3,337 matches
-
radicală. Totul depinde în mare măsură de Eduard și de discuția pe care o s-o am cu el... într-o foarte mare măsură, dar nu exclusiv! mai precizase ea, mângâindu-l ușor, mai mult părelnic, pe obraz și plecând la fel de agitată cum venise. Bobo o urmărise pe Clara, șontâcăind după ea, așa cum o mai urmărise de câteva ori și înainte. în celelalte dăți, Clara mer gea într-un ritm al ei, total imprevizibil: uneori aproape că fugea, alteori se oprea brusc
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
lui stătea Clara. Bobo se frecă la ochi, uluit. — Clara, tttu ești? Ccchiar tu? — în carne și oase, răspunse ea cu glasul ei băiețos, care ră sună ca o muzică suavă în urechile lui. Ești singur? Pot să intru? Era agitată și îl scormonea cu ochii ei adânci prin oche lari. Avea o pungă de plastic în mână, pe care o tot bâțâia pe lângă șold. — Sunt sin-gur, o liniști Bobo, răgușit. Tata e la spital și Edi nu mai vine prea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Nu te bucuri chiar deloc? Eduard dădu din umeri. — De ce m-aș bucura? Nu mai găsesc nici o plăcere în jocu rile astea infantile și în veșnicele tale provocări! Gata. S-a terminat, Anda! Se întoarse cu fața la mare. Era și mai agitată. Valurile păreau să se înalțe până la cerul luminat de o lună mare, roșiatică. Anda îl apucă de braț și îl trase cu o forță nebănuită înspre ea, silindu-l s-o privească în ochi. Ce dracu’ vezi tu la marea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
propusese să-i cumpere niște albume cu muzică de operă, neapărat ceva de Wagner, iar cu acest prilej să-și caute și pentru ea niște discuri cu muzică progresivă. Dar acum îi cam trecuse cheful de cumpărături. Era în continuare agitată. Nu avea nici un chef să se plimbe prin magazin, riscând să dea iar ochii cu Leni. Se duse la raionul de muzică și puse mâna pe primele albume de operă pe care îi căzură ochii, uitând să mai caute vreun
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
1 Mai. Câteva luni mai târziu mama mea a murit într-un accident de mașină. Se opri la fel de brusc cum începuse. își plimba în continuare degetele nervoase pe lanțul de aur de la gât. Pe cât de calm vorbise, pe atât de agitate și nervoase își simțea degetele. Și cu cât încerca să-și controleze degetele, cu atât creștea nervozitatea și se întindea, amenințător, dinspre gâtul Clarei înspre gâturile celorlalți din cameră. — Am vrut și eu să merg în anul acela la mare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dintre scaune se înșirui un grup zgomotos de persoane negricioase care părea să nu se mai termine. Unde or intra cu toții? se întrebă ea, speriată, mulțumind în gând proniei că locul de lângă ea e ocupat - fie și de un șofer agitat și mai mult ca sigur înfricoșat de zbor. Totuși, în mod miraculos, grupul dispăru undeva, spre fundul avionului, lăsând în urmă miasme inconfundabile. Clara desfăcu un șervețel umed parfumat și se șterse meticulos la nas, pe obraji și pe mâini
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
este în lotul dumitale... În țeasta cu creier de nevoiaș, devenit mijlocaș în tranzit și recent colectivist goldăneștean, a lui Nicanor Galan, sfârâi ca o scăfârlie de chibrit aducerea aminte și înțelegerea. Dădu înapoi, cedând terenul în fața masei de copii agitați, intră în grajd, pipăind, prin obscuritatea înserării, biciul cu coada de sânger. Stând în cumpănă o clipă, renunță la bici, luă un pripon cu capul întărit printr-o brățară de fier, dezlegă de pe sârmă lanțul lui Stalin, câinele cel bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dezamăgit a flăcăului gonflabil. -...dealtfel, relatarea mea nu poate nici ea, deocamdată, să se coaguleze din crâmpeie de ipoteze, din debandada de sclipiri, din dezordinea unor păreri neclare și din înlănțuiri de bâiguieli sonore. Tăcu instantaneu, pufăi înciudat din luleaua agitată, își scoase, din buzunarul clasic al pantalonilor, ceasul lui elvețian de aur, mare precum un ou de rață, contemplă, timp de o secundă, poiana animată de grupurile de turiști și, abandonându-l brusc și fără ceremonie pe discipolul ocazional, porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lux de amănunte dificilul raid efectuat pe o rută extrem de periculoasă, București Entebbe. În dimineața când s-au întâlnit la padoc pentru prima oara, Smaranda se manifestase cu vădită antipatie față de Marius. În timp ce strunea splendidul armăsar pursânge alb ce scormonea agitat pământul, rostise glacial cu ochi teribil de sarcastici: Domnule, nu știu când ați văzut pentru prima oară harnașamentul unui cal. Poate luni, cel mult câțiva ani. Din punctul meu de vedere consider că sunteți depășit în privința cunoștințelor hipice și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
