17,219 matches
-
ridică, pare înspăimântat; ceea ce urmează spune frângându-și mâinile și mergând încoace și încolo, câțiva pași prin "cameră") Nu se poate ! Asta nu se poate ! Cum o să-l ducă pe frate-miu la spital ? Ce să fac ? Ce să fac ? (aleargă la pat, pune mâna pe fruntea copilului) Uite, arde la fel. (încearcă să-l trezească). Te rog, hai, înghite oleacă de lapte, uite, avem și mămăligă fierbinte, îți aduci aminte că mama ne făcea sănătoși cu asta ? Hai, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de primăvară; printre copaci, departe, un castel roz-alb-auriu, care strălucește în toate culorile curcubeului. Pe marginea drumului, o zână, îmbrăcată în roz, cu văluri roz...ca o zână) Zâna : Bine ai venit ! De când te aștept ! Să mergem împreună! Ai să alergi și ai să culegi flori și ai să te joci cât poftești ! Tot ce vrei ai să găsești aici ! Acolo, sus, sunt cărțile cele mai frumoase din lume ! Sunt pregătite pentru tine. Numai tu le poți citi ! Iar când deschizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
se luminează din nou : de data asta se vede o poartă cu strălucire de sidef; drumul duce prin ea și se pierde în albastrul cerului. Lateral, lângă poartă, o femeie îmbrăcată ca Maica Domnului; nu spune nimic, deschide brațele. Copilul aleargă spre ea, se aruncă în brațele ei) Copilul: Vreau să fie sănătos fratele meu ! Acum ! Dacă nu, mâine îl suie în căruță și-l duce la spital ! E așa de slab și mic, e așa de frig afară, el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
drag, păsările pe care le-ai găsit înghețate și le-ai îngrijit, iar pe fratele tău ai să-l vezi crescând, o să ajungă un savant vestit și... n-o să-și aducă aminte niciodată că a avut un frate care a alergat, în noaptea de Ajun, să-l salveze de la moarte. Va crede că a fost odată un înger, care l-a făcut sănătos. Iar tu, tu o să ai toată veșnicia ca să-l iubești și să iubești tot ce creează Dumnezeu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
dar n-o să știe de tine... Copilul (oftând, după o pauză) Ei, bine, fie și așa. (în clipa aceea, în fața Femeii apare un copil de aceeași vârstă cu Copilul, dar îmbrăcat în alb strălucitor, cu păr blond Iisus copil; Copilul aleargă la el, Îl sărută , rămân îmbrățișați, lumina se stinge și reapare camera de la început: fereastra cu icoana, patul, masa, iar pe scaun, bătrâna) Bătrâna (își face cruce) Mare-i minunea ta, Doamne ! Uite, a deschis ochii ! (copilul se ridică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mai departe. Și deodată s-a făcut tăcere. Băiatul : Și ? Mama: S-au repezit la mine, m-au dezlegat, m-au dat jos, mi te-au pus în brațe și ne-au alungat de acolo : necurat ! necurat ! strigau în urma noastră. Alergam, mă împiedicam, am căzut, m-am ridicat și alergam mai departe. Mereu mai departe. Cu tine în brațe. Așa am ajuns aici. De asta nu e bine ce ai făcut. Viața noastră, așa cum e, e un dar. Am promis și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Și ? Mama: S-au repezit la mine, m-au dezlegat, m-au dat jos, mi te-au pus în brațe și ne-au alungat de acolo : necurat ! necurat ! strigau în urma noastră. Alergam, mă împiedicam, am căzut, m-am ridicat și alergam mai departe. Mereu mai departe. Cu tine în brațe. Așa am ajuns aici. De asta nu e bine ce ai făcut. Viața noastră, așa cum e, e un dar. Am promis și n-o să facem niciodată rău nimănui. Băiatul : Bine, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
strălucitoare înăuntru; Sau un clovn Sau o față surâzătoare Sau o inimă Sau o potecă La capătul căreia Așteaptă întotdeauna Tata. Când mă uit la un câine, Evaluez rasa, Sau, eventual, pericolul ; Copilul vede Valuri de iubire Din mijlocul cărora aleargă spre el O sărutare. Când mă uit la un copil Văd un om în miniatură, dificil de înțeles, Ușor de iubit Și-mi fac griji pentru el Și pentru mine. Când un copil vede alt copil Își întind aripile a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
domnule profesor - s-a prezentat Îndată sora șefă. ― Te rog să mergi la poartă, unde soția șetrarului din salonul doi, operat acum două săptămâni, așteaptă un răspuns privind bărbatul ei...Invit-o aici. ― Am Înțeles, domnule profesor. Sora șefă a alergat cât de repede a putut și În câteva minute a adus-o pe pirandă. ― SÎ trăiț’, domnu’ profisoru’ doctoru’ șî... șî... mă iartaț’ daaa... m-am fâstâcit... ― Fii pe pace. Nu te speria. Ia Întâi un loc colea, pe scaun
