2,641 matches
-
aceia care le replică celor dintâi că este un joc periculos. Flirtul, scrie Suzanne Chebroux, E-un zâmbet și ceva mai mult, E-un fleac, dar cine-ar ști să-l nege? E-o teamă-ascunzând al poftei ghimpe-ocult, E-o agonie ș-un extaz scrise-ntr-a firii lege47. "Această curte ușoară și fără urmări", încuviințează și Paul Bourget, se înrudește uneori cu o "zbenguială primejdioasă". Iar scriitorul se hazardează să folosească o metaforă încărcată de amenințări: dacă "legătura de dragoste
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
foarte impresionată de aspectul acesta de bîlci internațional pe care îl descopeream la mult cîntata Veneție. Îmi părea rău, căci o iubeam încă dinainte de a o vedea, înainte de-a o cunoaște. Știam că suferă de o lungă și neiertătoare agonie și că destinul îi apasă pe creștet o mînă grea, asfixiind-o secundă cu secundă, în valurile lagunei. Voiam să-i mîngîi trupul obosit și fața zbîrcită de fostă femeie frumoasă, acum bătrînă și uzată și eram iritată de cantitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
insidios și lent, milimetru cu milimetru, ca un cancer perfid strecurat în organismul ros de ani, al unui bătrîn. Este Veneția fără fard, obosită, femeie bătrînă la ea acasă, acolo unde nu așteaptă ca vreun oaspete nepoftit să-i descopere agonia, zdrențele din ferestrele înlocuind neonul magazinelor cu amintiri, duhoarea canalelor și-a peștelui prăjit estompînd larma de pe Ponte Rialto sau din Piazza San Marco. Fondamenta Cabala este la fel de îngustă și de murdară ca toate celelalte "fondamente" de prin partea locului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
unei piese de teatru, în care actrița principala eram eu, trebuia să-mi joc rolul cu profesionalism până la capăt. Nu aveam însă habar de sexualitate, veneam însă dint-o familie creștină unde emoțiile de orice fel erau interzise. Mă chinuia până la agonie gândul că nu-mi voi putea mimă rolul, că mă voi devoala, din pricina sentimentelor de culpabilitate și rușine. Orice „înfruptare”din plăcerile lumești, atrăgea după sine în mintea mea bolnavă de obsesii religioase, deschiderea cerului, ploaie de foc, amenințare divină
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
se întâmplă în orice război; așadar, unde e genocidul? Evenimentele în discuție s-au petrecut în timpul Primului Război Mondial, între anii 1915-1918. În Imperiul Otoman erau mulți armeni, ca, de altfel, și numeroși arabi, kurzi, evrei etc. Armenii spun că Imperiul, în agonie, a recurs la mijloace de o cruzime inumană împotriva minorităților, dar mai ales împotriva lor, a armenilor. Turcii spun că armenii erau un fel de coloană a cincea a Imperiului Rus aflat în război cu cel Otoman și că era
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
căci pentru ea, departe de a ascunde primejdii, noaptea e un cuib aerian,/ Un imens receptacol de Iubire (I, p. 205). Sfârșitul Alcestei urmează scăderea zilei și lăsarea întunericului : Oracolul a spus-o./ Ea va muri cu tonurile serii,/ Cu agonia Soarelui (II, p. 209). La început, este încă plin de lumină lacul în care Admetos urmărea odinioară curgerea timpului. Atunci, el plângea când vedea cum trecea amiaza ca o umbră de alcyon, izbucnind în lacrimi de spaima infernalei nopți (II
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
concepției tradiționale cu privire la tragic. Antigona, glasul orb al destinului, ar putea să-l înșele pe Oedip schimbând ploștile, ceea ce ar duce la otrăvirea lui Eumet. Oedip ar muri la rândul său după ce ar bea din aceeași apă otrăvită, iar în timpul agoniei și-ar face apariția oracolul care ar filosofa asupra destinului și a salvării eroului : refu zând crima, el a învins de fapt destinul, formal împlinit. Indiferent de viabilitatea sa estetică, rezolvarea sugerată de critic corespunde accepției consacrate a tragicului pe
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
e pândită, dar nu știe de către cine [...] Părerea mea este că... i se vrea moartea... (II, p. 625). Tot mai des, cei din jur insinuează că ar fi nebună. Dida apreciază că rivala ei se află într-un fel de agonie, că e o muribundă care aude voci de inși ce vor s-o otrăvească și s-o omoare, un stârv intrat nu atât în putrefacție fizică... da, da, cât mai ales mintală (I, p. 615). Romanița îi prezintă mamei avantajele
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
