78,666 matches
-
uriașul îl conduse către noi aventuri și către prințesa lui.[...] Imaginile somnului și ale morții, care dezvăluie ospitalitatea ca un conținut dătător de moarte sînt prezente și în Albă ca Zăpada. S-a putut observa că în povestea fraților Grimm, Albă ca Zăpada era un oaspete de prisos. Într-adevăr în această poveste casa celor șapte celibatari este foarte bine întreținută. Totul este curat, ordonat, spre deosebire de versiunea lui Walt Disney care face din eroină gospodina perfectă ce restabilește ordinea și curățenia
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
a avea cea mai mică dorință pentru copilă. Inutilă, musafirei nu-i rămîne decît să doarmă în această lume asexuată. Este somnul feminității care își așteaptă primăvara. Ospitalitatea nu este fecundă decît dacă există contrapartidă, schimb. Să o transformi pe Albă ca Zăpada într-o gospodină eficace avea un sens: justifică prezența ei lîngă cei șapte pitici și devine obiect al dorinței. Psihanaliștii au fantasmat destul despre viața sexuală a piticilor din pădure ca să nu mai revenim la această chestiune. O
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
a promovat pe treapta cea mai profitabilă a societății. Cu alte cuvinte, spiritul burghez (atît de natural pînă și la ei) să nu prindă cumva rădăcini mai puternice pe solul revoluției comuniste... Ceva ca Achab, unigambistul, căpitanul obsedat de balena albă Moby-Dick... * * * Întoarcerea în autobuzul 104 căruia K. Îi spune "La Centquatrième" ca unei divizii de infanterie. Ideea venindu-mi în cap în acest vehicul supraaglomerat că El, ajungînd în lumea de dincolo, ar continua și aici să legifereze la întîmplare
Miscellanea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16987_a_18312]
-
pămîntul cu nuiele subțiri// nenumărate sînt viziunile soarelui/ și noi așteptăm să se ivească niciodată/ în același loc cu mereu alte culori/ în părul electrizat de spaimă// două globuri de carne/ albindu-se în fața ochilor noștri" (adevărul este o cîrtiță albă). Efectele unui asemenea mod de-a fi sînt multiple. Mai întîi apare consemnarea minuțios-detașată a fenomenelor mărunte, îngroșată uneori cu trăsături fantaste (singurătatea acută e predispusă a halucina). Dar imaginea nu aparține, în conștiința poetului, lumii ca atare, ci unui
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
cerșetorul de pe trepte/ nici crabul de tinichea/ odată cu amurgul/ încet strecurîndu-se afară/ dintre oasele craniului" (vitraliu). Ființelor le sînt preferate obiectele (e de asemenea un mod de autoprotejare, de supraviețuire pragmatică): "trei baghete de lemn/ așezate oblic pe o hîrtie albă/ înseamnă la fel de bine/ un fragment de muzică/ sau mormîntul celui din urmă samurai// oricum fotografia era prea lungă/ așa că foarfeca mai poate reteza cîteva trepte// pe o sfoară/ zbătîndu-se în vînt/ ciorapii încearcă să ajungă din urmă/ picioarele stăpînului" (trei
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
Gheorghe Grigurcu Intitulîndu-și o culegere de versuri Crinul deschis, Nicolae Ionel se pune sub pavăza unui simbol. Prin culoarea sa albă, crinul semnifică puritatea, candoarea, virginitatea, ca și, în plan pur religios, uitarea de sine, abandonul în voia Providenței. Dar i se atribuie, din pricina pistilului, și un înțeles sexual, fiind pus în relație cu Venus și cu Satyrii. Regii Franței l-
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
lungimea sau despre ce era vorba în el... Atunci S. care fuma rar, și-a aprins o țigare bulgărească, a pufăit din ea un timp pînă s-a aprins bine, jeratecul ei rotund înaintînd pripit și făcînd să ardă foița albă, subțire, și mi-a răspuns: - Atît! a repetat. Importantă pentru noi - a mai spus - este propoziția care sper că nu ți-a scăpat: Osteneala noastră e închisă într-un cîmp mai strîmt și fără de glorie... Aici avem noi dreptul, - și
Sala cu oglinzi (Delatori, demascări...) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17005_a_18330]
-
4 culori dau viață focului: Adie vântul, sufla, mugește,/ Vâjâie, șuiera, tuna, răcnește./ Vaz o schinteie, o flăcăruie/ Cât se lățește, ea mi se suie,/ În clip-o mare d-aur s-arată,/ Toată pădurea e-nvăpăiată./ Undele jarului umplă locul,/ Alb, verde, galben, roșu e focul." Ivirea propriu-zisă a vrăjitoarei pare un "efect" de pirotehnie. La început, ea seamănă cu o mică "trâmba învăluita", albind pe sol. Degrabă decorul se schimbă și magiciana (cu plete clasice de șerpi, ca Meduză) țâșnește
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
