6,925 matches
-
ridicate se obțin structuri compacte, reticulate intern. Datorită împiedicărilor sterice, legăturile duble oscilante aflate în zona straturilor periferice ale rețelei sunt capabile să participe la reacția de polimerizare în timp ce legăturile existente în zona internă nu pot reacționa. Creșterea temperaturii determină activarea legăturilor duble fapt ce determină apariția unor reacții suplimentare de reticulare. Rezultatele privind calculul densității de reticulare teoretic, qteoretic nu concordă cu mecanismul reticulării deoarece valorile acesteia sunt mult mai mici comparativ cu cele reale (Figura 8). Copolimerii VT:DVB
Suporturi polimerice reticulate viniltoluen: divinilbenzen Suporturi polimerice reticulate viniltoluen: divinilbenze. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Violeta Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1452]
-
mediatori endogeni (TNFα, IL-1, IL-6, NO). Acești mediatori exercită profunde efecte fiziologice și, în anumite situații, pot determina leziuni diverse. Sunt afectate cordul, rinichii, plămânii, ficatul, sistemul nervos central, coagularea etc. Endoteliul vascular pare a fi un sediu privilegiat de activare a acestor mediatori, ceea ce a determinat pe unii cercetători să considere că substratul stărilor septice grave este o „endotelită”. Factorul de necroză tumorală (TNFα) și interleukinele 1 și 6 (IL1 și IL6) sunt principalele citokine implicate în manifestările clinice și
Capitolul 8: STĂRILE SEPTICE ŞI ŞOCUL INFECŢIOS. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Dan Andronic () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1204]
-
la care stoechiometria reacțiilor nu rămâne constantă de-a lungul acestora. Tabelul 3 conține valorile fracționare ale ordinelor de reacție care sunt o dovadă a existenței reacțiilor heterogene. Se poate aprecia că odată cu creșterea complexității mecanismului de reacție, energia de activare scade, ceea ce concordă cu creșterea cantității de reticulant utilizată în sinteză. Valorile masei moleculare medii între două reticulări (Mc) și ale parametrului de solubilitate solvent-polimer, δ, au fost calculate conform metodelor de caracterizare (Capitolul 2) Rezultatele obținute dau informații importante
(Co)polimeri maleimidici reticula]i. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Camelia Hulubei, Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1454]
-
depind de cantitatea de mediu inert utilizată în sinteză; creșterea distanței dintre catenele polimere este favorizată de creșterea cantității mediului inert. a) Temperaqtura initială de descompunere; b) Temperatura corespunzătoare vitezei maxime de descompunere ; c) Temperatura finală; d) Ea — energia de activare; e) n — ordinul de reacție Deoarece reticulările sunt întâmplătoare, o densitate de reticulare mare (așa cum este la copolimerul Co-3), presupune o structură neomogenă compactă. Valoarea mică a porozității (P%21,67) și o reticulare puternică este caracteristică polimerilor cu o
(Co)polimeri maleimidici reticula]i. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Camelia Hulubei, Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1454]
-
stadii, indiferent de structura poroasă, diferența constând în valorile de temperatură caracteristice fiecărui stadiu. Primul stadiu de descompunere este atribuit pierderilor de substanțe volatile care sunt prezente în copolimeri. Pierderea în greutate între 2-5% și valoarea medie a energiei de activare este cuprinsă între 24,8238,31 kJ/ mol-1. Stadiul II este stadiul principal de descompunere al copolimerului când, la peste 220 °C are loc o pierdere în greutete între 38-77%, descompunere atribuită procesului aleator al depolimerizării. Diferențele mari între valorile
(Co)polimeri maleimidici reticula]i. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Camelia Hulubei, Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1454]
-
între 24,8238,31 kJ/ mol-1. Stadiul II este stadiul principal de descompunere al copolimerului când, la peste 220 °C are loc o pierdere în greutete între 38-77%, descompunere atribuită procesului aleator al depolimerizării. Diferențele mari între valorile energiei de activare (Ea) din stadiul II (73,56 kJ/ mol-1 pentru Co-2 și 118,22 kJ/ mol-1 pentru Co-1) nu pot fi explicate doar ca effect al degradeării termice în condiții neizotermice, ci și pe baza unor procese complexe ale reticulării heterogene
(Co)polimeri maleimidici reticula]i. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Camelia Hulubei, Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1454]