își continuă automat mișcările. Chiar dacă obosite, fețele lor arată împăcate și mulțumite. În plină domnie a zeului Marte reușiseră să fure un dram de fericire. Un lux rar îngăduit muritorilor pentru vremurile în care trăiesc. De afară se aud voci agitate și nu după mult timp cineva bate respectuos la ușă. Este una dintre servitoare. Domnișoară, a venit moș Ilie. Dorește să vorbească cu dumneavoastră. Bine, vin acum, răspunde Smaranda surprinsă dar netulburată. Își trage pe umeri o haină ușoară, leagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
civili, Marius se oprește lângă o casă scundă, modestă, nevăruită, dar cu aspect îngrijit. În curte, pe o sârmă întinsă între două țevi groase atârnă o mulțime de rufe puse la uscat. Dintr-o cocină prăpădită, un porc își grohăie agitat foamea. Pe lângă acareturi, gardul viu este sfârtecat și ars, dar în rest nu se văd alte stricăciuni. Cine stă aici? Mitriță Ciornei, domnu' ofițer, răspunde o femeie trupeșă, cu batic negru peste părul alb. Tocmai ce-a venit de pe front
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu aripile larg desfăcute și imediat încep să protesteze cu găgăiri stridente. Câteva găini zburătăcesc năuce peste drumul plin de gropi. Un nechezat subțire se rostogolește în ecouri lungi, ca o chemare repetată ce face armăsarul să fornăie zgomotos și agitat. Ușor Bălane, ușor...spune bătrânul în timp ce strânge puternic hățurile în mâini. A simțit iapă în călduri. Trebuie că este a lu' Culai a Petcului. Amarnic soi, drept ti-oi spune domnule ofițer, tot timpul e după împerechere, zici că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se petrece la una dintre mese, marea majoritate a clientelei îngrămădindu-se acolo. Cel puțin cea care se poate ține pe picioare. Toți privesc cu aviditate, certându-se, înghesuindu-se, căutându-și un loc cât mai bun, în vreme ce nenumărate glasuri agitate strigă diverse sume puse ca pariuri. O întrecere între băutori? Darie își face loc în mulțime, împingând pe cei din jur cu coatele. Odată ajuns în față, ceea ce vede îi îngheață inima. În timp ce privește cu ochi impasibili către un rus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care trece îi apropie cu pași repezi de moarte. Și totuși, chiar dacă apăsați de iminența sfârșitului, figurile lor cadaverice, cu cearcăne groase, sunt aproape liniștite. În război viața este o moarte continuă și indiferent cât de calm, speriat, nepăsător sau agitat ești, dacă doamna cu coasa vrea să te întâlnească, asta oricum se va întâmpla. Nu poți face decât să aștepți, pregătit de luptă și cu dorința de ați vinde pielea cât mai scump. Unul dintre ei își aprinde o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Nu-i așteaptă uralele mulțimii, fanfara sau discursuri de bun venit. Dar nici unul dintre ei nu regretă asta. Nu vor decât să ajungă cât mai repede la casele lor. Pe un culoar al clădirii doi ofițeri E.C.P.165 se plimbă agitați. Un locotenent tinerel, Nicolae Trădescu, iar alături un căpitan proaspăt sosit la unitatea lor, destul de vârstnic pentru gradul care-l are. Vestonul bine croit nu reușește să-i ascundă proeminența generoasă a stomacului. Pe ofițerul mai tânăr îl cunoaște foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care nu reușesc să le stăpânesc. Deseori îmi ies, cum se zice, din fire și fac gesturi necugetate. După aceea, mă căiesc, mă analizez, mă judec cu asprime. Toată lumea vorbește de spiritul meu de echilibru. În realitate sunt un spirit agitat care încearcă să se stăpânească. Nu reușesc totdeauna...Și câte altele. Vă sfătuiesc să părăsim subiectul. Literatura își pregătește de mulți ani o dispariție fastuoasă - Revin la tonul foarte serios al dialogului nostru amintindu-vă că, în urmă cu patruzeci
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
