79,378 matches
-
15-16 ani") care a ieșit la iarbă verde. în scurtă vreme, se creează o neașteptată situație dramatică, pe care autorul o descrie nu numai cu mijloacele dramaturgului, ci și cu cele ale regizorului: "MAX: în sfârșit, iată-ne cu toții adunați... Aer curat, soare, grijile zilei date de-o parte, nu tu reviste, nu tu materiale, nu tu vești de război... Cum spunea Erasmus?... Pleacă de-aici, nemilostivule Marte, mie să-mi vină Apollo!" (Privește la soția lui, care a scos sandvișurile
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
mie să-mi vină Apollo!" (Privește la soția lui, care a scos sandvișurile pe mușama.) Cu ce sunt sandvișurile astea, scumpo? MAMA: Cu diamante. MAX: Atunci să mâncăm. (Apare Militarul, care se postează tăcut în colțul scenei. Nu are armă.) Aerul ăsta îți face o poftă!... (Ia un sandviș și îl duce la gură, dar tocmai atunci îl vede pe Militar și, șocat, începe să tușească.) BEN (ascultând la copaci): Ce e asta?... O pitulice sau un scatiu? MAMA: N-are
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
marfă vandabilă. "Desuet" - iată cuvântul care revine cel mai frecvent în vocabularul oricărui cititor cultivat în momentul evocării cazului Ionel Teodoreanu. Ritmul insuportabil de lent pentru contemporanii internetului se aliază cu o aglomerare de metafore și decorativism stilistic apărând redundante. Aerul vetust domină o literatură destinată unui public aflat astăzi, în cel mai fericit caz, la vârsta senectuții. Și totuși, literatura lui Ionel Teodoreanu se salvează în anumite sectoare, din acest purgatoriu al cărților invocate, dar niciodată citite. Așa cum el însuși
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
Cu totul opus unchiului era nepotul, regele Ferdinand I, în fața căruia uitai pe suveran, descoperind pe omul blînd, afabil, mulțumit să lese pe alții să vorbească, repetîndu-le chiar ultimele cuvinte, pare-se spre o tragere aminte asupra celor spuse, avînd aerul că-i aprobă, chiar cînd nu era de aceeași părere. Avea parcă pudoarea de a nu etala cunoștințele sale chiar în domenii în care era foarte bine informat, făcînd haz de aceia care, lăsați să vorbească, se încurcau în propriile
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
e trepidant, existând un rafinament al metamorfozelor ce subminează ordinea birocratica, anticipând ravagiile produse de Woland și tovărășii săi în Maestrul și Margareta. Totul se pierde într-un foc de artificii, lupta finală a tovarășului Korotkov cu demonii având un aer de apocalipsa bufa. Ouăle fatale preiau scenariul narativ și ingredientele familiare ale literaturii de anticipație, de la "rază vieții" accelerând miraculos evoluția până la proliferarea fapturilor gigantice în maniera wellsiană. Profesorul Persikov e primul dintre demiurgii bulgakovieni și cel mai nefericit - un
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
a obiectului și a mediului sau ("Bufnita avea urechi ascuțite și ochi roșii și pleoape/și vise roșii./ Dacă stătea așa, împietrita, răspîndea în jurul ei/ o noapte de aluat moale și lipicios/ și clăbuci de lumină./ Dacă zbura,/ nu atingea aerul și nu rumega razele roșii de luna" - Colina mișcătoare), de trimiteri mitologice și întîlniri intertextuale diseminate de-a lungul întregului text ("Nu-i decît bufnita cu cîte-un ochi de zeu egiptean/ în vîrful fiecărei gheare,/ cu inima în loc de inimă,/ cu
Gîlceava bufnitei cu lumea by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17931_a_19256]
-