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ordonat, aproape scrâșnind: ― Dacă În două minute nu dispari de aici cu tot cu acest hoit, poți să-ți depui demisia!!! ― Soră! - s-a auzit glasul scâncit al doctorului Cuc - cheamă un brancardier. ― Cum Îți permiți??? Ea are alte atribuții. Dumneata să alergi după brancardier. S-a Înțeles? Sau - a ridicat tonul profesorul Hliboceanu. Ca unul lovit În moalele capului, doctorul Cuc s-a Întors și, Împleticindu-se, a ieșit... Peste un timp cam lung, a apărut cu un brancardier, care - după cum se
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
afla un individ așezat ca vai de lume. Gata-gata să cadă. Doctorul Cuc nu știa ce să facă mai Întâi: Să-l țină pe accidentat să nu cadă, să Împingă cât mai repede brancarda sau să strige la brancardier să alerge la noi ca să-i venim În ajutor, fiindcă Îi moare pacientul... Scena, privită sub acest aspect, era amuzantă, dar... când, În sfârșit, am cercetat cum stau lucrurile cu „personajul” de pe brancardă, mi-am dat seama că situația era destul de gravă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sau e Însetat... În rest, somn de voie... Acuma trebuie să-l Îmbrac. Până atunci, te rog să cauți o birjă. Da’ știi tu, iubitule... Una frumoasă, ca pentru un cavaler! Te aștept. Până În Piața Unirii, Gruia aproape că a alergat. Când a ajuns, s-a oprit să privească asupra gloatei de birjari care la acel ceas nu prea erau căutați... Omule, privește colo, lângă statuia lui Cuza. Trăsura arată bine, dar cel mai frumos este calul. Un sur rotat și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe receptor, Petrică, cu mersul lui alignit, dar ferm, ajunsese departe. ― Eiii! Băi! Da’ unde mă-ta te trezești? - l-a apostrofat portarul, luând-o după el. Petrică nici n-a Întors capul. Continua să meargă cu pas hotărât! Portarul alerga după el, Întorcând mereu capul Înapoi, să vadă dacă nu-l mai caută altcineva. Când l-a ajuns, a Întins mâna să-l prindă de braț... ― Să nu te atingi de mine, că... - l-a avertizat Petrică din spatele celor două
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
aer, că numai acolo, În spital... Tu să-l trezești pe somnorosul de Tudor și să-i spui că Îndată vor sosi bunicii de departe. De acolo unde pădurea lui Anastasie Bașotă abia Îl așteaptă să se facă mare, ca să alerge prin ea după veverițe... Mergea cu mâinile la spate și privirea fără țintă. Așa se deprinsese să pășească pe ulițele Iașilor Încă de când era student la Facultatea de Medicină. Numai În felul acesta se putea sustrage zgomotului și animației străzii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vreo douăzeci de minute. Timp destul pentru a se Întoarce vreun birjar. A rămas În așteptare. Norocul nu l-a ocolit. O birjă tocmai se Întorcea În trapul Întins al calului. Gruia a urmărit pasul Ducipalului... I-a plăcut. A alergat spre locul unde s-a oprit birja. ― Bună seara, stimate domn. Unde doriți să vă duc? - l-a Întâmpinat birjarul. ― Bună seara. V-aș ruga să zăboviți câteva minute, până sosește trenul de Dorohoi. Atunci vom pleca spre Sărărie. ― În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
seara. V-aș ruga să zăboviți câteva minute, până sosește trenul de Dorohoi. Atunci vom pleca spre Sărărie. ― În Sărărie mergem, stimate domn, dar... ― ??? ― Un aconto... ― Cât ar trebui? ― Vreo zece lei... Gruia i-a oferit banii ceruți și a alergat pe peron. Chiar În acea clipă s-a auzit fluier și oftat de locomotivă. Trenul intra În gară... A alergat spre mijlocul șirului de vagoane, ca să poată În toamna asta ― SÎ trăiești, bunule! ȘÎ mi s-o mai aratat cî
