dramei se adâncește, în timp ce semnificația ei se
În absența specialiștilor by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16054_a_17379]
-
plus, tot ce ține de istoriile „realiste” ale eroilor, inclusiv reconstituirea mediilor gazetărești și ecleziastice, e pregnant și verosimil, relatat într-un stil tăios și condus cu mînă sigură spre un dezastru existențial comun, cu deschidere metafizică. O coborîre în abis a unor destine tragice care încearcă, din străfundurile propriei alienări, să-și amintească universul înalt din care provin. Credibilă literar este și povestea dostoievskiană a naratorului, soț idealist și umilit sexualicește al terestrei, incompatibilei Diana, care-l înșală igienic cu
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
au cunoscut, Marta Petreu ajunge la concluzii poate surprinzătoare, dacă nu șocante: ceea ce pentru mulți părea să fie rezultatul unei risipe de imaginație și al unei infatigabile abilități în combinarea unor termeni aparent incompatibili, cu scopul de a pătrunde în abisurile sufletului omenesc, nu este decât o descriere cvasi-realistă a simptomelor bolilor care nu l-au ocolit pe autor și o angoasată anticipare a evoluției acestora. Scrie Marta Petreu: Caracterul repetitiv al operei sale (firește, este vorba de Cioran - n.n.) se
Revelațiile durerii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7430_a_8755]
-
care privesc traducerea ca „funcție nucleară a limbajului”. Un rol de prim plan îl joacă aici Borges, cel care a schițat direcția unei veritabile „traductosofii”, de unde derivă o viziune a întregii literaturi ca ansamblu al unor voci izvorâte dintr-un abis, acordate până la ștergerea eului propriu, individual, spre a lăsa locul Glasului generic: „voce plurală” neobosită, el reînnoiește la infinit tentativa de a traduce prin cuvânt arhetipurile experienței umane. Demonstrația întregului volum constă tocmai în revelarea modului în care funcționează, în
Hermeneutică postmodernă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4616_a_5941]
-
colectivă ori chiar opusă acesteia, se iscă atari stihuri ale neverosimilului mîntuit: "aș fi luat înfățișarea oricui cuiva/ deși abaterile imperceptibile ale măștilor înconjurătoare/ se risipeau în aerul strident/ cu maxilare kilometrice hiperbolice dar terestre// aș fi zis punte peste abis" (Acceptarea inițială). Sau cu sesizante implicații ale stării conflictuale, ale vehemenței istorice care-l animă, subiacent, pe poet: "se înțelege oare de la sine/ că poetul/ nu e decît un urs încoronat/ cu pielea fină amintind meduza?/ în pijama în fața băii
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
schizoidă, care separă principiile și apoi le animă alternativ, ci aceea a unei androginii recuperate, a unei unități care-și trăiește simultan stările adverse și năzuințele contradictorii. Fără să-și pună explicit probleme adînci, fără să gloseze grav pe marginea abisului ontic și să ofere soluții prin tot felul de axiome, Florin Ciubotaru are, în mod autentic, o largă rezonanță metafizică. El este un contemplativ plin de vitalitate, un epicureu cu nostalgii carteziene și un senzual, ca să-i zicem așa, cu
O negație a cenușii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16933_a_18258]
-
între albul absolutizat din poezia menționată și negrul purtat de florile carbonizate, de metalul ars, de mangalul, parfumul de pene arse, ploaia din piesa intitulată Negru, poetul derulează întregul spectru solar. Iar pe de altă parte, "între viziunea cutremurată a abisului și cîntecul pur (cu inflexiuni care prevestesc mistica solară a lui Ion Barbu din Ritmuri pentru nunțile necesare), de exemplu al Notelor de primăvară, există o punte - și aceasta este humorul spiritului bacovian". O altă noutate a Scînteilor galbene o
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
seamănă mai degrabă cu o insulă vulcanică, al cărui vulcan este încă activ, scuipînd foc prin mii de tunuri instalate pe stînci. Filmul se situează aparte și față de genul dramatic al celor avînd ca subiect Războiul din Vietnam cu explorarea abisului uman în situații limită, precum în Plutonul (Platoon, 1986), în regia lui Oliver Stone, sau ezotericul Apocalipsul acum (Apocalypse now, 1979), semnat Francis Ford Coppola, conradiana călătorie în inima întunericului. Ca și în Saving Private Ryan asistăm la o mare
Glorie și popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9800_a_11125]
-
ploi bezmetice peste pămînt" (Darul). Sau: "Atît că scrisul e o sabie în mîinile unor copii./ E un taifun abia întrezărit" (ibidem). Sau: " Aud vulcanii tremurînd subt iarba crudă de aseară./ Mă sprijin pe incertitudinea viorii cînd răstoarnă/ oceanul în abis să nască noi furtuni!" (ibidem). Ea îi mijlocește comunicarea cu cosmosul și, mai mult decît atît, o consubstanțiere, un mod de-a se răsfăța în sînul elementelor ca și cum ar fi unul dintre ele, sub semnul încrezător al neprihănirii echivalate cu
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
al prapurilor, pe marginea drumului fumează o orchestră. Refuzînd realul, poetul îl înlocuiește cu un imaginar convulsionat, macerat de o exasperare ce se vrea normă structurantă a unei perspective consolatoare în răspăr, prin performanța sa formală. E o acrobație deasupra abisului a unui "imaginar roșu cu piercing în limbă". Primejdia acestui monolog nu e virtuozitatea cruzimii aneantizatoare sub raport moral, ci lehamitea, acedia epuizantă ce poate atinge o dură incantație dincolo de care nu mai e nimic: "Mîncăm sfințișori de post / și
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
fi chiar «ferestre» transparente, cu vedere spre realitate. Or, dacă imaginile din oglinzi ne pot, la extrem, revolta, realitatea de dincolo de ferestre ne înspăimîntă. Pentru că prin astfel de «ferestre» poți vedea afară, dar poți - cu puțin curaj - să zărești și abisul din tine însuți. Și, de acolo, de undeva, Nenea Anghelache, «cuminte», ne face cu ochiul!”. Dintr-un atare punct de vedere însuși carnavalul, care e un fundal lesne de constatat al creației caragialiene, n-ar constitui decît un ritual cu
Caragiale între contraste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3691_a_5016]
-
a cazului insolitului casier Anghelache din caragialiana Inspecțiune, prin integrarea sa într-o altă serie caracterologică (adică într-o “viață paralelă” cu domnul Belikov, “omul din carapace” al lui Cehov), eseistul întrerupe pentru moment fluxul argumentației sale critice - pune în abis, în fond, întreaga sa demonstrație -, inserînd următoarea revelatoare frază în paranteză : “(Datorită criticului, iar, în particular, comparatistului - care, asemeni chimistului din goetheenele Afinități elective, e un fel de ’artist al îmbinării’, un Einungskünstler - operele, descojite de belferești considerente istorice, se
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
o erupție de lumină din adîncurile firii. într-un asemenea orizont înnegurat, cvasimistic și iresponsabil din punct de vedere moral, profesionalismul, rigoarea, mințile creatoare dinamice și acțiunile conștiente nu au nici o relevanță. Ceea ce contează pentru acești administratori și propagandiști ai abisului sunt răbufnirile exemplare, epifaniile, monstruozitățile pozitive, cu alte cuvinte naturile geniale. O astfel de pasivitate, de aspirație încordată și de smerenie ipocrită, de o asemenea trăire exemplară prin delegație și vagă năzuință spre dizolvarea în unicat, nu sînt altceva, într-
O bingotă: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17077_a_18402]