35,844 matches
-
sub supravegherea părinților. Câte un cormoran flămând făcea scufundări repetate, căutându-și hrana pe fundul eleșteului, printre puietul de pește. Acesta este dușmanul declarat al pescarului de apă dulce și aliatul celui ce pescuiește chefal la mare. Când cormoranii se adună în cârd și încep pescuitul în bazinele portuare, bancul de chefal se repede spre mal, sau se ascunde sub navele acostate, intrând în zona de activitate a pescarilor de chefal. Timpul se scurgea monoton și, din când în când, mai
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383732_a_385061]
-
joacă - mici și mari-pești argintii Pe margini - minunate șiraguri, vesele izvoare Prin clipocit răspunzi tu râzând, cetelor hazlii. Uneori, afluenți năzuroși cu preaplinul pasager Te obligă vremelnic să-ți ieși tulburat din vad Clocotește atunci străfundul nămolos, stingher Până-ți aduni apele din nou, trecute ca prin iad. După zile-ntunecate ajungi la liniștea supremă Când îndrăgostiții visători plutesc deasupra ta Știu o noapte ireală, când împodobită cu diademă Luna cobora în ape limpezi, fără pudoare se scălda. Urca apoi din
FLUVIUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383768_a_385097]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > BUZA RAMULUI Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1386 din 17 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Am adunat din vetrele toate cărbunii noi sau ei nebunii... Nu-ți fie teamă zi și noapte de vamă de șoapte păcate pe nemâncate... dimineața când Phoebus aprinde candela ochilor sau seara când inima își spune rugăciunea, la lumina palmelor... De-o
BUZA RAMULUI de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383779_a_385108]
-
noi, eu și Cristina, în vacanța de primăvară. S-au despărțit triști. Inimile lor tânjeau după intimitate, după liniște, după viața de familie. Pe drum, la întoarcere, în mașină, Delia încerca să-și facă puțină ordine în gânduri. S-au adunat foarte multe. Seara trecută, după ce plecă Anton, Delia vorbi cu Cristina la telefon. Fetița părea neliniștită și parcă speriată, gândi Delia. Ce ai, draga mea? Nu te simți bine acolo la părinții prietenei tale? — Ba nu mamă, îmi este bine
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383753_a_385082]
-
care pândește din umbră. Totul încărcat de sensuri adânci, care se cer descifrate. Jumătățile de măr își caută jumătățile pe potrivă, ca să refacă întregul: „S-au risipit jumătățile după cădere. Plâng după întregul de ieri, dar nu-și mai pot aduna sufletul și rătăcesc de nebune până arahnida țese coconul. O pădure de fire la capătul cărora se află o bucățică de măr. Când firul se clatină începe muzica morții”. Și totul se poate spulbera într-o clipită. Nimeni nu poate
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
se poate spulbera într-o clipită. Nimeni nu poate evada din propriul destin. Nici musca, nici merele, nici măcar cei doi care vor să trăiască în lumină. Adevărul îl rostește Malu dezolat: “Ce s-a risipit nu mai poate să fie adunat”. Păianjenul e precum Sisif. Îi distrugi casa, el se apucă și o urzește din nou, neobosit, de fiecare dată mai puternic. “El este vânătorul, nu poate să fie niciodată prada”. Și până la urmă, fiecare îi este păianjen celuilalt. În Actul
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
apa, sarea, chimia. Totul e interpretabil. Până la urmă, elevii înțeleg, la sfârșitul jocului, pilda pe care a vrut profesorul să le-o dea: “E un lucru bun să muncești pentru a mânca o bucată de pâine caldă”. Actul II îi adună pe elevi la Bătrână acasă unde există un cuptor de cărămidă, o masă de frământat, scaune, făină, ustensile de bucătărie. În timp ce Bătrâna pregătește aluatul pentru pâine, evocă vremurile de altădată, când, în nopțile de iarnă, participa la șezători. Evocă tradițiile
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
o grădină cu meri în spatele căreia se află un nuc uriaș și un tei. E toamnă și N. privește nostalgic, căderea frunzelor ruginii. N. ascultă și simte durerea toamnei că în curând își va pierde frumusețea și culorile frunzelor. M. adună frunzele uscate și filozofează: “De prea multă toamnă, oamenii uită primăvara. E atâta durere în jur și toți uită zâmbetul mugurilor, până și copiii uită să-și mai trăiască clipa de verdeață”. E și aici o empatie cu natura. De ce
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
