7,862 matches
-
făpturi nu poate încă să fie atins de răul abătut asupra pământului, de ploi interminabile, noian de negru, întuneric, chipuri bolnave și ființe carbonizate. Sfârșitul simțindu-l aproape dezvăluie singurei ființe dorite, iubita, taina, spunându-i: Ascultă cum greu din adâncuri, / Pământul la dânsul ne cheamă ... (Melancolie), căutând să o facă să se detașeze de fiindul său profan și o îndeamnă, precum Lot pe a lui nevastă, să-și lase trecutul lumesc, pângărit de vicii amăgitoare, și să înceapă să vadă
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
Acasa > Strofe > Timp > FILIGRAN Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 455 din 30 martie 2012 Toate Articolele Autorului În veacul meu de sărăcie Cobor adâncurile de peșteri Cu filigranul meu la meșteri Ca-n propria biografie. Pledează versuri în instanță Între rigoare și asceză Și-n fiecare paranteză Veghează-acunsă o balanță. Argint și aur în retortă, Căruțe cu țigani, pe rând, Prin noaptea lumii trec
FILIGRAN de ION UNTARU în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354827_a_356156]
-
Autor: Dor Danaela Publicat în: Ediția nr. 456 din 31 martie 2012 Toate Articolele Autorului Uneori, nu mă pot uita în ochii TĂI care mă învăluie în privirea lor de la Începutul începuturilor. Alteori, îi caut, vreau să mă afund în adâncul lor clar, să mă pierd în limpezimea ce mă învăluie în deplina Lumină care vine, s--așază lin în inimă, î-mi cuprinde tot spațiul din jur, și nu mai am altă scăpare decât să devin parte din EL. E -atâta
ÎMPLINIREA TĂCERII de DOR DANAELA în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354838_a_356167]
-
cu lăbuțele din față întinse, cu capul ridicat, de parcă ar fi dorit să adulmece pe cineva! Am găsit o țigară într-un pachet uitat pe masă, lângă calculator. Nu știu de ce am așa o poftă să fumez! Să trag până în adâncul sufletului meu, să mă adoarmă, să rămân într-un vis de tinerețe veșnică! Într-o veșnică primăvară a vieții! Mama ei de viață! Gândul la Bianca mă bântuia, în timp ce fumam, rezemat de amintirea acelor vremuri. Îi plăcea foarte mult primăvara
PRIMĂVARA, TINEREŢEA VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354785_a_356114]
-
de tristețe și veselie, asemănător gustului dulce-acrișor. Acesta o fi cântecul de lebăda? Era atât de fierbinte! Nu mai puteam sta înveliți. A început să mă sărute. Buzele, înfometate, alergau pe trupul meu încordat. Simțeam catifeaua mâinilor trăgându-mă spre adâncurile ei. Limba, argint viu, se răsfăța între coapsele mele, într-un joc al imaginatiei, aruncându-mă pe culmile senzualității. Am îngenuncheat, gemând de plăcere, sau de dorințe, sau de amândouă la un loc, privind-o zvâcnind sub ploaia sărutărilor. Prinși
PRIMĂVARA, TINEREŢEA VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354785_a_356114]
-
imperceptibil un lac sub care clocotește vulcanul, așa cum un prinț poate străbate drumul până la capătul lumii și se întoarce cu o mireasă, așa cum munții intră până la genunchiul țărmului în mare, așa cum vântul taie vârfurile Pământului, Fuego și Mirabela proiectează până în adâncul duhului cântecul lor, fără să sape, ci alunecând ușor. Statui din lacrimi nu se fac, dar lacrimi din statui, da, ca o sarcină sublimă a puterii iubirii urcată până la lacrimi de bucurie. Cei care plâng de bucurie sunt mareșali ai
FUEGO ŞI MIRABELA, CONTRA CE PARE, FĂRĂ SĂ FIE, MUZICĂ...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354858_a_356187]
-
tipurilor de lectură); perspectiva necondiționat metafizică; sublimitatea sistemului de referințe. Totul se face și se rostește într-o lume în care Dumnezeu există. Totul se face și se rostește cu conștiința, și din conștiința, acestei existențe: ...Corupția pătrunde pretutindeni: în adâncuri, ca o rădăcină, căreia nimic nu-i scapă. În sus, ca o liană și nimic nu-i prea-nalt, pentru-a scăpa neescaladat de ea. Se-ntinde în lungul și-n latul planetei, sufocând totul, devorând totul, ca o volbură
EUGEN DORCESCU, POEZIA LUI TICU LEONTESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354872_a_356201]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ADÂNC ORB Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 876 din 25 mai 2013 Toate Articolele Autorului adânc orb În adâncul meu cel orb, unde-mi zac clipitele, te tot caut să te sorb volburând ispitele Și în mine e nisip însetat de tine, nopți și zile eu tot strig ca să vii la mine. Și în mările de dor visele-mi
ADÂNC ORB de LEONID IACOB în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354923_a_356252]
-