De toți se crede prigonit/ Dar, Doamne nu m-ai părăsit/ Sînt un om că orice om - iertare"(Psalmi moderni). Un temperament modern, contradictoriu, ce se cuvine judecat cu subtilitate, si înapoiă cărei măști crispate de orgoliu distingi cîteodată și aerul vremii, prezent și în ironia acidă a lui Arghezi... Frază lui Macedonski sprijină în literatura începutului nostru de secol rafinamentul expresiei, cadența culta a ideii și imaginilor. E aici un punct de întîlnire citadin: Mateiu Caragiale, Hortensia Papadat-Bengescu... "...În România
Oceania-Pacific-Dreadnought by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17922_a_19247]
-
-le într-o coerentă intelectuală și sensibilă în aceeași măsură. În așa fel încît nici nu-ți poți da seama (și nici n-ar avea importantă) dacă doctrina a premers discursul liric sau invers. Fluxul oniric e captat cu un aer de naturalețe, cu un creion mai curînd de reporter fantast decît cu un penel de pictor suprarealist pedant, așa cum proceda Leonid Dimov (l-am numit cîndva - formulă ce i-a plăcut! - un parnasian al hazardului): "Din adîncul întuneric/ se ițesc
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
păzind doar bolovăni/ o sală de spectacole cu scaune stricate/ un fel de scenă prăbușita/ iar în mijloc/ un clopot lung de fier cu semne/ chirilice alături de/ scrijelituri barbare./ Printr-o spărtura mică pătrunzi precum un abur./ Te-acoperă un aer catifelat moaruri parfumate/ se tese-n jur cocon de fire/ și-o rază rece/ trece prin corpul nou (de transparente/ roz-gălbui) sporindu-l/ - țesuturi palide tot mai intense și tot mai complicate/ scheletul fraged de cretă structurînd/ păienjenișul roșu răsuceala
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
se întrepătrund: "Și-acum încotro să înot cu cele două cozi de sirenă?/ Și la ce să fiu mai atentă?/ La cele care strălucesc în orbirea de noapte/ sau la cele pe care le acoperă strălucirea luminii?/ În hătișuri de aer în hătișuri de ape/ opresc motoarele și plutesc liniștită./ E destulă transparență acum/ dar eu știu că dimensiunea va fi modificată/ și-atunci spre unde? spre ce? și cum să lași totul așa.../ Neterminat?/ Uite se lasă noaptea sau ziua
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
umane sau animaliere: În visul tău nu ești stăpîn tu-cel-stiut-de-tine/ ci tu-acela-despre-care-nici-nu-stii./ În visul altora e și mai și...(...) În mintea mamei îmi tot fac bagaje./ În mintea lui iubita sînt peste mare/ cu fulgi în loc de șolzi/ alene fîlfîind în aer (un fel de înger?)" (Zi). Ni se pare a vedea în această metamorfoza o trăsătură generală a poeticii optzeciste și anume fugă de lirism, care purcede din fugă eului de sine. Așa cum am arătat și alteori, numeroși optzeciști virează spre
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
Corneliu Coposu nu-i învățase și asta! - senectii țărăniști au pierdut partida după partida și ocazie după ocazie. Dacă mai adăugăm că președintele țării, Emil Constantinescu, provine tot din ograda țărănista, avem tabloul unui dezastru că la carte. Îmbătați de aerul tare al succesului, fiecare dintre ei se imagina, ca-n mitologia buddhistă, întruparea pământeannă a Înțeleptului Coposu. Dacă în plan economic, social și politic această trăire mistica a dus țară la dezastru, ne rămâne speranța că măcar în plan religios
Buddhismul, variantă crestin-democrată by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17929_a_19254]
-
separate. Neadmitîndu-se această multiplicare prin separație s-a trecut la o nesupunere civică - secțiile albaneze ale universității existau dar nimeni nu le frecvență! În paralel s-au creat facultăți neoficiale în limba albaneză care funcționau în pivnițe, poduri, case, în aer liber. S-au emis acte neoficiale, s-au creat structuri neoficiale, autorități neoficiale. Restul este natura. În al doilea rînd - banii. Pentru a menține o astfel de situație paralelă este nevoie de bani și complicitate. Minoritatea albaneză din Șerbia este