au sărutat sec, cu buzele arse deja de febra așteptării, și ea a plecat. După epuizantele pregătiri funerare și înmormântare, Margareta constată că rămăsese de rezolvat un mare număr de formalități. Dispariția unui om e totdeauna urmată de o interminabilă agonie administrativă. O ciudată partidă de Skanderbeg se angajează atunci între apropiații defunctului și hârtii: primii se încăpățânează să aducă dovezile decesului, celelalte să demonstreze că cetățeanul respectiv nu poate fi socotit decedat pentru atâta lucru. Trebuie să urmărești pas cu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
europene. A fost de asemeni și o criză a valorilor intelectuale. Reacția împotriva raționalismului, deja foarte puternică la sfîrșitul secolului al XlX-lea, este accentuată de război și triumfă prin Henri Bergson și prin spaniolul Miguel de Unamuno a cărui Agonie a creștinismului, publicată în 1925, face o paralelă între pierderea valorilor morale și dispariția civilizațiilor, în plus, psihanaliza lui Freud, adevărată "revoluție copernicistă" a gîndirii, descoperă o altă latură a funcțiilor umane, împreună cu fenomenologia germanului Edmond Husserl și cu existențialismul
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
elită de tehnicieni gata să ceară participarea efectivă la deciziile centrale în schimbul cîtorva privilegii oferite de alianța cu birocrația, un tineret din ce în ce mai recalcitrant față de tiparele conformismului oficial și a unei clase muncitoare care ieșise pur și simplu din letargie. Oare agonia totalitarismului nu a început în ciuda acestei aparente stabilități? Destinderea internațională și prăbușirea comunismului Se pare că Europa, în primul rînd cea de Est, dar și cea de Vest prin efectele unei reacții în lanț ale cărei consecințe sînt greu de
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
neuronii de prea mult subiectivism) își va păstra proporțiile reale, oamenii, cultura, natura, palatele, monumentele, statuile, străzile, formele și culorile în toată splendoarea lor sau în mijlocul vicisitudinilor istoriei nu vor căpăta grandoare decât în măsura pe care o merită. De la agonie la extaz, neacceptând voit și drumul invers. Ne vom arunca privirile și în manieră montaigneană, țintuite asupra Cetății surprinzând-o când tristă și veselă, lirică și dramatică, când cuprinsă de strălucirea solară sau acoperită de vălul nopții. În orice ipostază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
concreștere a gândului către sporirea adecvată a valorizării esențelor culturale. Iașul își merită oamenii pe care-i are în această sferă, angrenați în îndreptarea celor indeciși, rătăciți într-un fel, spre calea adevărului și a frumosului. Uneori se simte o agonie în lumea de azi a Cetății, venită, poate, și din istoria recentă, nefavorabilă în multe privințe, poate și pentru că profeții veacului nou insistă prea mult asupra agoniei lente, poate și din farsa unor stări intelectuale. Ne aducem aminte însă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
într-un fel, spre calea adevărului și a frumosului. Uneori se simte o agonie în lumea de azi a Cetății, venită, poate, și din istoria recentă, nefavorabilă în multe privințe, poate și pentru că profeții veacului nou insistă prea mult asupra agoniei lente, poate și din farsa unor stări intelectuale. Ne aducem aminte însă de ideea filozofică potrivit căreia lumea contemporană moare câte puțin pentru a renaște mâine, transfigurată și într-un echilibru spiritual necesar. Între cauză și efect faptul cultural ieșean
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
la sclavie, în timp ce blues-ul a răspuns la rasismul instituțional, ambele exprimînd astfel suferința produsă de opresiune și rezistența față de aceasta. Ragtime și jazzul s-au adăugat apoi experiențelor afro-americane, căutîndu-și un idiom muzical care să exprime suferința și bucuria, agonia colectivă și revolta individuală, dominația și rezistența. Pe măsură ce afro-americanii s-au mutat din sud în orașele industrializate din nord, ei au creat noi forme de muzică pentru a-și descrie experiențele, producînd, printre alte forme, și rhythm and blues-ul
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
ce îi fusese camarad aici și care acum nu mai e... Adaptarea la aceste condiții nu-i reușise ... complet. Dispăruse cu tot cu timp, cu tot cu el însuși, doar memoria colegului îl mai păstra ,,viu’’ în lumea din care plecase. Lupta cu viața, agonia unora, lipsa dorinței de a trăi, viciile... Habar nu am ce să mai cred... Mă limitez doar la gânduri și dorințe, la teorii ale chibritului, totul doar la trecerea timpului. Necruțătorul timp! Încerc supraviețuirea, precum Universul cu gândurile, în schimbul privirilor
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