hidrele, că-n iubiri rătăcitor tot întorc clepsidrele. Trec nebune zilele vieții dând ofrandă, eu rămân cu ielele într-o sarabandă Și cu ele-n ritm alert Îmi tot zăngăn coardele Însă ele-mi dau concert Adunându-și hoardele În adâncul meu cel orb, eu răstorn clepsidrele însă tot mereu mă sorb iele rele, hidrele. Leonid Iacob Poezia face parte din volumul de versuri " Țărmuri paralele" scris împreună cu Atena Mariana Zară (2010) Prieteni, până la sfârșitul anului școlar voi publica aici poezii
ADÂNC ORB de LEONID IACOB în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354923_a_356252]
-
-se valea adâncă. Vârfurile semețe ale Făgărașului rămân undeva sus, iar mașina pătrunde în pădurea de brad pe conturul lacului de acumulare. După mulți kilometri ajungi la barajul Vidraru. De pe coronamentul barajului în arc, cu o înălțime amețitoare, undeva în adâncuri se vede fundul văii ca un firicel ce șerpuiește printre versanții abrupți. Te minunezi de ceea ce vezi și te întrebi nedumerit: „Cum or fi stat oamenii să lucreze la asemenea înălțime?” De la asemenea distanță îi vezi ca pe niște furnici
TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354934_a_356263]
-
neîmpărtășită. Suferința din dragoste s-ar zice că are ceva nobil, dar nu are. Poate ajunge pe cea mai de jos treaptă a umilinței umane.Te poate impinge la crimă ori la sinucidere. Te poate târî în cele mai abisale adâncuri. Fără scăpare. Deși e cea mai înaltă virtute creștină din cele trei, vreau să mă feresc de dragoste ca de diavol. Pentru că aduce un strop de bucurie într-un ocean de amaruri. E bine că autoarea nu a identificat și
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
face-un tata. Dorul meu de casă este vocea mamei grijulie-ntruna fără de odihnă. Rară adunare la o masă neagră unde se mănâncă liniștit și-n tihna. Dorul meu de casă e iubirea sfântă ce mi-a fost sădita în adânc de suflet. Sfaturile mamei pline de speranță, Lacrimi mari ascunse de obrazul umed. Dorul meu de casă este vorba dulce, Șirul de cuvinte ce în piept s-adună. Este doru-acela ce-napoi mă duce, Scumpă și frumoasă limba mea română
DORUL MEU DE CASĂ de ANA MARIA MORARU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/354967_a_356296]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > FURIA MĂRII Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 593 din 15 august 2012 Toate Articolele Autorului Neliniști se adună în adâncuri Încolăcindu-se ca șerpii-n asfințit, În molecule-albastre se nasc trucuri Ce întrerup rotundul liniștit... Insinuându-se cu tainică ardoare Printre tăcutele suspine de sirene, Blesteme răvășesc devastatoare Tărâmul basmului ascuns în gene... Și un coșmar de negru și ecouri
FURIA MĂRII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355012_a_356341]
-
rând vocația în acest domeniu, perfecționându-și mereu stilul și construcția versului. Cartea începe precum un text din lirica norvegiană („Învăța de la toate”): „Din rădăcini adânci, pământ cu jar și iz/ Iubește-mă în mai cât poți tu să cuprinzi./ Adâncul meu ești tu, esti floarea mea de colț,/ Iubește - mă în mai și du-mă către bolti ( ... ) Iubește-mă în Mai în toată măreția/ Iubește-mă când tac să-ți fiu împărăția/ Iubește-mă în Mai așa cum ma dorești/ S-
LACRIMILE LUMINIŢEI AMARIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355008_a_356337]
-
cel de demult. Limba Română e porunca tatei - la primii mei pași - de-a întâmpina omenia rostind „bună ziua!”. Limba Română-i incantația din Liturghia la care mi s-a rostit prima oară numele de botez - Gheorghe. Limba română-i ecoul adâncului în care-mi rostesc strămoșii șoapte testamentare. Limba Română-i graiul vorbit - de-a valma cu oamenii - chiar și de Sfânta Creație. La noi, de la Geneză, vântul adie ori vijelește, izvorul racoarea-și șopotește, albina mierea-și urzește, privighetoarea trilu-și
OMAGIU, DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355301_a_356630]
-
năvală A da năvală nu e ca într-o luptă navală! Abordajul direct al literaturii cere nu numai tehnica și tactică, dar și o infrastructură bine delimitată în spațiul gîndirii. În abundența de creatori iviți de după implantarea capitalismului deșanțat în adîncul conștiințelor noastre cine mai poate face ordine ? În primul rînd, este nevoie de această ordine ? Nu mai este nevoie ! Ordinea în dezordine este ca loțiunea Diana folosită la frecționarea unui picior de lemn. De lemn-tănase, de lasă-mă să te
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355285_a_356614]
-
Codreanu Tiron abordează cu mult curaj această problematică incandescentă. Interiorul are multe enigme rămase nedecriptate. Lumina încă nu a pătruns peste tot. Poeta invocă iubirea, sentiment ales astăzi supus minimalizării, poate chiar scăderilor orbitoare: Iubirea a căzut pe nevăzute/ în adâncul unei prăpăstii de nori/ tocmai acolo.../ unde ochii pescărușilor plutesc obosiți/ pe fundalul furtunii,/ iar țipătul lor se cufundă în vuietul vântului. (NIMENI NU VEDE). Starea de abandonare a firescului este asimilată normalității în universul nostru desacralizat. Viorela Codreanu Tiron
