8,856 matches
-
și simplu pe sus. Vreau un cutremur sau... nu știu, un vârtej... ceva palpitant. Câteodată simt așa, că există o viață complet nouă și trepidantă care mă așteaptă undeva, și dacă aș putea să... — Scuzați-mă, domnișoară... — Poftim ? Ridic ochii absentă. Ce e ? Stewardesa cu spic Îmi surâde larg. — Am aterizat. Mă uit la ea ca la nebuni. — Am aterizat ? Nu Înțeleg nimic. Cum să aterizăm ? Mă uit În jur - și, așa e, avionul nu se mai mișcă. Ne aflăm la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pe Lissy pe canapea. E Înconjurată de hârtii, În care se uită foarte concentrată. Muncește foarte mult. Câteodată, chiar exagerează cu munca. — La ce lucrezi ? zic cu Înțelegere. Tot la cazul ăla cu frauda ? — Nu, citesc un articol, spune Lissy absentă și ridică o revistă de femei. Zice aici că, Încă de pe vremea Cleopatrei, proporțiile frumuseții au rămas aceleași și că poți chiar să faci un calcul științific ca să vezi cât de frumoasă ești. Faci toate măsurătorile astea... — Aha ! spun interesată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ceva pe vreunul dintre voi, răspundeți-i cât mai amabil cu putință și cât mai natural. În clipa În care sosește, vreau să vă văd lucrând. Faceți ce faceți de obicei, pe parcursul unei zile normale de lucru. Privește În jur absent. Unii dintre voi, să zicem, pot vorbi la telefon, alții veți scrie la computer de zor... alții veți fi În plin brainstorming... Țineți minte, acest departament este Însăși esența companiei. Panther Corporation e renumită pentru geniul său În marketing ! Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
asta idioată ? Sunt o idioată cât casa, care turuie vrute și nevrute, fără să se gândească nici măcar o clipă la consecințe. De ce te-a chemat Jack Harper ? spune Artemis, interzisă. — Nu știu, spun. — A mai chemat și pe altcineva ? — Nu știu ! spun absentă. Ca s-o fac să mă lase cu Întrebările ei, Încep să scriu tot felul de prostii aiurea la computer, și gândurile mi se rotesc În cap iar și iar. Nu-mi pot pierde slujba. Nu pot să renunț definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
lipsea din tabel sau așa ceva. Lissy e cea mai veche prietenă a mea și o iubesc sincer. Dar câteodată pur și simplu nu o Înțeleg deloc. — Ce-i asta ? zic, În timp ce scrie răspunsul. Un rebus din 1993 ? — Ha ha, spune absentă. Ce faci În seara asta ? — M-am gândit să rămân cuminte acasă, zic, răsfoind rapid revista. Poate-mi fac puțină ordine În șifonier, adaug, În clipa În care Îmi cad ochii pe un articol intitulat „Cum să-ții Întreții garderoba“. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mă uit În jur, căutând să găsesc un subiect de conversație. — Îhm... trebuie să-ți mărturisesc ceva, spun, arătând spre farfuria lui. Ți-am furat o scoică. Aștept să se prefacă șocat sau furios. Sau cumva. Nu-i nimic, spune absent și Începe să-și Îndese mâncarea În gură. Nu Înțeleg. Ce s-a Întâmplat ? Unde s-a dus toată veselia ? Parcă e brusc alt om. *** Când ne terminăm puiul, tarhon cu cartofi prăjiți și salată de anghinare, mă simt deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
o poveste lungă și plicticoasă. Zâmbește. Nu vrei s-o auzi, crede-mă. Ba da ! spune imediat o voce din mintea mea. Vreau foarte mult s-o aud. Dar mă mărginesc să surâd și iau o nouă Înghițitură. Acum privește absent În depărtare, de parcă ar fi singur. Oare a uitat că avea de gând să mă sărute ? Oare să-l sărut eu ? Nu. Nu. — Lui Pete Îi plăceau mult păianjenii, spune brusc. Erau animalele lui de casă. Păianjenii mari și blănoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
destul de intensă și probabil că n-o să aibă timp să mă sune. Dar o să-mi scrie pe mail În fiecare zi, adaug fericită. — Biscuiți ? spune Lissy, deschizând cutia. — A, ăă... da. Mersi. Iau un biscuit digestiv și mușc din el, absentă. Știi, acum am o nouă teorie despre relații. Extrem de simplă. Toți oamenii ar trebui să fie mai sinceri unii cu alții. Și să se destăinuie ! Femeile și bărbații ar trebui să-și deschidă sufletul, familiile ar trebui să-și deschidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