-
reacțiilor de descompunere precum și proceselor de pierdere a compușilor ușor volatili. Valorile Ea, mai mari decât cele din stadiile anterioare, sunt consecința complexității structurilor copolimerilor precum și a gradului de reticulare a catenelor polimere / 40, 41/ . Variația sinuoasă a energiei de activare funcție de gradul de transformare ,α, ( figura 9) pentru copolimerii Co-1 și Co-2 indică un mare număr de schimbări în timpul procesului de degradare. Creșterea sau descreșterea lui Ea poate fi atribuită proceselor competitive sau depolimerizărilor care au loc în condiții nestaționare
(Co)polimeri maleimidici reticula]i. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Camelia Hulubei, Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1454]
-
cu repermeabilizarea vasului. În rețeaua de fibrină formată sunt fixate elementele figurate, cu formarea cheagului roșu. În practică pot apare diverse perturbări ale acestui mecanism: deficitul unor factori de coagulare (hemofilia); inhibiția unor mecanisme de hemostază prin acțiunea unor medicamente; activarea prematură sau exagerată a sistemului fibrinolitic; în acest caz se poate ajunge la un sindrom de coagulare intravasculară diseminată (CID), urmat de sindrom fibrinolitic cu hemoragii. Există unele afecțiuni congenitale (hemofilia, hipoprotrombinemia) sau câștigate (purpura trombocitopenică, hipersplenismul), în care procesul
Capitolul 11: HEMORAGIA ŞI HEMOSTAZA. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1207]
-
că enzimele posedă structuri înalt ordonate, a căror funcție catalitică este menținută atât în stare cristalină cât și în soluție. Catalizatorii, în general, accelerează viteza unor reacții chimice posibile din punct de vedere termodinamic, determină o scădere a energiei de activare a reactanților și conduc la instalarea mai rapidă a stării de echilibru. Eficiența catalitică a enzimei este superioară celei a catalizatorilor chimici. Deosebirea esențială dintre enzime și catalizatorii chimici constă în înalta specificitate de acțiune a enzimelor, concretizată prin capacitatea
Imobilizarea enzimelor pe schimbatori de ioni acrilici. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Ion Bunia () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1455]
-
fiind foarte mult studiată. Când enzima este imobilizată în acest fel, trebuie avut grijă în selectarea suportului, precum și în tehnica de legare. Cantitatea de enzimă reținută de suport precum și activitatea după imobilizare depinde foarte mult de natura suportului Căi de activare a suporturilor Pentru introducerea grupelor funcționale capabile să lege enzimele sunt folosite mai multe căi: a). Aminoliza cu polialchilenpoliamine a copolimerilor reticulați. Una dintre căile cele mai simple de imobilizare covalentă a enzimelor este prin intermediul reacției de condensare cu glutaraldehidă
Imobilizarea enzimelor pe schimbatori de ioni acrilici. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Ion Bunia () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1455]
-
lege enzimele sunt folosite mai multe căi: a). Aminoliza cu polialchilenpoliamine a copolimerilor reticulați. Una dintre căile cele mai simple de imobilizare covalentă a enzimelor este prin intermediul reacției de condensare cu glutaraldehidă, reacție ce se poate realiza prin două variante: activarea cu glutaraldehidă a unor schimbători ce conțin grupări aminice primare sau secundare, urmată de reacția suportului activat cu enzima; adsorbția fizică sau chemosorbția enzimei pe schimbătorul macromolecular acrilic, urmată de reacția de condensare a grupelor aminice cu glutaraldehidă. Reacția de
Imobilizarea enzimelor pe schimbatori de ioni acrilici. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Ion Bunia () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1455]
-
consumă grupele aminice primare rămase nereacționate în procesul de imobilizare ionică a enzimei, înlăturând tendința de adsorbție specifică a preparatului enzimatic; crearea unor punți de reticulare suplimentară față de reticularea inițială ceea ce îmbunătățește 182 caracteristicile fizico-mecanice ale preparatului enzimatic [18]. b). activarea suporturilor prin reacția de condensare a grupărilor carboxilice cu carbodiimide. c). activare prin reacția de amidare cu hidrat de hidrazină a grupelor carboxilice sau aminice urmată de reacția de diazotare. d). reacția acidului monocloracetic (sarea de sodiu) asupra unui scimbator
