6,798 matches
-
IV-A) Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 2109 din 09 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului -Să zicem că te cred, spuse locotenentul, deși... să știi ceva... Dacă mor acum sau la anul ce ar mai conta? Nu mă agăț de viață Shantal... -Ai rămas același tip Silan... de pe vremea când lucram cu Loverture -Adică? -Nu-ți pasă de nimeni! -Știu și unde cam vrei să ajungi, spuse locotenentul Silan așezându-se pe o mică banchetă. Și ca să-ți demonstrez contrariul
FORTĂREAȚA ( PARTEA A IV-A) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352693_a_354022]
-
lăudat în care cresc bani, făcut dintr-un ghiveci pe care l-a îmbrăcat în dolari pictați, în ghiveci sunt puse boabe de orez vopsite, tot în ghiveci este prins cu ipsos un pom realizat din sârmă în care sunt agățate monede vechi găurite. Mai are sticlă de băutură, decorată cu fâșii de pastă polimerică și flori din hârtie, fluturi din foiță de aluminiu pictați manual, sticlă îmbrăcată în sfoară, coșuleț din hârtie împletită și pictată, coș din nuiele, libelule din
TÂRGUL MĂRŢIŞOARELOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353530_a_354859]
-
1169 din 14 martie 2014 Toate Articolele Autorului Te-am iubit precum iubesc albastrul florilor de viorea și in, cum văzduhul își iubește astrul strălucind pe-al cerului senin. Noi parfumuri se degajă-alene din al florilor superb potir și se-agață de-ale mele gene mângâioase, fine ca un mir. Te-am iubit precum iubesc un verde, clorofilă-n inima haihui, printre faldurii lucioși m-oi pierde și-mi voi agăța speranța-n cui, Să rămână-așa, cât mai aproape, de-
TE-AM IUBIT... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353627_a_354956]
-
parfumuri se degajă-alene din al florilor superb potir și se-agață de-ale mele gene mângâioase, fine ca un mir. Te-am iubit precum iubesc un verde, clorofilă-n inima haihui, printre faldurii lucioși m-oi pierde și-mi voi agăța speranța-n cui, Să rămână-așa, cât mai aproape, de-al meu suflet umilit și trist, să-mi răsară dragostea din ape și să strig din răsputeri: rezist! Te-am iubit, precum iubesc și albul strecurat în nea și-n
TE-AM IUBIT... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353627_a_354956]
-
împodobit cu pene roșii de struț. Alături, pe un cuier, era atârnată armura de piept, lorica segmentata, din aramă aurită, acoperită pe jumătate de mantia sa de procurator, albă și tivită cu fir de aur. Doar sabia numită gladius era agățată în neorânduială, de cingătoare, pe spătarul unui jilț pe a cărui spetează era încrustată aquila romană, simbolul imperial al cuceririi și stăpânirii omnipotente. Pe peretele principal al încăperii se aflau expuse la loc de cinste insognele cohortelor romane aflate în
PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353531_a_354860]
-
porniră spre discotecă. Imaginea celor doi băieți prin ploaie era haioasă. Dan, fiind mai înalt decât Ionuț cu douăzeci de centimetri, se aplecase ușor spre Ionuț, care facea un mic efort de-al ține de după gât, dând impresea că se agăța de el. Când ajunseră în fața discotecii, căutară banii să-i plătească intrarea lui Ginu, dar Arabul, care era și el la ușă le spuse: - Lasă, în seara asta sunteți invitații mei. - Merci Arabule. - Ionuțeee, Daneee, bine ați venit! Le ură
PARTEA A PATRA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353633_a_354962]
-
aventuri câte ai avut, dragă Laura? - Asta-i bună! Eram tâmpită la cap să accept așa ceva? Cum ți-a trecut ideea asta năstrușnică prin cap? - Uite, așa îmi veni mie... Dar la Sinaia cum a fost? Nu tu l-ai agățat pe bietul om? - Nuuu! Departe de mine gândul, fetițo! A fost o pură întâmplare. Sania este de vină! În plus, tipul este exact cum am visat eu să fie, dacă vrei să știi. - O, da! Sunt convinsă. Altfel nu te
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353613_a_354942]
-
nu s-a terminat mai rău. Mașina s-a rostogolit în prăpastie după ce am scos fata afară, dar putea să se întâmple oricând, chiar și când era în mașină. Poate că tocmai greutatea corpului său o mai ținea în echilibru agățată de ciotul de stâncă. - Tocmai despre acest lucru vă spuneam. Dacă nu interveneați, acum fiica noastră nu mai era vie. Nu știu dacă a mai rămas ceva din mașină... - Nimic. A ars complet. Era deja un morman de fiare contorsionate
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353561_a_354890]
-
dintre ele în grupă cu Cristian, o șatenă bine făcută, cu sânii mari și niște picioare ale căror pulpe expuse privirilor flămânde ale bărbaților din tribună, prin scurtimea fustei din jeans le stârneau fantezii erotice, nu-l slăbea din ochi, agățându-se de această ocazie unică de a și-l apropia, ca de unica șansă de a deveni iubita celui mai controversat student din facultate. Cristian, văzând-o cănu-i refuza nimic, că aprobă tot ce face, simți că orgoliul lui este
