11,393 matches
-
întîlni cu Parlamentul. E îndoielnic. Mai curînd PDSR colecționează voci de parlamentari care în campania electorală se vor adresa alegătorilor în calitate de foști peneliști, penețecediști și pediști de frunte. La rîndul său PNȚCD, ca partid de frunte al CDR, își avertizează aliații să nu mai poarte discuții sau schimburi de semnale cu partide aflate în prezent în opoziție, pentru a nu da un mesaj negativ alegătorilor. Dar PNȚCD e un partid care s-a rupt de două ori la rînd, cu plecări
Zona crepusculară a politicii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17169_a_18494]
-
despre cîștigarea alegerilor cu o majoritate absolută, fie și ca ipoteză. Avem așadar în față un partid, PDSR, care absoarbe tot ce s-ar putea afla în opoziția disponibilă a actualei puteri și un alt partid, PNȚCD, care își amenință aliații de la putere, pentru a-i astîmpăra de tentația de a stabili alianțe preelectorale cu partide din opoziție. Altfel spus, putem vorbi de o slăbiciune interioară valabilă pentru cele două partide principale de pe scena politică. PNȚCD își manifestă slăbiciunea stabilind interdicții
Zona crepusculară a politicii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17169_a_18494]
-
putere, pentru a-i astîmpăra de tentația de a stabili alianțe preelectorale cu partide din opoziție. Altfel spus, putem vorbi de o slăbiciune interioară valabilă pentru cele două partide principale de pe scena politică. PNȚCD își manifestă slăbiciunea stabilind interdicții pentru aliații săi. PDSR își joacă această slăbiciune aspirînd tovarăși de drum culeși din rîndul partidelor aflate la putere. În cele din urmă, problema e pentru fiecare dintre aceste partide în parte de soliditate doctrinară. PDSR vrea să o capete prin cooptare
Zona crepusculară a politicii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17169_a_18494]
-
și a literaturii române a fost revista „Convorbiri literare” (1867-1944), cel mai de seamă periodic literar românesc din secolul al XIX-lea. Membrii J. au colaborat, sporadic, la reviste și ziare ce aparțineau altor grupări politice, cu care, temporar, erau aliați: „Gazeta de Iași”, „Curierul de Iași”, „Timpul”, „România liberă”, „Voința națională” ș.a. Încă de la început, Societatea și-a propus să contribuie la modernizarea învățământului românesc prin manuale școlare. Unele, alcătuite, traduse ori prelucrate de T. Maiorescu sau de I.G. Meșotă
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
duse împotriva Egiptului, Libiei și Etiopiei. Acestea sunt regatele care apar în scrierile Sfinților Părinți ca victime prin excelență ale Anticristului. Se pare că regele i‑a cruțat în această campanie pe edomiți, moabiți și amoniți; ei vor fi considerați aliații cei mai apropiați ai Anticristului pe toată durata domniei lui. Cele trei popoare nu par a fi fost alese la întâmplare. Într‑adevăr, aceștia sunt dușmanii mitici ai Israelului: Gen. 49,3; Num. 24,20; Ier. 49,35; Ps. 78
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
acesta nu mai era în viață (cap. 2 sq.). O reputație pe măsura acesteia este confirmată și de Testamentul lui Dan. Un alt text apocrif, Iosif și Aseneth, datând din secolul I d.Cr., îi prezintă pe Gad și Dan ca aliații fiului Faraonului, „marele rău” al cărții, în tentativa acestuia de a o seduce pe Aseneth și a‑l omorî pe Iosif. Deși complotul sfârșește prin a fi descoperit, răufăcătorii scapă de pedeapsă grație intervenției generoase a stăpânei lor. La rândul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