noastră. Bună ziua ! Eu aș dori un cappuccino, soțul meu o cafea la filtru, dacă aveți, iar Emma ar dori... — O mașină ? repet uluită. — Mașină, repetă chelnerul italian și mă privește ciudat. Doriți cafea ? — Aș... vrea un cappuccino, vă rog, spun absentă. Și prăjituri asortate, adaugă mama. Grazie ! — Mamă... În clipa În care chelnerul a dispărut, Îmi pun o mână În cap. Cum adică, mi-ați cumpărat o mașină ? — O mașinuță, să ai cu ce să te Învârți prin oraș. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ceai, sunt extrem de hotărâtă. Din clipa asta, n-am să mă mai gândesc la Jack. Finito. Fin. The end. — OK. Am trei teorii. Lissy vine aproape gâfâind În ușa bucătăriei, În pijamale și cu blocnotesul În mână. — Poftim ? Ridic ochii absentă. — În legătură cu marele secret al lui Jack. Am trei teorii. — Doar trei ? spune Jemima, care apare În urma ei În halatul ei alb, cu agenduța Smythson la piept. Eu am opt ! — Opt ? Lissy o fixează de-a dreptul ofensată. — Nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
spun „Am avut niște dureri cumplite În piept !“ Și nimeni nu va putea dovedi că n-a fost așa. Și, chiar dacă vor putea s-o dovedească, cu nu știu ce aparat special, am să spun, pur și simplu, că... — Emma. Da ? spun absentă. Și Îmi stă, de data asta pe bune, inima. Jack se află la câțiva metri de mine. E Îmbrăcat ca de obicei, În jeanși și pulover și Îți sare În ochi de la o poștă Între toți avocații În haine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
spate, ca să-i arăt foarte clar ce bine mă distrez cu tipul.) Sunt la un metru de el, când individul se Întoarce cu fața, vorbind la mobil. — Bună ! Încep veselă, dar el nici măcar nu mă aude. Se uită la mine absent, după care se Îndepărtează, dispărând În mulțime. Am rămas singură În colț. Fuck. După ceea ce mie mi se pare că este o eternitate, mă Întorc, cât de jemanfișistă pot. Jack e În același loc, așteptând. Îl privesc furioasă, cu fiori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-mi fumez țigara pe alee. Se uita la mine să mă dezbrace din priviri și părea așa murdar, se oripilează Zina, înapoindu-se acasă târziu și înfrigurată. Păi cum vrei să fie dacă lucrează la Rosal? Supărată de zâmbetul meu absent de filosof, mă tratează cu curul, se retrage în baie pentru vreo jumătate de oră. Azi o luase aiurea prin București, urcându-se de distracție în vreo câteva tramvaie, s-a pierdut prin cartiere - trebuia s-o vezi la nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
numerele de mai multe cifre ale deținătorilor de celular și a rămas dezamăgit aflând că nu erau conținute în nici o carte. Agenda lui frate-său de pe noptieră o știe, dar sigur trebuie să existe mai multe telefoane. Puteam să trec absent, săptămâni și luni, cu tălpile goale în camera de lucru, peste foile ziarelor care-mi promit șanse de câștig nesperat, să las să treacă săptămâni uitând să iau biletul la 6 din 49 sau, culmea indolenței, uitând să-l scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de decor... Decor! pufnește el. Tu ai luat acum încăpățânarea maică-tii, exclusivismul ăsta rasist, ce vine de-acolo e kitsch, e de mâna șaptea, dar știi foarte bine unde-a dus rasismul ăsta! Iată-mă-s și rasist, zâmbesc absent. Personal nu văd nici o problemă în a fi în același timp antisemit și antiarab, conștient că, vorba colegului meu Mikali, Allah mă poate lovi. Zâmbesc la observația lui unchiu-meu, amintindu-mi că nici el nu suportă filmele cu negri: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cât să‑mi permit o pereche de săndăluțe. — E o persoană foarte capabilă, zice Derek Smeath. Dar, de asemenea, e și foarte... riguros. Nu e neapărat ceea ce s‑ar putea numi un om flexibil. Am înțeles, zic, aprobând din cap absentă. — V‑aș recomanda să vă reglați problema depășirii de cont fără întârziere. Ia o gură de cafea. — Și spuneți‑mi, v‑ați mai gândit la vreo variantă de pensie? — Ăăă... Am fost la consilierul acela independent pe care mi l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pe hol, unde Suze tocmai îi dă un plic cu strat protector unui bărbat în uniformă. — Perfect, zice el. Dacă vreți să semnați aici... Bună ziua! îmi spune vesel și eu îi răspund cu o vagă aplecare a capului, uitându‑mă absent la ecusonul lui, pe care scrie: Orice, oriunde, până mâine dimineață. Orice. Oriunde. Până mâine dimi... Hei, așteptați! strig, exact în clipa în care ușa e gata să se închidă. Numai o secundă, vă rog... PARADIGM SELF - HELP BOOKS LTD