doi prieteni ca mreajă pentru a călători înapoi în copilărie. Și această piesă e o parabolă despre bogățiile materiale și cele spirituale. În timp ce P1 și P2 au venit aici să-și astâmpere dorul după locurile copilăriei, Litră și Zamă, au adunat aici o comoară: bogății minerale, diamante. Când P1 se lăcomește și vrea să dobândească aceste bogății nemuncite, un cutremur blochează ieșirea din peșteră și își găsește aici mormântul. “De vânzare”, are câteva personaje cu nume misterioase: Vânzătorul, Fluieraș, Mica, Somna
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
dimineață: “Femeia ce mătură strada: L-au omorât și pe ăsta. L-au aruncat în mocirlă ca să nu mai zărească adevărata lumină, pe urmă i-au scos ochii și mi-au lăsat mie misiunea să-i mătur hoitul. (Începe să adune cu mătura noroiul și să-l arunce peste trupul nemișcat al lui Vicu.) Suntem captivi în mocirala celor ce conduc lumea. (Continuă să arunce noroi.) O să te eliberez prin acest noroi sfânt. Acum o să-ți fie mai bine. (Se depărtează
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
mă transform în ceva...în cineva...care să-i aline durerea. Nu puteam face absolut nimic. Îmi spuneam: cât de fragilă este fericirea! Ca un bibelou. Dacă, din neatenție, o lovești cu cotul, cade și se face țăndări. Apoi, le aduni...le lipești cu puțină soluție de Înțelegere și zici că...e gata...Însă, iar ești neatent, iar dai cu cotul și, ciobita fericire...iar se sparge. Degeaba mai cauți în borcanul Căsniciei niscaiva picături de Iubire ca să lipești cioburile. Sunt
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
creat cândva o anume carieră, m-a făcut cunoscut și solicitat pe tot globul pământesc. Din acest triunghi creativ, a rămas doar o singură - bară - în care s-a strămutat pentru totdeauna memoria anilor petrecuți împreună. În mine s-au adunat sclipirile astrale ce le-am cules de la acești mari artiști și le-am împletit împrerună într-o cunună de diamante, pe care noi am pus-o pe capul neamului nostru și așa dezbinat și anevoios cu speranța... Cine știe oare
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383709_a_385038]
-
care noi am pus-o pe capul neamului nostru și așa dezbinat și anevoios cu speranța... Cine știe oare dacă această cunună se va încununa cândva cu marea noastră familie a neamului nostru întregit, ce anume i-ar putea fi adunat la o masă rotundă (?), la care noi trustrei am petrecut copilăria și am gustat mămăliguța galbenă ca floarea soarelui... S-ar putea vreodată, cândva...? Nu întâmplător un citat din Ioan... Sunteți cunoscut de către cei din domeniu pe mapamond, de oamenii
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383709_a_385038]
-
Articolele Autorului Mi-amintesc când biata mama M-aștepta în pragul porții, Iar când nu veneam la cină Se dădea de ceasul morții... Mică, slabă și lividă, Grija zilei o-ncerca, N-avea vreme de distracții, Leu cu leu greu aduna. Eu eram a ei comoară, Pentru mine făcea tot: „-Vreau și eu, copilă dragă, Să te-ajut atât cât pot!” Veșnic era ocupată, La serviciu, prin ogradă... Era cât pe ce, odată, De-oboseală jos să cadă. N-avea magica
SACRIFICIUL UNEI MAME de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383812_a_385141]
-
și implicare, atât de îndrăgită și uzată de pedagogii de școală veche. Nu poți să nu te întrebi ce s-a pierdut pe drumul evoluției umane de am ajuns să nu ne pese de copii, de viitorul nostru? „Mi-am adunat toate forțele și puterile pentru a munci în așa fel încât să fiu cât mai folositor societății în care trăiesc și familiei pe care o iubesc”. Acele forțe au fost simțite și prețuite, chezășie fiind nu numai distincțiile oferite de
ÎNVĂŢĂTURILE UNUI PEDAGOG DE ŞCOALĂ VECHE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383819_a_385148]
-
-i de humă cară-n brațe mirii umbrele-i de aur strâng pământu-n coasă ceruind sub frunze moartea-n cartea firii. Munți-și pun năframa coaptelor fecioare ascunzând năvodul gerului prin spini flori de colț nuntesc peste-a toamnei zare adunând în scorburi colbul din ruini. Blând, izvorul șterge umbra vechi-i coase rătăcind prin suflet ca un cântec lin umbrele tăcerii șterg priviri duioase adâncind natura într-un somn divin. Cerul strânge-n bucium doina-n fir de ie odihnind
CÂNTEC DE TOAMNĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380094_a_381423]
-