prÒqesij: împrejurările apariției Anticristului; activitatea celor doi martori; uciderea lor de către Anticrist; 48‑50 numele Anticristului (Apoc. 13,11‑18); semnificația numărului 666; Hipolit înclină către varianta „Lateinos”, fără însă a o adopta în mod explicit; 51‑53 activitatea Anticristului; aliații săi: Edom, Moab și Ammon, și adversarii săi, regii Egiptului, Libiei și Etiopiei; 54‑63 trei etape ale activității Anticristului: 54‑58 va aduna poporul iudeu; 59‑61 îi va persecuta pe sfinți (Apoc. 12); 62‑63 ∃∗Ξ8Λ(:∀ ϑΖΗ ƒΔ0
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
domniei sale. Cele trei popoare menționate sunt dușmanii tradiționali ai Israelului. De altfel, ei l‑au sprijinit pe regele Antiochos al IV‑lea în campania sa împotriva Ierusalimului. Așadar, vechii dușmani ai Israelului vor deveni, la sfârșitul veacurilor, cei mai apropiați aliați ai tiranului. Puternic prin această susținere, tiranul va scoate din rădăcină alte trei coarne: Egiptul, Siria și Etiopia, care, într‑un prim moment, vor încerca să i se împotrivească. Apoi se va năpusti asupra cetăților Tyrului și Sidonului (cf. Is
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în perioada ulterioară divizării Imperiului Roman în zece mici democrații și va fi denunțat de cuplul Enoh‑Ilie, a cărui activitate profetică și misionară se va desfășura în prima jumătate a „săptămânii eshatologice”. Regii Edomului, Moabului și Ammonului vor deveni aliații săi. Alte trei regate vor fi supuse prin forță: Egiptul, Libia și Etiopia. Devenit stăpân al lumii, el va aduna în jurul lui toți iudeii din diaspora, restaurând patria de odinioară și rezidind templul. La îndemnul acestora, el va persecuta sfinții
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
A. Salvatore. În monografia sa despre Anticrist, Bernard McGinn își exprimă scepticismul față de o validitate absolută a tezei propuse de Sordi. În opinia noastră, lectura din perspectivă istorică este singura care poate salva coerența și logica pasajului referitor la Nero aliat al senatului roman. Drept urmare, considerăm perfect valabilă teza propusă pentru prima oară de J. Gagé și reluată ulterior de Sordi și Salvatore. Primul semn al sfârșitului este reprezentat de cea de‑a șaptea persecuție împotriva creștinilor. Potrivit tradiției, ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care aderă Marcion, Apelie, Valentin și toți cei care nu primesc învierea trupului”. Doctrina marcionită își adâncește, așadar, rădăcinile în teologia saducheilor, care nega învierea trupurilor. Problema devine centrală în tratatul Contra lui Marcion, în care ereziarhul este denunțat ca aliat al iudeilor împotriva Bisericii, pentru interpretarea eronată a Scripturilor. Tratatul, de o lungime și de o ambiguitate uneori exasperante, ne interesează mai ales datorită expunerii detaliate pe care o propune asupra cristologiei lui Marcion, care nu este de fapt decât
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Ramot din Galaad, situată la sud‑est de lacul Ghenizaret. Înainte de a întreprinde această acțiune, regele cere, potrivit obiceiului, sfatul profeților. Cei patru sute de profeți „ai curții” îl asigură în unanimitate că o atare acțiune este plăcută lui Dumnezeu. Iosafat, aliatul lui Achab, insistă să fie întrebat și profetul Miheia. Dacă la început cuvintele lui sunt ironice, părând să îl alăture părerii colegilor săi oportuniști, în momentul în care este obligat să spună adevărul, Miheia dezvăluie dreapta profeție a lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
amorului pasiune”, ceea ce imprimă unei frânturi de cronică însuflețirea turnirurilor din romanul curtean, cu întreg ritualul vasalității amoroase trubadurești. Întâmplările din Nunta domniței Ruxanda se petrec tot într-o vreme ingrată pentru Moldova, când domnitorul Vasile Lupu, ca să își câștige aliați, făgăduiește mâna fiicei sale lui Timuș, feciorul hatmanului cazacilor zaporojeni. Fiindcă vodă tărăgănează ținerea nunții, logodnicul, o făptură semisălbatică și de stirpe joasă, vine la Iași în fruntea mârzacilor săi și pradă cetatea. Îl ucide însă un tânăr moldovean, Bogdănuț