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353599_a_354928]
-
Conturat în senin, un etern anotimp Cu ninsori de surâs și-nrămăre cu maci Ale pânzei de vis... Vii mereu dar îmi taci Și mă lași să adun alt buchet de-ntrebări De pe câmpul de cer, tulpinițe de mări Ce-și agață de vânt simple valuri de gând. Ai să vii, ai să taci și-ai să pleci... Prea curând... Referință Bibliografică: Glisare între două tăceri / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1158, Anul IV, 03 martie 2014. Drepturi de
GLISARE ÎNTRE DOUĂ TĂCERI de AURA POPA în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353704_a_355033]
-
spală toamna părăsită / Așternându-i iernii, / De nămeți, pufos covor.” ( Scrisoare iernii, pag. 34); primăverii „Doresc ca primăvara / Să-mi fie oglindă nocturnă.../ Să-mi fie poem sau stih de iubire, / Pentru noi, pentru pictură.” (Scrisoare primăverii, pag. 35); toamnei „Agățată-n crengi” (Toamnă supusă, pag. 36), când „Tună, plouă prăpădind / Toamna-n gri s-a îmbrăcat.” (Scrisoare toamnei, pag. 34). Poeta, mereu gata să dăruiască „Îți dau din dorul nevăzut / Un petic din inima mea /... Îți dărui sufletul meu răstignit
POEZII PASTELATE -CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ de LUCIA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353702_a_355031]
-
secundă în plus în brațe și amândoi zâmbiră ușor intimidati.Ea nu se desprinsese din imbratisare.Il bătu ușor pe Rafael pe grumaz și-l lasă liber. "Va trebui să urcăm vreo cinzeci de metri.Ai grijă la crengi" O agață de mână și o trase după el.Ajunsera în fața unei intrari.Nu era o cabană. O colibă de lemn ascunsă între copaci.El deschise ușa și o împinse ușor înăuntru. Stai un pic să fac lumină" Pentru un minut dispăru
POVESTE DE DRAGOSTE(3) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354073_a_355402]
-
trece cu pasul are o mulțime de reguli pe toate le-am învățat teoretic una ar fi mâna întinsă cât să modelezi setea apoi dispariția aceea miraculoasă la vremea cinei și fixarea unui punct pe cer de care să ne agățăm crezul acum știi că orașul de sub ape are bronhiile mele și vârsta meditației submarinele s-au topit dintr-o dată dar poți înota am înrolat aproape toate simbolurile da da da mai ales că la ora exactă se deschid trandafirii perechi
MĂ PRIVEȘTI CÂND DORM PE SEMILUNĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354110_a_355439]
-
cornițe. L-am legat cu o sfoară și-l pășteam printre linii. S-a oprit un tren din care au coborât niște uzbeci cu căciulă și săbii. S-au apropiat de mine, hârști, au tăiat gâtul mielului și l-au agățat de un copac ca să-l jupoaie. Am fugit cu căpățina, care , în mintea mea și în somnul primelor zile behăia și mă trezea. Știu că am plâns când tata m-a plesnit peste ochi, găsind căpățâna sub perna mea. A
CÂND AŞ FI VRUT SĂ FIU ŢEPEŞ? de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354561_a_355890]
-
m-aș află pe urmele lui Odiseu, chiar dacă știu că el s-a rătăcit ceva mai încolo în Mediterana, spre Grecia. Așa trebuie să se fi atașat și el de peisajul acesta, prins în mrejele vreunei Circe răpitoare, cu cireșe agățate după ureche, numai bune de mușcat din ele! Ibiza e locul ideal pentru astfel de experimente de detenta, cu scăpare din anodinul cotidian și - cine știe? - pentru a răsturna complet vieți ce se cred în siguranță, fixate în iluzia vrunei
IBIZA SAU INSULA ALBĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354553_a_355882]
-
puțin și totuși părea atât de mult...dar se încuraja singur, căpătând noi forțe, gândind la ceea ce chiar el scrisese, gândind la nerezistenta de care acum nu avea nevoie, dimpotrivă... Deodată un picior îi alunecă și în ultimul moment se agață de o TUFA RĂTĂCITA în acea pustietate. O privi cu achii încețoșați. Nu era o simplă TUFA. Erau câteva FLORI DE COLȚ prinse într-o rădăcina zdravăna. Zâmbi din nou, fericit! Cine și câți pământeni aveau oare ocazia să le
STRANIA POVESTE A FLORII DE COLT DIN „NOAPTEA SPERANTELOR” de CRISTI IORDACHE în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354604_a_355933]
-
des la vorbele lui Quohelet: Goana după vânt! Deșertăciune, deșertăciune și totul este deșertăciune. Atunci, la ce bun ne naștem, creștem, trăim? Pentru că apoi să murim? Doar atât? NU se poate. Trebuie să mai fie ceva de care să ne agățam când plouă peste lume cu singurătate. În căutarea acelui „ceva” - oamenii se nevoiesc toată viața. Și nu de ei depinde întotdeauna să-l găsească. E un hâr pe care ți-l dăruie Duhul. Doar tu poți să-l gestionezi, ca