este actrița lui Trier din "Dancer in the dark". Bjork a interpretat ireal povestea tulburătoare de iubire a unei femei ciudate, marginală, altfel, cu alte cuvinte, ieșită din șabloane. Zîmbetul acela inocent, ochii mari și nepătați de păcatul trupului, marea agitată ca sufletul ei fără de bărbatul iubit vorbesc despre una dintre cele mai răvășitoare devoțiuni purtate de o femeie. Pînă la capăt. Ceva din stranietatea aceea este și în poezia crudă a autorului Thorsteinsson(tradus expresiv de Carmen Vioreanu). Ca și
Șase personaje în căutarea.. - Despre senzualitate. Și Radu Afrim - by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8661_a_9986]
-
Ion Simuț E greu de bănuit că Mihail Sadoveanu (1880-1961) a avut o destul de agitată viață secretă, mai agitată decât viața publică, aceasta din urmă mai bine cunoscută printr-o activitate literară notorie, de o pro-duc-tivitate inegalabilă, dar și printr-o prezență academică îndelungată (Sadoveanu a fost primit în Academia Română în 1921 ca membru titular
Sadoveanu francmason by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8677_a_10002]
-
Ion Simuț E greu de bănuit că Mihail Sadoveanu (1880-1961) a avut o destul de agitată viață secretă, mai agitată decât viața publică, aceasta din urmă mai bine cunoscută printr-o activitate literară notorie, de o pro-duc-tivitate inegalabilă, dar și printr-o prezență academică îndelungată (Sadoveanu a fost primit în Academia Română în 1921 ca membru titular, după ce fusese membru corespondent
Sadoveanu francmason by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8677_a_10002]
-
de închisoare. Potrivit rechizitoriului întocmit de procurori, în după-amiaza zilei de 31 mai 2005, elevele Nicoleta M. și Loredana B. se plimbau pe aleile din parcul din spatele Catedralei Mitropolitane. Tinerele ieșiseră să se relaxeze după o zi de școală mai agitată. De ele s-a apropiat Ioan M. , un adolescent ce-și trăiește viața pe stradă, care s-a repezit la Loredana să-i smulgă ochelarii de soare de pe cap. Cum a tras de ei, ochelarii s-au rupt, așa că i-
Agenda2006-12-06-1-politie () [Corola-journal/Journalistic/284883_a_286212]
-
în legătură cu taică-său. La întrebarea mea îmi răspunse foarte grav că tatăl lui e un om sensibil și că însurătoarea fiului său a fost pentru el un șoc pe care nu l-a suportat. Că era, în seara aceea, foarte agitat și că trebuia să se ducă și să stea cu el câteva zile ca să-l liniștească. Și de ce, mă rog, era agitat? am zis eu. Din contră, mie mi s-a părut foarte calm și refuzul lui de a intra
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să te salveze... Toate astea puteau fi de înțeles, nu era nevoie de o astfel de punere in scenă. Bine! Răspunde-mi: de ce n-a vrut să intre în casă? Tăcere. Repet, am repetat, că tatăl tău nu arăta nicidecum agitat, dimpotrivă, îi flutura pe figură un surâs subțire, cum au oamenii în vârstă când te ucid cu acest surâs în care se distilează ironia, batjocura fină, sfidarea, protejați cum se cred de anii și părul lor alb, care i-ar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
plastic, țărănesc, dar observai că nu mă asculta. Se uita înainte foarte concentrat, parcă la pândă. "Petrini, îmi spuse, ține tu, te rog, pancarta asta. Mă întorc imediat." Și dispăru, o luă înainte. Se întoarse curând și îmi spuse foarte agitat: Da, așa este, ăștia strigă lozinci contra noastră." "Cum contra..." dar nu avui timp să mă mir, deodată Cubleș răcni: "Trăiască Ardealul întors la patria mumă". Apoi iar răcni de câteva ori repetând... În clipele acelea Cubleș nu mi se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fiindcă scânteia divină nu rezistă fără organizare, fără un partid care să reamintească tot timpul maselor că sânt libere și să le țină sub stare de vigilență. Acest lucru îl facem noi, comuniștii, pentru prima oară în istorie. Oamenii sânt agitați de principiile binelui și răului, care nu apar decât foarte rar în stare pură, nu știi dacă prietenul de azi (Brutus) nu va ridica mâine sabia și nu te va lovi și, desigur, invers, dușmanul tău înverșunat te va salva
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se face ordine în odaie, peste o oră umple odaia cu hârtii rupte, pătează totul cu cerneală, mese, cearceafuri, până și pereții... Rupe creioanele, strică stilourile (un stilou ține la ea o singură zi!)... "Dar ce e cu ea, e agitată? De ce nu cheamă un medic?", zisei nedumerit. "Nu e agitată deloc, au chemat și un pediatru care a examinat-o și le-a spus că e perfect sănătoasă. Ea face lucrurile astea Dumnezeu știe de ce, fiindcă ea nu știe. Matilda
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]