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
în exclusivitate la avantajele căutate de soț -, în unele cazuri ce pot fi izolate cu ușurință, speranțe, confirmări, legitimări „naționale” și „zonale” (hipergamiile au fost mereu căutate pentru aceste ascensiuni, adesea virtuale), platforme pentru ambiții secrete sau declarate, câștigarea unor aliați, interni sau externi, fortificarea și consolidarea puterii (abia) dobândite, reprezentativitatea și, nu în ultimul rând, sociabilitatea și „securizarea” (chiar „materială”, dacă nu scăpăm din vedere diversitatea situațiilor) născută din solidaritate. Aceste fete ori femei ajung Doamne ale țărilor Române (ascultând
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mănăstirile țânțăreni, Tismana - unde a fost și înmormântat - și Baia de Aramă; mormântul lui Preda Brâncoveanu, bunicul lui Constantin Brâncoveanu, se află la Mănăstirea Brâncoveni, unul dintre multele lăcașuri de rugăciune de care și-a legat numele; Buliga din Ciovârnișani, agă și aliat o vreme al lui Hrizea din Bogdănei, a fost îngropat la Mănăstirea Topolnița, zidită de el prin 1645-1646; Mănăstirea Caluiu, ridicată de Buzești, l-a primit și pe Radu Buzescu, fiul lui Radu Buzescu și mare ban pentru puțină vreme
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
binecuvântarea unui cleric, fiindcă aceeași lege a Bisericii îi cerea preotului „la masă, când se cunună a doua nuntă, să nu meargă...” 253) și a reconstrui economia familială 254, cu un boier aflat în grațiile Voievodului Vasile Lupu, fiindu-i aliat „din toată inima”. Prin Dafina - care i-a făcut o fată, pe Axinia, măritată apoi cu marele spătar Darie Corobăț - Ștefan, făcut serdar de Vodă în 1653 (Domnul i-a dat pe mână armata), devenise rudă cu frații Ciogolea, căci
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pre cel mare...”. înaltul protector, prezentat, decisiv, într-o cohortă de convingătoare izbânzi („carele au izbăvit pre izrailiténi din mâna lui Faraon, și pre Noe din potop, și pre Lot din Sodom, și pre David din mâinile lui Saul...” etc.), aliat permanent al postelnicului, „întărește inima robului său Costandin” și ne sugerează desfășurarea ulterioară a evenimentelor. Apariția postelnicului în fața vizirului, act de „vitejească cutezanță” - socotește, pe bună dreptate, cronicarul - este însoțită de o omenească spaimă, secvența cu pricina desprinzându-l pe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cari uneltise pentru a-l despoia sau, mai bine, pentru a-l împiedeca pe dânsul de a despoia pe alții”333. Martorii - mitropolitul Thedosie Veștemeanu, ieromonahul Ștefan - au fost obligați să declare nul actul pe care-l autentificaseră (Vodă și aliații lui le-au furnizat chiar niște „izvoade”: „Dosoftei, patriarhul de la Ierusalim [...] au trimis pre nepotu-său, arhidiaconul lui, Hrisanth, cu un izvod, zicându-mi să fac o scrisoare la Șerban-Vodă, după cum m-au învățat, că, de nu o voiǔ face așa
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
îndreptau spre practici magice acute. Mereu în campanie diabolică și cu auxiliari specifici: despre o unguroaică se spunea (Șarolta Solcan, p. 263, trimite la o cercetare maghiară) că „umblă pe pisică neagră cu urechea despicată”; chiar ocupanții turci erau socotiți aliați ai celor ce făceau farmace. Mai mereu malefice. Să nu uităm că Antim Ivireanul incrimina aplecarea către ocult: „A doua, pentru vrajele și descântecele ce caută, stinge cărbuni, pune lacăte, și cuțite și sorți să-și vadă norocul lor, nu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