Sfîrsitul dinozaurului? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/17930_a_19255]
-
uneori realitatea, indiferent care ar fi ea, atingînd ieftine "recorduri" metaforice, penibile - "Vocea căpitanului era moale că o vata" -, cu neprevăzute efecte comice - "Tu plîngeai în stil clasic că o madona bătută în cuie" - "Fluturii veniseră din legendele echinoxului". Un aer de reportaj gazetăresc impregnează "românul" cu tonalități consumiste de neevitat. Nu-mi face nici o plăcere s-o spun, dar traumă identitara pe care o intuiesc în această experiență a emigrării nu merită să fie exilata într-o asemenea "literatura". Nicholas
Literatura exilului si exilul literaturii by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17948_a_19273]
-
vor face, firește. Pentru că, din nefericire, au început să coboare dramatic pe spirală tragediei: nefasta decizie de a se alătura alianței Rusia-Belarus va constitui, vai, o catastrofă infinit mai mare decât aceea a podurilor dărâmate și a cazarmelor aruncate în aer. Pentru a scăpa de N.A.T.O. au de făcut un singur lucru: să-l elimine pe Milosevici. Dar pentru a se elibera de (bela)ruși, vor avea de făcut un lung ocol prin Evul Mediu. ... Iar noi, contrabandiștii de altădată
Afacerea Tigareta Zero by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17943_a_19268]
-
de anecdotica și de fabulație măruntă. În fața unei atît de ciudate lipse de reacție nu există nici o scuză acceptabilă, dar există mai multe explicații plauzibile. Mai întîi, aniversarea lui Barbu Brezianu, desi spectaculoasă că bilanț, nu a avut nimic din aerul acela festivist și muzeistic al sărbătoririlor de rutină care mobilizează vocile în adevărate coruri și înăbușă evenimentul într-o retorica, de cele mai multe ori, suficientă sieși, abstractă, convențională și frigida. Departe de a fi doar un bun de patrimoniu, la cei
Un adolescent: Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17972_a_19297]
-
Brezianu este un intelectual complex, o natură artistică în primul rînd, din specia rară a foștilor săi prieteni și colegi de școală și de generație: Mircea Eliade, Constantin Noica, Arsavir Acterian și alții. Ceea ce izbește însă la Barbu Brezianu, dincolo de aerul de generație, este structura lui intelectuală și morală care se clădește pe un aparent paradox: deși ca istoric de artă el are tenacitatea, sobrietatea și rigoarea unei conștiințe academice, cu o geometrie foarte exactă, în opera literară el este o
Un adolescent: Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17972_a_19297]
-
viață muzicală bucureșteana? O reorientare de semnificație distingem în cantul lui Viniciu Moroianu. Mai puțin în Concertul de Robert Schumann și în mod evident pe parcursul recitalului sau susținut la Ateneul Român, elocventa adresării capătă gravitate și spectaculozitate; în Suita "În aer liber" de Bela Bartok, disocierea, personalizarea culorilor timbrale sprijină definirea unui întreg sistem de imagini a caror sugestie muzical poetica este coordonată de Viniciu Moroiau în egală măsură cu claritate, cu noblețe. Alături de pagini aparținând lui Frederic Chopin și Johannes
Pianistii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17955_a_19280]
-
țigării care "arde la nesfîrșit": Treptat lumină din lucruri/ se stinge/ în penumbra odăii/ fără seducătoare arcuri/ și bolti răstignite// țigară mea arde/ la nesfîrșit// suflet lîngă suflet/ noi amîndouă/ respirații amestecate/ cel din urmă cuvînt rostit/ o undă de aer/ invizibilă ochiului/ un fel de a truca viața/ în minusculă flacăra" (Elogiu unei țigări aprinse). Creația lirica nu e însă decît, cel mult, aparent o postură pasivă, un lac inert reflectînd imaginile pe care i le dăruie clipă, fie și