Imobilizarea enzimelor pe schimbatori de ioni acrilici. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Ion Bunia () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1455]
-
enzimei, înlăturând tendința de adsorbție specifică a preparatului enzimatic; crearea unor punți de reticulare suplimentară față de reticularea inițială ceea ce îmbunătățește 182 caracteristicile fizico-mecanice ale preparatului enzimatic [18]. b). activarea suporturilor prin reacția de condensare a grupărilor carboxilice cu carbodiimide. c). activare prin reacția de amidare cu hidrat de hidrazină a grupelor carboxilice sau aminice urmată de reacția de diazotare. d). reacția acidului monocloracetic (sarea de sodiu) asupra unui scimbator de anioni slab bazic. e). reacția copolimerilor acrilici reticulați cu cu hidroxilamină
Imobilizarea enzimelor pe schimbatori de ioni acrilici. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Ion Bunia () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1455]
-
la variații de pH. Această metodă are o serie de avantaje mărind șansele de reușită a acestor preparate: conservă aproape total activitatea enzimei; procesul de imobilizare este ușor de realizat; procesul, fiind reversibil, permite recuperarea ușoară a preparatului, care după activare se poate reutiliza. Procesul de legare ionică a enzimelor pe suporturi solide este controlat de difuzie. Pentru imobilizarea ionică pot fi utilizați polimeri liniari. Astfel, ureaza [30] a fost imobilizată pe poli(clorură de vinil) sau poli(acrilonitril) funcționalizați cu
Imobilizarea enzimelor pe schimbatori de ioni acrilici. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Ion Bunia () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1455]
-
în care are loc procesul. Condiția de bază este obținerea pe un suport dat a unei grupări funcționale capabile să formeze cu proteinele legături covalente la temperaturi sub 300C. Prima etapă a procesului de imobilizare este atașarea la un suport (activarea), liniar sau ramificat, a unei grupări funcționale reactive. Dintre grupările funcționale des utilizate pentru imobilizarea covalentă a enzimelor se pot enumera: gruparea azidică; gruparea diazo; gruparea formil; gruparea cetonică; gruparea carbodiimidică; gruparea hidroxil; gruparea sulfhidril; gruparea carboxilică, etc. Metoda legării
Imobilizarea enzimelor pe schimbatori de ioni acrilici. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Ion Bunia () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1455]
-
activă a enzimei este de 54% și preparatul enzimatic își menține eficiența timp de 18000 de ore de funcționare. Un alt procedeu interesant din punct de vedere economic este imobilizarea covalentă a celulelor vii [71ț prin intermediul grupării azidice obținută prin activarea derivaților hidrazidici ai poli(etilentereftalatului), randamentul de imobilizare fiind ridicat. S-au studiat prin microscopie electronică de baleiaj modificările interne ce au loc prin imobilizarea pe schimbători de ioni acrilici a diferitelor enzime . Acest fenomen se poate observa în figura
Imobilizarea enzimelor pe schimbatori de ioni acrilici. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Ion Bunia () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1455]
-
Ulterior pierderile de sodiu diminuă, până la 15 mEq pe zi, și se reduce și pierderea de apă. Spre deosebire de modificările descrise până acum, caracteristice pentru inaniția de repaus, în inaniția de stress se produc perturbări profunde ale activității metabolice, consecință a activării sistemului nervos simpatic, a sistemului macroși microendocrin. Inaniția de stress este caracterizată în primul rând de o creștere a cheltuielilor energetice de repaus , cu până la 100% în cazurile grave (arsuri întinse, șoc septic). De asemeni în cursul inaniției de stress
Capitolul 3: NUTRIŢIA BOLNAVULUI CHIRURGICAL. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1182]
-
creează premizele dezvoltării turismului în regiune, astfel încât acesta ar putea deveni în viitor unul din motoarele dezvoltării economice: • potențial turistic ridicat; • posibilități de practicare a unor forme variate de turism (religios, cultural-istoric, balnear și alte forme ale turismului de nișă); • activarea în acest domeniu numai a microîntreprinderilor și IMM-urilor, recunoscute prin flexibilitatea și deschiderea lor pentru produse și servicii noi, inovative. Prin aceasta măsură se urmărește eliminarea unui factor important ce a determinat existența situației negative din turism, respectiv promovarea
AMENAJAREA TURISTIC? A TERITORIULUI by Irina Teodora MANOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/83493_a_84818]