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mergem, stimate domn, dar... ― ??? ― Un aconto... ― Cât ar trebui? ― Vreo zece lei... Gruia i-a oferit banii ceruți și a alergat pe peron. Chiar În acea clipă s-a auzit fluier și oftat de locomotivă. Trenul intra În gară... A alergat spre mijlocul șirului de vagoane, ca să poată În toamna asta ― SÎ trăiești, bunule! ȘÎ mi s-o mai aratat cî cuprinde mai bine coborârea călătorilor... Ochii Îi alergau În toate părțile, dar printre cei ce se Înghesuiau să coboare nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a auzit fluier și oftat de locomotivă. Trenul intra În gară... A alergat spre mijlocul șirului de vagoane, ca să poată În toamna asta ― SÎ trăiești, bunule! ȘÎ mi s-o mai aratat cî cuprinde mai bine coborârea călătorilor... Ochii Îi alergau În toate părțile, dar printre cei ce se Înghesuiau să coboare nu a descoperit pe nimeni care să semene cu ai lui... Când coloana celor ce se Îndreptau spre ieșirea din gară se subția văzând cu ochii, și-a pierdut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Gruiaaa! Aici sântem! - s-a auzit glasul lui tata Toader. A Întors privirea spre locul de unde venea zvonul. La geamul unui vagon, se ițea capul cu plete albe al cercetașului. Alături a apărut și chipul zâmbitor al mamei Maranda. A alergat În Întâmpinarea lor. Dintr-un salt, a urcat În vagon. ― Bine ați venit! Vă sărut mâinile - a reușit să rostească Gruia, pierzându-se În Îmbrățișarea celor doi... ― Bine te-am găsit, dragul nostru - au răspuns amândoi Într-un glas. După ce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pornește la drum apoi merge nu se Încurcă. Și numai nu se gândea să treacă În urma șirului. Motivul oboselii venea și fiindcă nu mergeam tropăind precum elefanții, ci cu călcătură de pisică...Când am simțit că Încep să obosesc, am alergat să-l ajung... A Întors spre mine o privire ucigătoare. Așa mi s-a părut mie, În prag de Înserare. ― Ce s-a Întâmplat? - a Întrebat. ― Păi... ar cam fi timpul să treci În spate. ― Bine. Nu uita Însă, ochii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Întâmplat mai departe? - a Întrebat profesorul Hliboceanu. ― Am pornit cu urechile țiuind de Încordare. Din când În când, zgomotul de mișcare a unor garnituri de tren răzbătea până la noi destul de deslușit. După un timp, Toader ridică mâna și se oprește. Alerg la el. „Ce e?” - Întreb eu. Iar Toader Îmi răspunde: „Terenul aista mai ridicat și drept ca În palmă din fața noastră cred că Îi rambleul șușălii. Păpădie, băiete, amușinî tu dacă-i adevărat sau mi s-o părut”. Nici nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
musafirilor da’... să nu mă uite și pe mine... După ce „paharnicul” și-a făcut datoria, Petrică a sorbit pe-ndelete și apoi a mers mai departe:. „Avem timp să ajungem la Toader?” - i-am Întrebat eu, pe cei de la divizie, În timp ce alergam. „Opt minute”. Nu ne mai gândeam că facem zgomot, dar... O rafală de automat ne-a forțat să ne aruncăm la pământ. Îndată, ropotul automatelor s-a Întețit. La un moment dat, se trăgea și din dreapta noastră... „Aiștea-s cei din
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
piciorul stâng și nu mă pot mișca. Atunci, și-a pus automatul În bandulieră și, Înainte de a mă lua pe umăr, ca pe un sac, mi-a spus să țin automatul meu În mână, că, cine știe?... Mergea repede. Aproape alerga gemând sub greutatea mea, dar nu m-a lăsat jos decât atunci când a crezut că nu mai e nici un pericol... ― De ce nu l-ai ajutat să pășească, fiindcă putea folosi celălalt picior, tu doar ajutându l? - a Întrebat din nou
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
gâtul meu? El Îi din cii cari n-o avut ploaie la vremi, ca sî creascî - a răspuns tata Toader râzând. ― Și, după ce a răsuflat de două ori, m-a aburcat pe celălalt umăr și, pas Întins! Înaintea noastră a alergat Undiță, care m-a luat așa cum spuneai tu, Nicule... M-au ajutat cu rândul, până am ajuns la primele răchiți și tufe de lozie... Întâi am stat cu urechea la pândă, să ne dăm seama dacă inamicul nu se află
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
goală și la oala plină, după care a privit cu subînțeles la nenea Mitru. Iar bătrânul a Înțeles aluzia... Mergeam de vreo oră - a continuat ceva mai Înviorat Petrică - În fața noastră era câmp deschis. Cel din urma șirului aproape că alerga, fiindcă altfel rămânea de căruță. La o vreme, au Început să apară pâlcuri de copaci. În cele din urmă, am intrat Într-o pădurice. Nu după multă vreme, ne-a Întâmpinat un ofițer de la divizie. „Bine ați venit, domnule căpitan
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]