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
absolut de ce este un poem". Iar un poem al Marianei filimon e o strategie de decriptare, aș zice suav-vicleană, a obiectului vizat, suava prin structura morală auctoriala și vicleana prin efectul urmărit, pentru că aspectul ascuns, fibră enigmatica, "esență" să aibă aerul că se divulgă singură. Poeta nu comite eforturi stilistice vizibile, nu forează cu încordare, nu așează capcane grosolane (la vedere) în calea "vinațului" sau spiritual. Urmărind un "secret" tot atît de delicat, de volatil, precum propriile-i trăiri, pare a
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
comunic notă. Nu ne-o spuneți nouă, o transmiteți dumneavoastră la Paris prin minitel. Rămîn cu gura căscată. Bouche bée. La minitel, nici capacul nu știu să-l deschid". Sau o superbă îmbinare de Cioran și Pitu (din cel dintîi aerul de pegra pariziana, din cel de-al doilea plăcerea tăieturii în carne vie a valahului, ca și truculenta subțire a expresiei): "Mă duc cu Ț. la teatru, la monologul franțuzesc, extraordinar, extras din jurnalul lui Nijinski. Pe drum se ridică
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
patria logodita/ Cu alta țintă la fiecare tînără săgeată" (La fiecare tînără săgeată). Că și: "Doamne, pe cine și-a pus ochii,/ Scăldat în fericire și țintind/ Din a horei sacralitate, goliciunea de aureola/ Pe care i-a pus-o aerul pe brațe?" (S-a încumetat). Candid-orgolios, Kiropol se ridică deasupra contactelor cu realul invocat spre a-și in-forma el însuși limbajul, spre a-i impune ordinea luxurianta, spre a-l acorda la un lăuntric melos luxos, pentru a suplini astfel
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
și pentru un singur spectator! N-a fost cazul; la acest răsunător succes de public occidental s-au adunat vreo zece înși. Intrarea și holul la "Europa" arată civilizat: aluminiu, marmură, sic european. Doar în sală, aceleași scaune inconfortabile, acelasi aer statut, mohorît, sărăcăcios. Degeaba e vopsit gardul, daca înăuntru leopardul e tot "mioritic"... Comedia poate fi văzută ca un deconectant eficient, chiar dacă de mîna a doua. Un tînăr provincial fără un ban în buzunar depășește tot felul de obstacole - sociale
Miorita a intrat în Europa by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17973_a_19298]
-
lui Geo Bogza despre lucrătorii din adîncuri înzestrați cu o psihologie aparte. Drept să spun, efortul lor subteran, echipamentul, contactul zilnic cu surparea, explozia, cu moartea, într-un cuvînt, plus lampasul țintuit pe fruntea lor în beznă totală și dîndu-le aerul unor ființe fantastice, mă fascinaseră la început. De unde și un fel de romantism profesional, începînd cu proza franceză pînă la popoarele cu o tradiție literară mai redusă. Sfătuit, așadar, de marele Cutreierător al Cărții Oltului, mă dusesem și eu în
Ce naste din pisică... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17992_a_19317]
-
un muc de tigare? M-am tolănit un timp sub vișin mirosindu-i aroma amăruie. L-am scuturat un pic ca pe un pomuleț nins. Nici o petala nu căzu de pe el. florile aveau aspectul unui lucru aritzanal, bine executat sau aerul unui tablou a cărui pictură se zvîntase de tot. Atunci, m-am întors pe-o rina, privind așezările din vale, mi-am scos carnețelul din buzunar și pe prima lui pagina, neînceputa, am scris cu litere de tipar că pe
Ce naste din pisică... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17992_a_19317]