-
frustrarea devine însă un fenomen nociv, ca rezultat al depășirii anumitor limite de intensitate și de durată, ea mărește dificultățile integrării socio- profesionale, amenințând echilibrul global al personalității. Efectul pozitiv al frustrării constă în determinarea unui grad mai înalt de activare orientată a proceselor evolutive și compensatorii și în favorizarea unor scheme comportamentale noi de atingere a obiectivelor și de satisfacere a motivelor/trebuințelor. „În consecință, frustrarea constituie un factor psihologic constitutiv principal al mecanismelor interne de formare și dezvoltare a
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
ireversibil, cu stare de comă și prăbușirea tuturor elementelor biologice ale organismului. În șocul decompensat - cu prăbușirea con- sumului de O2, apar diverse forme ale insuficienței de organ: plămân de șoc, ficat de șoc, insuficiență renală acută, coagulare intravasculară diseminată, activare largă enzimatică, alterări metabolice etc.Descărcarea exagerată de catecolamine este un alt factor extrem de agravant în evoluția șocului. Dacă în faza compensată predominența simpaticului are o semnificație pozitivă (compensare, adaptare, apărare), ulterior ea devine periculoasă. Hipovolemia întreține catecolaminemia crescută, numai
Actualitati privind riscul urgentelor medicale in cabinetul de medicina dentara by ALEXANDRU BUCUR, MARIA VORONEANU, CARMEN VICOL, DINESCU NEDIM NICOLAE () [Corola-publishinghouse/Science/83704_a_85029]
-
sau o clonă de cel putin 50 de celule (Hall, 1988; Tubiana și colab., citați de Mornex F. și colab., 1994Ă. APOPTOZA Apoptoza este un proces biologic activ de distrugere sau autodistrugere (sinuciderea celulară pus în mișcare și desfășurat prin activarea unui program genetic specific (Mc Conkey D. și colab., 1972Ă. Ea se caracterizează morfologic printr-o pseudoînmugurire a membranelor celulare, segmentarea membranei nucleare, condensarea și degradarea legăturilor internucleozomice, fragmentarea nucleului cu formarea de apoptozomi și în final clivajul celulei cu
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
cu formarea de corpi apoptotici care vor fi fagocitați de către celulele vecine (Denis H. și Mignote B., 1994; Vasilakos J. și Shivers B., 1996Ă. Din punct de vedere biochimic, apoptoza constă în scăderea potențialului transmembranar mitocondrial, ecto- expunerea fosfatidilserinelor, activarea proteazelor din familia caspaze (aspartat proteaze cu cisteinăă, decuparea ADN în fragmente cu greutate moleculară mare și / sau în oligonucleozomi. Funcțional se constată fagocitoza celulei muribunde de către macrofage și eliminarea astfel din organism a celulelor infectate, intoxicate, nocive pentru supraviețuirea
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
apoptoza caspazele: 2, 3, 6, 7, 8, 9, 10 și 14 (Murphy F.G. și colab., 2003Ă. În vârful cascadei caspazelor s-ar situa caspaza - 10, care poate cliva toate caspazele. Caspaza 3 este unul dintre executanții cheie ai apoptozei. La activarea ei participa toți factorii activatori ai proteazei apoptotice, ca Apaf-1, Apaf-3 și citocromul C, care ar fi identic cu Apaf-2. Procaspaza - 9 participa împreună cu Apaf-1 și Apaf-2 (citocromul că la formarea apoptozomului. Caspaza - 7 este asemănătoare cu caspaza - 3 și
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
maturare a cărnii animalelor sacrificate pentru consum (Ișan, 2004Ă. Caspaza - 8 este indusă de CD95 sau TNF, activată de serinproteaze și este capabilă să activeze caspazele 1-7, 9 și 10( Dănăilă N. și colab., 1994Ă. Caspazele sunt responsabile și de activarea endonucleazei, care la rândul ei activează clivajul internucleozomic al ADN, proces foarte important în fragmentarea eucromatinei nucleare sub formă de nucleozomi, punctul de plecare al corpilor apoptotici sau al kariorexei din citopatologia mai veche. IOAN PAUL16 Calea intrinseca Calea extrinseca
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
eucromatinei nucleare sub formă de nucleozomi, punctul de plecare al corpilor apoptotici sau al kariorexei din citopatologia mai veche. IOAN PAUL16 Calea intrinseca Calea extrinseca Granzime DD 95 h Mitocondrii CD 95 Citocrom C DISC Casp. 8 și 10 Apoptozom Activarea caspazei 9 Caspaza 3 (activă fragm. ADN apoptoza Fig. 1.3. Căile de producere ale apoptozei (prelucrare după Tizard J., 2004Ă; DD 95 h - domeniile morții; CD 95 - receptor al morții; DISC - complexul de semnalizare al inductorilor morții Jacotot E.
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]