costum de baie roșu aprins, cam de aceeași vârstă cu mine. Spăla niște șosete."), scrisori de dragoste, revederea la București, declarații de iubire în parc, idilă care se termină însă brutal printr-o tragedie. Cadrul acestor rememorări îl constituie Vadu Alb, satul bunicilor, construit, parcă, anume după modelul unui spațiu al reveriei, cu "liniște deplină" și "acalmie" în timpul după-amiezii, și cu "panorama care mă îndestula sufletește", un paradis al copilăriei, cu livezi, foc de tabără și fotbal până noaptea. Cititorul este
Vârsta și scriitura inocenței by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17053_a_18378]
-
fotbal până noaptea. Cititorul este fermecat în mai multe pasaje de naratorul în plină "vârstă" a inocenței, și a cărui naivitate este semnalată, paradoxal, de proeminența realității romanești, pasaje în care recunoaștem, de altfel, inflexiunile vocii poetului: "Și după ce Vadu Alb se îndreptase încet spre hamacul de iubire cu stelele, ajunsese ca să se sărute cu întunericul. Și oamenii Vadului Alb acolo se duceau după ce se întorceau de la muncă, se duceau la Morfeu care le da odihnă, le da uitarea clipei ce
Vârsta și scriitura inocenței by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17053_a_18378]
-
cărui naivitate este semnalată, paradoxal, de proeminența realității romanești, pasaje în care recunoaștem, de altfel, inflexiunile vocii poetului: "Și după ce Vadu Alb se îndreptase încet spre hamacul de iubire cu stelele, ajunsese ca să se sărute cu întunericul. Și oamenii Vadului Alb acolo se duceau după ce se întorceau de la muncă, se duceau la Morfeu care le da odihnă, le da uitarea clipei ce a trecut, și vise, Doamne Bovary ale nopții...". Mai mult, însă, narațiunea se rostește prin metafore desprinse parcă din
Vârsta și scriitura inocenței by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17053_a_18378]
-
promemoria, addenda sentimentală și adevărată (de jure și de facto)" de la sfârșitul cărții pare să confirme și în același timp să răstoarne veridicitatea narațiunii, arătându-ne că substanța palpabilă a romanului este, de fapt, un trompe l'oeil: "1. Vadu Alb = Râu Alb. 2. Coposești - Băiești. 3. Prunești - Mâțești... 10. Ciprian - Daniel. 11. Florin = Daniel. 12. Florin = Ciprian...Luminița, Adela, Teodor Marcian și cele 3 cupluri de liceeni bucureșteni sunt fictive". Narațiune care își afișează, pe alocuri, conformismul, schițând masca unui
Vârsta și scriitura inocenței by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17053_a_18378]
-
sentimentală și adevărată (de jure și de facto)" de la sfârșitul cărții pare să confirme și în același timp să răstoarne veridicitatea narațiunii, arătându-ne că substanța palpabilă a romanului este, de fapt, un trompe l'oeil: "1. Vadu Alb = Râu Alb. 2. Coposești - Băiești. 3. Prunești - Mâțești... 10. Ciprian - Daniel. 11. Florin = Daniel. 12. Florin = Ciprian...Luminița, Adela, Teodor Marcian și cele 3 cupluri de liceeni bucureșteni sunt fictive". Narațiune care își afișează, pe alocuri, conformismul, schițând masca unui inocent uneori
Vârsta și scriitura inocenței by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17053_a_18378]
-
întîlnit-o pe Margriet de Moor, în urmă cu trei ani, ea era deja autoarea unui volum de debut tradus în 20 de limbi, vîndut în Germania într-un tiraj ce depășea 320 de mii de exemplare (Mai întîi cenușiu, apoi alb și pe urmă albastru), a unui roman imediat următor (Virtuosul) care făcea senzație determinîndu-i pe unii critici să-l compare cu Despre iubire și alți demoni al lui Gabriel García Márquez, a unei culegeri de 15 povestiri grupate sub titlul
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
literară, că story-urile romanelor ei sunt minimaliste, că povestea se autopovestește, că glasul, cîntecul sau pur și simplu tăcerea sunt tematizate și orchestrate stilistic, că filonul intimist străbate toate scrierile ei, începînd cu romanul de debut, Mai întîi cenușiu, apoi alb și pe urmă albastru și terminînd cu ultima carte tradusă în germană, Die Verabredung - Întîlnirea. Dar mai înainte de a transcrie lungul dialog pe care l-am avut cu Margriet de Moor, să vă spun, pe scurt, despre ce este vorba
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
în germană, Die Verabredung - Întîlnirea. Dar mai înainte de a transcrie lungul dialog pe care l-am avut cu Margriet de Moor, să vă spun, pe scurt, despre ce este vorba în cărțile ei. Magda, eroina romanului Mai întîi cenușiu, apoi alb, pe urmă albastru, își părăsește soțul după zece ani de căsătorie, fără nici o explicație. Revine acasă după doi ani, ca și cînd nimic nu s-ar fi întîmplat. Narațiunea se structurează în jurul încercărilor soțului de a desluși partea nevăzută și
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