tăiat în bucăți de balaur, feciorul este „refăcut” de călugăr cu ajutorul apei moarte (subtilizată cândva) și înviat prin apa vie. își obține chiar și inima, implantată în piept de „păsăruică”. Finalul este ca în orice poveste: voinicul taie capul „bălaurului” (aliat suprafiresc al mamei rele și chiar partener de dans) cu o sabie rămasă de la taică-său, se însoară cu fata din grădina unde erau merele de aur, călugărul le este nun, iar mama cea cu gânduri negre - văduva, un Negativ
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au dat îndată la jacuri” - Miron Costin) și preparați să se implice în tot soiul de aventuri (zice Ureche: „Iară cazacii, cumu-și sântu ei gata a să amestecare în toate amestecăturile, neântrebând de nime ...”). Trecând aproape instantaneu din ipostaza de aliați în cea de inamici („Și au arsǔ atuncea tot orașul [un Iași năpăstuit - n.m., D.H.M.], unde și unde au rămas câte o dugheniță. Curtea cea domnească, casele boirilor și tot orașul într-o mică de ceas cenușe au stătutǔ, iară
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
zi favorabilă, În care, fără nici o Întrunire diplomatică, armata a pornit marșul. Englezii, deși erau la curent cu toate tulburările și confuziile care se petreceau În țara vecină, n-aveau nici cea mai mică idee că vor fi atacați de aliații lor, așa Încât nu erau pregătiți de luptă. De cealaltă parte a râului Sutlej s-au dat patru bătălii - la Mudki, Ferozeshahur, Aliwal și Sobraon. Englezii, Învingători În ultima bătălie, de la Sobraon, au devenit stăpânii țării. Teja Singh, pe care l-
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Treaty of 1856, hâș therefore been disturbed to the detriment of Russia” (s.n.) . De aceea, decizia de a denunța neutralizarea Mării Negre nu avea altă motivație, se preciza În Notă În discuție, decat restabilirea acelei balante . Rusia avea, Însă, nevoie de aliați pentru a-și asigura succesul unui demers de o asemenea anvergură care, În litera și spiritul art. ÎI al Convenției din 15 aprilie 1856, semnată de Anglia, Franța și Austria, prin care cele trei puteri garantau, În comun și separat
ASPECTE ALE PROBLEMEI ORIENTALE ÎN TIMPUL PRIMEI PĂRȚI A DOMNIEI LUI CAROL I (1866-1878). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by VENIAMIN CIOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1270]
-
instructiv-educativ impune lărgirea frontului de acțiune, alcătuirea unui colectiv unic de educatori, format din cadrele didactice și părinții elevilor, pe baza unității de scopuri. Familia poate și trebuie să devină un ajutor în munca instructiv educativă, un colaborator permanent, un aliat de nădejde al cadrelor didactice, dar aceasta nu se realizează de la sine. Este datoria școlii de a stabili obiectivele muncii educative ale școlii și familiei, de a descoperi veriga principală spre care să polarizeze acțiunile didactice unite ale celor doi
CARACTERUL CONTINUU ŞI UNITAR AL COLABORĂRII ŞCOLII CU FAMILIA. In: Arta de a fi părinte by Magda Paşca, Ligia Simina Roşu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1417]
-
pune amprenta pe personalitatea sa. Odată cu intrarea copilului în școală, funcțiile educative ale familiei nu încetează, ci se amplifică, în sprijinirea rolului de elev. Profesorii trebuie să colaboreze cu familia, să facă în așa fel încât să-l facă un aliat și să se sprijine reciproc în munca de educație. Alături de școală, familia exercită cea mai mare influență asupra copilului, iar scopul acțiunilor lor trebuie să fie unitar. Familia, prin condițiile oferite, prin înțelegerea corectă a manifestărilor copiilor, prin contribuția în
FAMILIA ŞI ŞCOALA FACTORI DETERMINANŢI ÎN FORMAREA COPILULUI PENTRU VIAŢĂ. In: Arta de a fi părinte by Mariana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1408]