DACĂ AR FI DE VÂNZARE... de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354630_a_355959]
-
pot fi clarvăzătoare sau oarbe. Te pot îndrepta greșit, cu bună știință. În gropi poți calcă deseori. Și nu întotdeauna vei putea ieși la suprafață singur. Îți trebuie o mână, o creangă, un fir de păi de care să te agăți. Mâna poate fi a unui dascăl, prieten, duhovnic. Brațul poate fi al părinților. Creangă poate fi a familiei sau a Bisericii, care-ți oferă o a doua punte de salvare prin Taină Sfintei Spovezi și a Împărtășaniei. Iar firul de
PE CĂRĂRI FELURITE SPRE LUMINŢA DIN CAPĂT de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354629_a_355958]
-
încleșta și care mă durea odată cu trecerea mea printr-o Sahară plină de ploi, veșnică și nepăsătoare. M-a privit cum străbăteam aleile rătăcite în oglinda lunii și mi-a atins sfoara de mătase pe care urcasem să deznod inima agățată de talpa îngerilor. - Cu bine, femeie de foc! Dă drumul corăbiilor să-ți plimbe lacrimile, pirații se vor îmbogăți adunând perle din albia oceanului tău! Voiam să distrug acele ceasornicului! Mă încuiaseră într-un cadran cu miresme de magnolii și
SĂ-MI TRIMIŢI MAGNOLIILE TOATE! de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354624_a_355953]
-
odată, s-a sculat și s-a repezit la gâtul lui, de-a crezut că vrea să-l gâtuie! L-a apucat strâns de crucea pe care o purta la piept și... a făcut ''iiiaohhââ'' și gata! I-a rămas agățat de gât, cu mâna țapănă pe cruce cu ochii ăia holbați, plini de lacrimi înfipți intr-ai lui. L-a ținut în brațe ca pe prunc, până s-a răcit! Crucea, i-a legat-o de mână. Atât să facă
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
respectivii barbari și urmașii lor. Dar cel mai mult, românașii noștri și-au îmbogățit limba când și-au trimis odraslele la Paris, de unde tinerii studioși s-au întors cu recolte bogate de neologisme, adevărate „pietre rare” pe care le-au agățat la gâtul limbii române. Și astăzi zestrea limbii române crește văzând cu...urechiile (și ochii), alte „pietre rare” fiind aruncate pe câmpiile țării, de data asta americane (adică, englezești). Așa să fi fost? Evident că Ov. Densușianu et. comp. mă
LIMBA ROMÂNILOR -3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347032_a_348361]
-
coastei, în pantă, la câțiva metri de malul apei. Tata se ocupa cu spălatul oilor murdare și pline de capsule de ciulini. Chiar dacă lâna era acum scurtă, după tundere, niște ciulini ce creșteau pretutindeni pe marginea drumurilor din Dobrogea se agățau de lâna oilor sau cozile animalelor în timpul păscutului, provocându-le disconfort. Tata nu m-a lăsat să-mi realizez prima mea partidă de pescuit, pentru că trebuia să am grija oilor, să nu plece la păscut pe izlazul ce înconjura lacul
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
un fulg, brâul de mărgele în culorile curcubeului și o pereche de sandale romane. Fecioara, căci așa îi spunea bunica uneori, strălucea în hainele simple, dar deosebit de frumos lucrate. Lacrimi de bucurie i se prelungeau pe obraz, iar unele se agățau de genele dese și căpătau irizări de curcubeu, când o rază de soare se răsfrângea în ele. Acum, la această vârstă avea unele trăiri pe care nu și le putea explica. Adeseori, zâmbetul îi dispărea de pe față rămânând pe gânduri
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
Autor: Suzana Deac Publicat în: Ediția nr. 316 din 12 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Nu sunt alte căi doar intrări secrete și scări în grota conștientului subteran soarele își dublează figura în oglinzi furtuni în căutare de sine se agață seismele de vârf fără șanse de captare o zbatere între două lumini când în noi se ciocnesc lumile de evidențe Sunt aici undeva o umbră organică a cuvintelor strecurate cândva aripi firave zbătând în libelule transparente tac pădurile în crizanteme
NU SUNT ALTE CĂI DOAR INTRĂRI SECRETE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357045_a_358374]
-
Irimescu, februarie 2011, a adus în pagini toate culorile cu numeroaselor lor nuanțe, a creat forme diafane și a trasat linii subtile care să danseze, într-un simbolism adesea ermetic ori deosebit de expresiv, în privirea și cuvintele cititorului... El se „agață” cu forța sa creatoare de gândul autoarei, îi simte stările sufletești transpuse în cuvinte, durerile și bucuriile, trecându-și penelul prin nuanțe de culori pline de farmec, care-i trădează dragostea de oameni și lumină, de prieteni și flori, de
CÂNTECUL CULORII LA MIJLOCUL TOAMNEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356980_a_358309]