ard toată tu răcorești metafora din ele și mă ridic încet fruntea o lași să prindă praguri de sus de jos în fond e totul altfel și la fel sunt toate clovn absurd ești spirit și curajul pe care îl adun în brațe goale golite de minuni semințe de nădejde împrăștiate-n câmpuri cuvinte fără margini doar miez având în sân le simt bătaia-n acoperișul vesel și trist le las să cadă deasupră-mi împrejur prin mine cern amurgul și tropotul
TUNEL COMPLET CU ZIDURI DE TĂMÂIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380143_a_381472]
-
erau consemnate la domiciliu,Păianjenul, strugurele scriau anonime,Enervat, omul cu pălărie și-a scos ... X. DACĂ POEȚII..., de Boris Mehr , publicat în Ediția nr. 2174 din 13 decembrie 2016. Dacă poeții... Dacă poeții , mulți , foarte mulți, azi, s-ar aduna într-un singur Poet, dacă toți cititorii, inclusiv nebunii, l-ar socoti un profet, atunci critica ar tăcea mâlc, criticii s-ar aduna-n pâlc, ah, ce bine-ar fi. Nu ne-ncurcați, dragi critici savanți, Eu v-aș lega
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
Ediția nr. 2174 din 13 decembrie 2016. Dacă poeții... Dacă poeții , mulți , foarte mulți, azi, s-ar aduna într-un singur Poet, dacă toți cititorii, inclusiv nebunii, l-ar socoti un profet, atunci critica ar tăcea mâlc, criticii s-ar aduna-n pâlc, ah, ce bine-ar fi. Nu ne-ncurcați, dragi critici savanți, Eu v-aș lega de un singur lanț și bâldâbâc în Bosfor, ca-n vremea sultanilor. Ah, ce bine-ar fi. Poetry - ce soartă obscură, nedreaptă și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
pe Shakespeare, că și așa nu a existat, Na, dați îm njudecată poeții, îi faceți celebri, Na, sâc, degeaba mori la Veneția, nu te ia nimeni în ... Citește mai mult Dacă poeții...Dacă poeții , mulți , foarte mulți, azi,s-ar aduna într-un singur Poet,dacă toți cititorii, inclusiv nebunii,l-ar socoti un profet,atunci critica ar tăcea mâlc,criticii s-ar aduna-n pâlc,ah, ce bine-ar fi.Nu ne-ncurcați, dragi critici savanți,Eu v-aș lega
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
te ia nimeni în ... Citește mai mult Dacă poeții...Dacă poeții , mulți , foarte mulți, azi,s-ar aduna într-un singur Poet,dacă toți cititorii, inclusiv nebunii,l-ar socoti un profet,atunci critica ar tăcea mâlc,criticii s-ar aduna-n pâlc,ah, ce bine-ar fi.Nu ne-ncurcați, dragi critici savanți,Eu v-aș lega de un singur lanțși bâldâbâc în Bosfor,ca-n vremea sultanilor.Ah, ce bine-ar fi.Poetry - ce soartă obscură, nedreaptă și crudă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
ne ascundem Sub blana uriașului urs ucis de atlanții pe care nu i-a văzut încă nimeni. Cum să ridic eu noaptea aceasta ca pe un munte? Iarba e pârjolită, ochii sunt pârjoliți, Apele se întunecă, ce vânează șarpele Când adună veninul sub colți? Ploaia le spală pe toate. Auzi cum bate inima ... Citește mai mult Este? Soldații s-au pierdut în mlaștinile istoriei,Au trecut peste sârma ghimpată,s-au ridicat pe socluri, iar eu mă curăț încet,de păcate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
Iubito, hai să ne ascundemSub blana uriașului urs ucis de atlanțiipe care nu i-a văzut încă nimeni.Cum să ridic eu noaptea aceasta ca pe un munte? Iarba e pârjolită, ochii sunt pârjoliți,Apele se întunecă, ce vânează șarpeleCând adună veninul sub colți? Ploaia le spală pe toate. Auzi cum bate inima ... XXXIII. SUFLETUL TĂU, de Boris Mehr , publicat în Ediția nr. 1626 din 14 iunie 2015. Sufletul tău Sufletul tău, coroana copacului Se leagănă-n vânt, vai, vinovatului, Sângele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
popas! În trepte, anii Fugit-au pe poteci cu atâtea vise! Azi, în alb, ne primenesc- castanii! Matilda, fetiță cu priviri aprinse, Din care carte basme eu să-ți spun, În astă zi, pentru aniversare, Și,.. în rostuirea vorbelor s-adun ``Familia``...ce sfântă-adunare!... Se împletesc în ochii mei, cu dorul, Clipite în gesturi moi de zână Și,..nevăzută-i inima-mi în zborul Alintului schițat de mica mână. În poză, ai trei ani dragă brândușă, Minune cu ochi de dimineață
17 IULIE de LIA RUSE în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380147_a_381476]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > VARA IUBIRII Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 2025 din 17 iulie 2016 Toate Articolele Autorului VARA IUBIRII Adună-mă, iubite, în caldă-mbrățișare Și îmi atinge-n treacăt cercelul din ureche, Șoptește-mi, în surdină, o melodie veche, Sărută-mă cu-aroma cireșelor amare. Să simt cum mă inundă o vară cât o mie, Când razele privirii m-
VARA IUBIRII de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380142_a_381471]