pentru mine este foarte important și firesc să corelez aceste episoade, care se cheamă unul pe celălalt, chiar dacă între ele există sau nu o distanță de... douăzeci de ani. R.B.: Dacă bine-mi amintesc, în romanul Mai întîi gri, apoi alb, apoi albastru există o afirmație care sună cam așa: Ceea ce nu se povestește, nu există". Sunteți prin urmare o adeptă a autonomiei, a autarhiei literaturii. Într-un eseu, de altfel foarte reușit, publicat în "Frankfurter Rundschau", făceați afirmația că atunci
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
lectura unei cărți nu este doar o afacere a intelectualului; ele reclamă și o anumită naturalețe, nonșalanță. Totuși proza dvs. este foarte precis elaborată, asemenea structurilor unei compoziții muzicale. Iată doar un exemplu: Magda, eroina din Mai întîi cenușiu, apoi alb, apoi albastru, este o străină, cu adevărat o străină, în sat. Mama ei era cehă, tatăl german de origine evreiască, ea trăiește într-un sat olandez, după ce o vreme a trăit în Canada. Și, culmea, se împrietenește cu Gabriel, băiatul
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
imaginați stupoarea cu care am citit rândurile de mai sus" vorbesc de la sine despre poziția pe care m-am situat mereu față de tragedia lui Gheorghe Ursu și pe care mă situez în continuare. Tocmai pentru că vedeam cu ochiul liber ața albă a discursului diversionist nu m-am sfiit s-o aduc la lumină. Pentru mine, nu e nici o noutate că dl. Paul Barbăneagră e capabil de astfel de deturnări ale realității. Am asistat eu însumi la o conferință a sa de-
Mâhniri de tânăr colportor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17050_a_18375]
-
reflectînd devitalizarea. Însăși evaziunea în univers se dovedește a fi iluzorie, o reverie subțire a unui individ claustrat ce se încumetă a se confesa doar pe jumătate (afectînd a nu-și lua în serios confesiunea): "Ți se întinde o foaie albă ți se spune fii sincer fii sincer fii sincer ai voie să fumezi și să iubești să fluieri și să minți dar ți se întinde o foaie albă și nici un prieten trebuie s-o parcurgi cu sufletul altădată făceai naveta
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
a nu-și lua în serios confesiunea): "Ți se întinde o foaie albă ți se spune fii sincer fii sincer fii sincer ai voie să fumezi și să iubești să fluieri și să minți dar ți se întinde o foaie albă și nici un prieten trebuie s-o parcurgi cu sufletul altădată făceai naveta pe jos la un liceu (uriașă distanță între tine și profesorii tăi de chimie) acum ți se întinde o foaie albă" (Bancnota). Acestei existențe înțărcuite atît exterior (prin
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
minți dar ți se întinde o foaie albă și nici un prieten trebuie s-o parcurgi cu sufletul altădată făceai naveta pe jos la un liceu (uriașă distanță între tine și profesorii tăi de chimie) acum ți se întinde o foaie albă" (Bancnota). Acestei existențe înțărcuite atît exterior (prin toposul provincial), cît și interior (prin structura morală), îi corespunde apăsătoarea senzație de reluare continuă, de monotonie. Mecanica unei asemenea psihii repetitive, ducînd la impresia că nu mai e nimic nou sub soare
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
ca personaj verosimil, pe Stănică Rațiu. Inimiciția avea să-l coste scump pe eminescolog, peste ani, la mâna directorului Institutului. Aici, remarcabil final de pamflet: "Dimpotrivă, unii așa-ziși critici, când li se vorbește de un lucru de mâncare oval, alb pe dinafară și galben înăuntru, se gândesc la o gulie scobită și umplută cu morcov. Dintre acești critici este dl. Perpessicius, care, îl rugăm să ne creadă, n-a înțeles din cartea noastră nimic, absolut nimic." Reflecțiile pe marginea Scrinului
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
mici care veneau să se înfrupte din groapă creșteau cât un cărăbuș, apoi cât o nucă și imediat după aceea-și luau zborul mărindu-se din ce în ce mai mult. Mii de monștri de toate mărimile sugeau lacom cu trompele dintr-o substanță albă vâscoasă. O scârbă imensă-i străbătu din creștet în tălpi. Astea-s substanțele spițerului! glăsui popa. Care spițer? Un refugiat. El arunca mereu substanțele-aicea. Dați-le foc! Aduceți paie! Și din groapa umplută cu paie o vâlvătaie imensă țâșni în
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
somnambulic către focurile diavolești ale acestei bande de tâlhari la drumul mare, spre a ne preface în scrum, ne merităm din plin soarta. Cum nu am iluzii în privința inteligenței politicianului român și nici în subtilitatea serviciilor secrete (grosolane până-n pânzele albe, după cum se dovedește cu ocazia fiecărui nou scandal dat la iveală), nu cred nici în teza "răfuielii politice". Dacă murdara afacere nu ar fi fost descoperită de către francezi, lucrurile ar fi continuat să băltească în buna tradiție a nesimțirii cuțo-moldo-vlahe
O răsturnare á la roumaine by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17067_a_18392]