6,323 matches
-
dezvoltarea vertiginoasă și sufocantă a tehnicii (Adio, Julieta, adio). Interesate de alterarea valorilor prin stereotipii și formalizare, piesele, cu accente onirice, pline de umor, dar și de anxietate, pun în discuție prin experimentare parodică diferite formule dramatice moderne, de la teatrul absurdului la cel parabolic, de la teatrul de idei la cel cu substrat mitic. Romanul Carnaval la Constanța (1978), ce împrumută cadrul și tehnica literaturii polițiste, are o miză estetică solidă: crima perfectă, plănuită în cele mai mici detalii, cu o migală
COJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286323_a_287652]
-
cele mai mici detalii, cu o migală învecinată cu obsesia, iar apoi pusă în practică de romancierul Vasile Neacșu, ilustrează raporturile complexe dintre realitate și ficțiune, dintre ceea ce imaginează personajul și ceea ce imaginează autorul intrat în scenă. Totodată parodic și absurd, psihologic și parabolic, romanul valorifică ambiguitatea subiectului epic, permanenta confuzie a planurilor și a datelor, substituirea între personaje și măști într-o lume carnavalescă, în care totul este relativ. C. reia tema vieții ca spectacol, exploatată atât de des de la
COJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286323_a_287652]
-
o expresie a unei dispoziții jubilante. Inapți de devenire sufletească, eroii lui comici par să fi încremenit într-o mărginire definitivă. Modul lor de a fi, în afara agitației exterioare, se refugiază în limbaj, un limbaj deformat, stropșit, înțepenit în ticuri absurde care le divulgă vacuitatea interioară. Limba personajelor caragialiene este prin ea însăși un spectacol, montura perfectă a replicilor în care sunt încrustate nemuritoarele formule având o armonie aproape muzicală. Iar numele, sugerând fie „naturelul”, fie ocupația, condiția materială, socială, proveniența
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
îl exorcizează prin intermediul unei „duble parodii”,parodia unei lumi-parodie. „Mitologia moftului” cuprinde varii subspecii, toate invenții ale presei, și efecte ale existenței-kitsch: „mitul revoluției”, „mitul progresului modern”, modelul cetățeanului responsabil, răsturnate parodic în imaginea rabelaisiană a unei „edenice” mahalale de absurd și perpetuu carnaval. Deși ia de multe ori forma unui joc speculativ, Planeta Moft este, în substanța ei, o temeinică cercetare a relațiilor dintre scriitorul (de literatură) și publicistul Caragiale, dintre universul său interior, cel al personajelor și lumea contemporanilor
CONDEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286357_a_287686]
-
dat, soarta pare să-i surâdă. Profesorul Mihail Dragomirescu îl oprește ca asistent la Catedra de estetică literară, iar „Adevărul literar și artistic” îl cooptează în redacție. Își luase licența în litere și își satisfăcea stagiul militar, când, printr-o absurdă răsucire de destin, cade victimă unui groaznic accident feroviar. A fost înmormântat în cimitirul Ungureni din Craiova. În afară de „Adevărul literar și artistic”, semnătura lui C. poate fi găsită în „Ramuri”, „Revista Carol I”, „Gazeta școalei”, „Foaia tinerimii”, „România nouă”, „Flacăra
CONSTANT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286362_a_287691]
-
a avea aceeași vibrație și consistență, scrisă însă tot cu nervii la pândă, Evadarea imposibilă, cea de a doua poveste adevărată de gulag românesc, este nu mai puțin impresionantă ca mărturie umană. În fond, țâșnită din același univers al suferinței absurde, într-o lume a dezumanizării și contrafacerii, lumea megaminciunii comuniste a secolului al XX-lea. SCRIERI: Păpușile harnice, București, 1972; Păpușile harnice în grădină, București, 1975; Evadarea tăcută, București, 1992; Evadarea imposibilă, București, 1993; O poveste cu un tată, o
CONSTANTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286364_a_287693]
-