i-a asigurat cheltuielile pentru deplasare și tratament în Franța. La 22 mai 1937, Dan Mavros s-a înapoiat de la Paris. Tratamentul i-a făcut mai mult rău. Duduia, care l-a vizitat, spunea că arăta groaznic. Bolnavul era în agonie. Joi, 27 mai. Carol avea să noteze că ,,Mihăiță este foarte impresionat de starea lui Dan Mavros”. Pe de altă parte, ca tată, regele era plăcut impresionat de aspectul lui și de ecourile favorabile ale deplasării în Europa. ,,Puștiul meu
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
molimă. Sau poate că plecase. În câteva zile Hermann fu dat uitării și chiar și Simeon Își amintea rareori de el. Acum, dintr-odată, Îi răsărise În minte numele pe care buzele arse ale cruciatului Îl șoptiseră fără Încetare În timpul agoniei și o pornire ciudată Îl făcu să hotărască În grabă: va porni spre Apus. Va căuta lacul acela mare, În conjurat de munții albaștri și va intra Într-o lume nouă și Într-o viață nouă. * * * Era atât de Întuneric
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
un fel, Îl consider copilul meu. Nu-mi pot Închipui ceva mai bun decât să-mi aștept În sihăstrie sfârșitul zilelor. Ca pustnic al cărui nume nimeni nu-l cunoaște.... XIII Zilele care au urmat au fost pentru Adelheid o agonie dureroasă. Eglord nu mai apăru. Singurătatea Îi era tul burată doar de slujitorul mut cu fața Împietrită, care-i aducea o tavă cu de-ale gurii, o punea pe masă și o lua pe cea din ziua precedentă. Apoi dispărea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
deruta soldaților trimiși să aresteze noaptea niște "dușmani ai poporului" când, privind pe geamul colibei unde stăteau "dușmanii", dau peste imaginea unei mame dormind alături de cei șase copii mici ai ei; înmormântarea concomitentă a unei nepoate și a bunicii sale; agonia și uciderea, ca să nu moară de foame, a câinelui Haiduc; ridicarea bordeielor din chirpici din colonia penitenciară a Bărăganului. "Dumnezeu a murit în Bărăgan" este o luminoasă revanșă a memoriei asupra unui trecut întunecat. Ioan Groșan CAIETUL NR. 1 Miluiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mari fuseseră scarificate ori pieriseră, pur și simplu, de foame. Peste sat se așternuse liniștea sinistră premergătoare unei catastrofe iminente. Soarele ardea fără cruțare tot ce mișca, tot ce era viu, manifestându-și disprețul suveran față de pigmeii tereștri intrați în agonie. Fâlfâind prelung stiharul Moartea face inventarul Celora aduși cu carul; Zvârliți noaptea, fără lună În gropelinița comună... Nici prohod, Nici lumânare... Nici vorbă de-mbărbătare Pentru cei care-au rămas Turmă fără de pripas Rătăcind în drumul lor Lipsiți de Bunul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nostru artistico-religios. Transpuși în focul creației interpretative cu substrat teologic, n-am sesizat faptul că monstruoasa creatură metalică, pe nările căreia țâșneau ciclic jeturi cu aburi clocotitori și cenușă incandescentă, își potolise oarecum elanul maratonist și manifesta vădite semne de agonie. Mircea, te rog, uită-te pe gemuleț și vezi ce se întâmplă, zise mama. Mircea s-a ridicat de la locul lui și s-a apropiat de gemulețul cu gratii, privind afară. Mama, sunt mai multe linii ferate. Cred că intrăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Antologică este și "eutanasierea" barbară a bătrânului și bolnavului câine Haiduc. Ca într-o procesiune de inițiere, la care a ținut să asiste și Titi, bunica i-a strivit capul dobitocului cu zdravene lovituri de bâtă, pentru a-i scurta agonia. Romanul are și un subtitlu sugestiv: "Confesiunile unui ortodox revoltat". Este o noutate compozițională care constă în pigmentarea cărții cu numeroase citate foarte inspirat selectate din Biblie, din alte cărți sfinte, dar și din diverse opere clasice românești ori străine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nu teorii savante ci exemple utile sau cel puțin hedoniste care să-i facă viața suportabilă. A.B.Când ați debutat literar? Dar editorial? Nu știu cum se stabilește data unui debut, primele poezii le-am publicat pe net în site-ul Agonia care polariza scriitori de limbă română din toată lumea, cred că era prin anul 2000, apoi am navigat spre grupuri mai elitiste ca de exemplu Hermenia, Lira 21, Egophobia, Omnigraphies etc., ca în final să inițiez un grup de poezie și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Ioanid acasă și îl prinsese într-un moment bun, ca să spun așa, au discutat și chiar i-a cântat lui Lucian câteva piese dragi lui, la pian. Dar ceea ce m-a determinat să-l vizitez pe prietenul meu, atunci, în agonie, a fost ceea ce mi-a povestit Lucian, anume că în discuția cu Ioanid revenea ca un laitmotiv o frază: "... ei, adevărații nebuni ai generației noastre am fost eu și cu Cezar Ivănescu, nebuni autentici...". El se referea la următorul lucru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]