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
atât de sigur pe el și de încrezător, încât încep să mă relaxez și eu în brațele lui. Or să te iubească. N‑am nici un dubiu. Mă sărută și mă ține strâns, după care se duce la birou, încruntându‑se absent și deschide un biblioraft uriaș intitulat NEW YORK. Nu mă mir că‑i atât de imens. Zilele trecute mi‑a zis că de trei ani încearcă să pună afacerea de la New York pe picioare. Trei ani! — Nu‑mi vine să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
aia albastră! Ți‑am luat niște cămăși foarte drăguțe! — Ai început să simți un pic locul? — Cred că da. Normal, e cam devreme... mă încrunt la ecran. Ei, hai odată. Înțeleg că nu te‑a copleșit. — Mmm... nu chiar, zic absentă. Aha! Ecranul începe deodată să se umple cu imagini. Un șir de dulciuri în partea de sus a paginii, plus logouri: E distractiv. E modă. E New York. Pagina Daily Candy! Clichez pe „abonați‑vă“ și încep să‑mi introduc grăbită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
spre femeia în vârstă. Ai venit. Haide să‑ți găsim locul... — Această domnișoară mi‑a sărit în ajutor, zice femeia în timp ce se lasă să cadă pe un scaun, iar eu îi surâd doamnei Heywood cu modestie. — Mulțumesc, dragă, zice aceasta absentă. Poți, te rog, să iei și paharul meu... și să ne aduci și nouă niște apă la masă? — Sigur! zic cu un zâmbet prietenesc. Nici o problemă. — Și mie un gin tonic, zice un domn în vârstă din apropiere, răsucindu‑se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Dar nu‑l pot lăsa să le citească de la altcineva. O, Doamne, nu pot să stau așa la nesfârșit, fără să zic nimic. Închid ochii, apoi respir adânc și zic: — Luke, scrie ceva despre mine în ziar. — Bine, zice el absent, înnodându‑și cravata. M‑am așteptat să ți se facă puțină publicitate. Ce ziar? — Nu e... ceva de bine, zic și îmi umezesc buzele uscate. Sincer, e oribil. Luke se uită mai bine la mine și îmi vede expresia de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
că ai de gând s‑o ștergi din țară? Nemernicul de Michael n‑a suflat un cuvânt. Se încruntă. Și n‑am putut să stau cu mâinile în sân și să te las să dispari. Își împinge paharul pe masă absent, de parcă ar căuta ceva, și mă uit la el neliniștită. Ai avut dreptate, zice brusc. Am fost obsedat de ideea de a reuși la New York. A fost un fel de... nebunie. Isuse, am făcut numai rău în jur, nu? Ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nebunie discursul! Îl iubesc pe omul ăsta! Mao dă autografe și răspunde la întrebări. Fata ridică mâna. El îi face semn din cap. Fata pune o întrebare pe tema emancipării femeilor. Brusc, observă că pe chipul lui e o expresie absentă. O privește, dar ochii lui nu văd. Ea renunță la întrebare. Se simte nesigură de ea însăși când se lasă înapoi în mijlocul mării de oameni. Mao ridică privirea. ea speră că se uită după ea. Nu-și poate da seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
oglindè, cât a trecut de azi-dimineațè de când? cred cè preț de o viațè, voi merge și la Cecilia într-o zi sè mè tundè, În biroul directorului când se discută astèzi despre proiectul planului de investiții pentru anul urmètor eram absent, Matei a fost întrebat ceva de cètre director, i-a rèspuns cu da, dar, dupè surprinderea cu care l-au privit ceilalți am realizat cè nu era o întrebare la care se rèspunde prin da sau nu, Din fericire, Eugen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
suficient de bine informat în privința situației politice românești, faptul de a-mi da cu pèrerea, în acest caz, îmi pare extrem de necuviincios, mai ales în fața unor experți și analiști politici cum sunt cei de fațè, Aghiotantul, cu automatul pe umèr, absent, sprijinind caloriferul, scrie un sms, probabil unei fete, oare și noaptea doarme tot cu automatul?! Îmi vine sè-l întreb asta, dar n-aș vrea sè-l jignesc chiar în punctul nevralgic al bèrbèției sale, mai ales cè el, bietul, n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]