C. va analiza aici în principal tipurile de personaje care apar în comediile lui Caragiale (de la servus și miles gloriosus, pe care le preia din comedia latină, până la Pulcinella, soțul păcălit sau cuplurile de clovni), dar și metamorfoza limbajului, deriziunea absurdului, carnavalescul, motivul „lumii pe dos”. De asemenea, structura teatrului lui Caragiale este văzută din perspectiva prezentului dramatic, a imixtiunii epicului, a diminuării acțiunii în favoarea concentrării asupra structurii circulare, a spațiului închis, a „personajului lichefiat”. Studiul lui C. se impune în
CONSTANTINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286371_a_287700]
-
atât în viață, cât și în artă. Formele artistice „se rod”; în consecință, e necesar să fie înlocuite. Se vor „roade” și cele puse în locul lor. De aici, obligativitatea pentru artist de a căuta mereu alte forme. Formele noi par absurde, la început, “ilogice”. Până la urmă sunt consacrate, „academizate” și devine din nou necesară găsirea altora. Capacitatea de a le găsi definește autenticitatea vocației artistice: „creatorul adevărat și nou sfărâmă cu târnăcopul temperamentului său legile cunoscute. Orice artist trebuie să fie
CONSTRUCTIVISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
avocatura. Discret personaj al avangardei românești, însă recunoscut ca „un ferment și un animator”, fire profund boemă, C. a fost un partener de emulație inovatoare al lui Tristan Tzara, Marcel Iancu, Ion Vinea, F. Brunea-Fox. Continuator al prozei în registru absurd a lui Urmuz, C. începe să colaboreze, uneori sub pseudonimul Sindbad, la „Facla”, „Chemarea” și la „Contimporanul” (cooperând și la construirea acestei reviste). Volumul Exerciții pentru mâna dreaptă și Don Quichotte, apărut în 1931, este receptat favorabil de critica vremii
COSTIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286442_a_287771]
-
nonșalanță tipică intelectualului de stânga, pentru care idealurile nu sunt altceva decât o perpetuă mirare în fața inevitabilelor eșecuri. Eșecuri consemnate, dar niciodată acceptate de-a binelea. Publicistica lui dovedește o frenezie extraordinară în fața faptului cotidian. Pagina înregistrează nesățios cele mai absurde ori mai profunde întâmplări, amestecându-le cu referințe livrești și cu trimiteri la propria experiență. Pagina de ziar e trăită ca o arcă a lui Noe: fie și cel mai simplu inventar de trimiteri ar ocupa câteva coloane. Însăși existența
COSASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286433_a_287762]
-
pe niște „scenarii elaborate, spirale strălucitoare construite cu ajutorul laitmotivelor și al imaginilor recurente, într-un registru indecidabil între ludic și elegiac. Stări de spirit efemere sunt evocate printr-o comedie arcimboldescă a obiectelor care tind să se organizeze compunând lumi absurde și tandre, ca de desen animat sau videoclip. Peste puritatea sentimentului inițial e suprapus un colaj de «citate» din real, prelucrate prin savante manipulări stilistice. Apelul permanent la imaginar, fabricat însă și el din cele mai concrete detalii, dă poeziei
COSOVEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
îndoială, ci și mărturiei consemnate, prin abundența de fapte autentice, în totală contradicție cu falsul propagandei comuniste. Relatarea este extrem de simplă, fără patetism inutil; o sinceritate netrucată încătușează emoția și o menține într-o zonă incertă, unde apar semne ale absurdului care nimicește ființa fără a izbuti să tulbure credința în puterea izbăvitoare a libertății. De altfel, mărturisirea lui C. abordează în mod vizibil două planuri ale narării. Cel dintâi e unul istoric, al faptelor și întâmplărilor trăite în contextul unei
CRACIUNAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286464_a_287793]
-