CRONICĂ LA VOL. FĂRĂ TITLU/OHNE TITEL, VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355320_a_356649]
-
din nefericire, fiecare dintre noi, într-o mai mare sau mai mică măsură, aducând prin aceste atitudini suficientă întristare, necazuri și suferințe!... Prin urmare, viața noastră cotidiană se desfășoară într-un registru spiritual foarte larg și divers ori variat: - din adâncurile păcatului și din „ceața patimilor” sau confuzia fățărniciei spre culmile virtuții și lumina dumnezeiască. În funcție de eforturile noastre ascetice este și starea noastră pe treptele ei atât de numeroase. „De pe dealurile bucuriilor - afirmă Părintele Profesor Dumitru Stăniloae - în văile necazurilor, așa
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 602 din 24 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355267_a_356596]
-
Acasa > Strofe > Creatie > CĂLUȚI-DE-MARE Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 467 din 11 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Le-am văzut odată chipul și de-atunci caii pitici îmi măsoară timpul, tropotind prin adâncuri... Ba, deseori evadează din mare și se clătesc de sare cu valuri de nori, nechezând prin înalturi... Și între ape și cer eu trudesc să le cosesc cu o coasă știrbă, fără arcer, fân de adâncuri, fân de înalturi... De
CĂLUŢI-DE-MARE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355378_a_356707]
-
măsoară timpul, tropotind prin adâncuri... Ba, deseori evadează din mare și se clătesc de sare cu valuri de nori, nechezând prin înalturi... Și între ape și cer eu trudesc să le cosesc cu o coasă știrbă, fără arcer, fân de adâncuri, fân de înalturi... De aceea, oare, nechezați, tropotind mereu în jurul meu, căluți de mare - semne de-ntrebare? Îmi pare rău, dar fânul meu nu-i nici iarbă de mare nici iarbă de zare... Fânul meu pentru voi e mereu început
CĂLUŢI-DE-MARE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355378_a_356707]
-
a fost neașteptat de sobru, de dur, în măsură să-l alerteze de-a binelea pe Valentin. S-a ridicat de pe scaun, s-a apropiat de ea și i-a luat cu blândețe capul în mâini, a privit-o în adâncul ochilor și a soptit: - Olguța... am senzația că îmi ascunzi un anume ceva ori că nu mi-ai povestit tot ce trebuia să știu. Ce zici, iubito? - Nu am nimic de ascuns... Atâta doar că nu am vrut să-ți
ISPITA (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355341_a_356670]
-
al trupului ce se frământa pătruns de plăcere, a împins cu răbdare chilotul pe care ea l-a tras cu iuțeală după ce și-a ridicat și cambrat nerăbdătoare bazinul și a sărutat-o până a simțit umezeala fierbinte izvorâtă din adâncurile ei. "Iată că se poate", a fost singurul gând ce i-a venit lui în minte. Pentru o clipă doar, pentru că Anca i-a prins capul cu ambele mâini și l-a tras ușor, cu blândețe, până când buzele lor s-
ISPITA (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355428_a_356757]
-
Acasa > Orizont > Meditatie > TRENUL CONDAMNAȚILOR... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 254 din 11 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Pornit din adâncul istoriei, pe când roata nu era încă îndeajuns de rotundă, timp de peste 2000 de ani a înfruntat vremea și vremurile, pentru ca noi să fim azi aici. Așezat în calea războaielor dintre răsărit și apus sau miază noapte și miazăzi a simțit
TRENUL CONDAMNAŢILOR... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355485_a_356814]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > OBSTINAȚIE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 280 din 07 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului În fiecare zi mă condamn să mai cobor un pas spre adâncul comorii pe care o presimt în mine Și numai în caz de reușită coborârea s-ar putea dovedi un urcuș! Referință Bibliografică: Obstinație / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 280, Anul I, 07 octombrie 2011. Drepturi de Autor
OBSTINAŢIE de ION UNTARU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355529_a_356858]
-
cum este cerul sau ca marea schimbătoare, uneori sunt ca azurul ce-l privești departe-n zare. Par un câmp cu albăstrele - Floare de Nu-mă-uita, sunt oglinda vieții tale - toată frumusețea ta. Ei reflectă adevărul, sunt tandri sau visători, sunt adâncul de lagună, pot fi triști sau zâmbitori. Uneori parcă sunt săbii de oțel lucind sub Lună, alteori sunt cum e ceața, reci ca valul în furtună. Când privirea ta profundă vrea să semene iubire, poartă-n ea un zâmbet tandru
OCHII TĂI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355528_a_356857]