bolnavă, victimă a unui morb ce macină dintotdeauna omenirea: acapararea și răzbunarea. Evocările sunt precise, stilul nervos, verva de povestitor e dublată de viziunea unui dramaturg. Personajele sunt un amestec de grotesc, ridicol și tragic, la limita dintre patetic și absurd. Vin americanii... destin amânat (1998) interferează realități și destine din cea de a doua parte a secolului al XX-lea, după ce în locul celor așteptați, țara cunoaște experiența invadării de către Armata Roșie. Romanciera reconstituie atmosfera unei epoci de mari răsturnări, prin
BELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285677_a_287006]
-
divinitatea, rostirea întrebărilor fără răspuns asupra hotarelor de nedepășit din condiția umană. Acceptarea misterelor inaccesibile (Psalmul mut), afirmarea necesității interioare căreia îi răspunde „fantoma” divinității (Psalmistul) stau alături de răzvrătirile când vitalist-dionisiace (Marele Cioclu), când patetice în tragismul viziunii de chin absurd, sisific, prin care este interpretat destinul (Haruri), și de certitudinea pribegiei și a căutării. Morții i se opune sacrificiul salvator, împlinit prin poezie (Poetului necunoscut). Lăsate să plutească în muzicalitate și imaginar, odată cu ieșirea de sub tensiunea concentrată a versului, sunt
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Totul, cu o forță a verbului la nivelul marii arte. Mai puțin cunoscută, proza este și ea de o incontestabilă valoare, subliniată de orientările mai noi ale literaturii lumii, cu care coincide în sensul subiectivizării viziunii, al potențării parabolei și absurdului, în paralel cu slăbirea convențiilor realismului. Din opera lui A., în selecții reprezentative sau în publicații, au apărut traduceri pe toate meridianele și scriitori renumiți (Salvatore Quasimodo, Rafael Alberti, Pablo Neruda, Anna Ahmatova, Iannis Ritsos, Arne Häggqvist, Jaroslaw Iwaszkiewicz, Eugen
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
basm, de snoavă, de alegorie amplificată uneori metaforic și parodic (Povestea poamelor), care se umplu de mișcare și relief comic, de efecte hiperbolice (leneșii, gata să ardă în foc, mirați de osteneala de a-i preveni de pericol), vorbire aparent absurdă etc. Sinteză, ca artă literară, de ludică paradă de „proverburi” și vitalitate comică a povestirilor-ilustrări, de un aer naiv pe care li-l subliniază forma versificată, Povestea vorbii reprezintă momentul unui b. literar definit ca întâlnire a spiritului popular autohton
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
Rațiu, cu versatilitatea lui hiperbolică, în Enigma Otiliei, romanul lui G. Călinescu, umanitatea amestecată, de port dunărean (Jean Bart, Europolis), reabilitarea lui „Mitică”, în replica dată, polemic, lui Caragiale de către Camil Petrescu (comedia Mitică Popescu), apropierile de o viziune a absurdului, în cheia unei poetici a grotescului și a subminării parodice, de la Urmuz la Tudor Arghezi (Cimitirul Buna-Vestire). Dar capodopera rămâne Craii de Curtea-Veche (1929), semnată Mateiu I. Caragiale. Precedată de „tâmpla de icoane” medievale din Pajere (poeme-portret care „rezumă” o
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
discret lirism și erodate, sensibil, de tezism, scrierile se salvează parțial prin culoare lingvistică. Facerea lumii duce mai departe cronografia, urmărind destinul unei familii muncitorești. Un tipograf (Filipache) devine director al unei întreprinderi naționalizate și sfârșește înfrânt, strivit de circumstanțe absurde. Dar în interiorul romanului există un alt roman, care dezvoltă pe filiera erotică, prin insolitul cuplu Eva (fiica lui Filipache) - Manicatide (un cinic stilat), pictura unui mediu crepuscular. Intrat, odată cu Princepele, după erupția realistă, într-o fază ce a fost numită
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
se ivește, în contraefect, o nuanță de ridicol. Între lacrimă și surâs, B. are un mod al său de a ironiza, cu o seriozitate întretăiată de câte un licăr de amuzament (Horațiu Baltă, La conferință). Birocratismul abuziv, inept generează comicul absurd. În forme ilare, acest absurd poate avea un conținut tragic (O protestare postumă). În Intrarea câinilor în Anglia este strict oprită, schiță mereu antologată, nostimada este rezultanta disproporției dintre cauză și urmările ei. Un efect al gândirii aberante îl înfățișează
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
profitul pe care îl adulmecă. Slujbașul umil, soția aservită, târgovețul onest au de a face cu parvenitul, demagogul, vânătorul de zestre. Scriitorul își tratează eroii fără complicități și fără maliții, amuzându-se, chiar dacă nu o prea arată, de grotescul, în preajma absurdului, al unor întâmplări (Nerăbdătorii). Câteva narațiuni valorifică, într-o manieră sentimentală, melodramatică instantaneul amar (Un om în toată firea). În prozele unde eroii nu sunt ce par a fi, posturile ilariante pot să conțină nuanțe de dramatism. Este reversul acelor
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
după ce părăsise forțele de stânga. Stăpânit de beția de a se jertfi, pentru a dărui celorlalți bucurie, vizionarul nu izbutește să se facă înțeles în elanurile lui reformatoare. „Omul de mâine” suportă brutala respingere a clipei. Izolat, trădat, lovit de absurde învinuiri, eroul - proiecție vanitoasă a lui B. însuși - ia calea exilului. Bărbat plin de farmec, Andrei nu acceptă să rămână captivul iubirii. În femeie el nu caută desfătarea, ci frumosul, ca și misterul de care este însetat. Dar, printr-un
BLANK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285759_a_287088]
-
de începutul celebru al unui roman de Melville („Call me Ishmael”). Textul mai trimite, serios ori parodic, la Biblie, la Eminescu, la cultura „joasă”, îmbină „experiența” prozaicului și a intertextualității, a onirismului (sau a realismului magic), a grotescului și a absurdului, într-o pornire spornică de a demitiza literatura și limbajul. SCRIERI: Tablou de familie (în colaborare), București, 1995; Bucla, București, 1999. Repere bibliografice: Ioana Pârvulescu, „Șase!”, RL, 1995, 35; Tania Radu, Un debut în grup sau Un fals tablou de
BOBE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285769_a_287098]
-
cetățenilor englezi, a fost dizolvat din nou, regele Carol începând astfel cei unsprezece ani de domnie fără o adunare parlamentară, perioada cunoscută sub numele de "cei unsprezece ani de tiranie”. În acea perioadă regele a impus o serie de impozite absurde, care nu au făcut decât să-i împovăreze și să-i nemulțumească și mai mult pe britanici. Ca si cum nu ar fi fost destul haosul economic, Carol Întâiul a introdus o serie de noi reguli religioase. Favorizându-i mult prea mult
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
Mitică și într-o secvență din Cutia cu maimuțe), Bălălău (Alexandru Bujoreanu), Pentagon (Costică Grigorescu), Macferlan (G. Ciprian însuși). Reîntâlnirea lor, la maturitate, îi adună într-o asociație ad-hoc, autointitulată „Capul de rățoi”, care își propune, prin farsă și logică absurdă, să se opună unei normalități obosite. Cei patru încearcă să racoleze adepți (și chiar o fac) printre privitorii întâi contrariați, apoi scandalizați și, în final, convertiți la originala lor filosofie existențială, care optează pentru iluzie ca singură modalitate de supraviețuire
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
jos. Era un ciob de sticlă! Un ciob foarte subțire dintr-o fiolă de medicament spartă... Așa a intrat în viața ei teribilul cuvânt „morfină”. Și explicația tăcerii de după perdea, a umbrelor ce colcăiau în ochii mamei ei, Siberia aceea absurdă și inevitabilă ca și destinul. Albertine nu mai avea nimic de ascuns fiicei sale. De acum încolo Charlotte era văzută intrând în farmacie și murmurând timid: „Pentru medicamentul doamnei Lemonnier...” Întotdeauna se întorcea acasă singură, traversând ultimele străzi ale orașului
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]