2,520 matches
-
principalele categorii pozitive prin care zoroastrismul va fi clasat în cadrul istoriei religiilor 4. Abia mult mai recent, o dată cu decizia explicită de separare a premiselor metodologice ale istoriei religiilor față de coordonatele teologice creștine 5, s-a încercat definirea particulară, non-morală, a alterității absolute a „răului” în cadrul zoroastrismului, ca negare, destrucție a creației 1. Dar, de la 1771, data tipăririi Avestei în traducerea lui Anquetil, Persia nu mai poate însemna pentru Europa doar Coranul și Islamul șiit, Gulistanul lui Saadi, poemele lui Hafiz sau
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
sau Jacob Brucker, în ale căror scrieri Wikander putea vedea rădăcinile viitoarei științe a religiilor 1. Convertirea consecințelor descoperirii unei religii contemporane în disciplină academică s-a însoțit - mai mult sau mai puțin frecvent- de evacuarea confruntării directe, continuă, cu alteritatea (pseudo-)teologică a altor religii. Comunitățile zoroastriene contemporane, din India sau Iran, sunt privite mai degrabă ca vârful tocit al unui aisberg, ale cărui straturi profunde - religiile Iranului antic - devin, mai ales ele, obiectul unui proces de intermediere spre trecut
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
nu pe ea se pote pune basa unui studiu care să hotărască originea Arilor”5. Fiind aproape aleatorii prin precaritatea intermedierii, asemenea citări sunt de cele mai multe ori lipsite de posteritate, abolesc cu morga erudiției frisonul descoperirii, al surprizei față de o alteritate dispusă radial și simultan pe coordonate distincte (geografia Asiei, temporalitate a Antichității, orizont religios și filologie asiatice), și chiar posibilitatea unei construcții. Abia la un personaj prea puțin cunoscut ca Teodor Iordănescu găsim o pertinentă explicație, cel puțin filologică, a
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
textelor de bază ale principalelor tradiții religioase asiatice, una dintre primele condiții ale posibilității de instituționalizare a istoriei religiilor 1. Deopotrivă, în această perioadă scrie cu aviditate 2 și patos liric, dar mai ales cu o acuitate particulară pentru aproximarea alterității mesajului acelor poeți persani cunoscuți de multă vreme în Europa, Hafiz, Firdousi, Saadi 3. Înainte să ajungă la Calcutta, începe, autodidact, studiul persanei după Manuale di lingua persana al lui Italo Pizzi, pe care începuse să-l traducă Georgian 4
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Da, bineînțeles că, istoric vorbind, există forme ale crizei nu numai economice În lumea pestriță a Occidentului, dar... acest lucru nu poate fi constatat dinlăuntrul unui sistem profund și isteric anti-valoric și care-și face din ura față de „altul”, de alteritate, un ultim pilon de dominare și asuprire. Și poetul Alexandru, care, naiv - Însă manipulat de presa culturală pro-ceaușistă! -, credea că sosise ora „românismului” sub mantia unui „domnitor grotesc”, mai hilar și mai abil decât orice fanariot exportat de un imperiu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
prea abstracte, prea sărace și prea rigide pentru a reda cu fidelitate inepuizabila bogăție și profunzime a universului. Putem rezuma, desigur, și așa facem Îndeobște, prin câteva imagini și simboluri. De când există comunități umane, funcționează un mecanism arhetipal: tandemul identitate- alteritate. Noi suntem noi, cu trăsăturile noastre, iar ceilalți sunt diferiți, fiecare cu trăsăturile lui. În fapt, oamenii mai mult se aseamănă decât se deosebesc; la fel și comunitățile. Putem Însă renunța la distincții? Se pare că nu. Și atunci identificăm
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
prea aproape de inima Occidentului), nici În Tibet (prea departe). Carpații Îi oferă un decor tocmai potrivit. Este marginea Europei: acolo unde civilizația de tip occidental se deschide spre o lume deja diferită. Spațiul românesc reprezintă — pentru Occident — primul cerc al alterității: suficient de apropiat pentru a pune, prin contrast, Într-o lumină și mai puternică configurațiile curioase și comportamentele neliniștitoare. Doi autori occidentali au scris pagini frapante despre România din preajma celui de-al Doilea Război Mondial: o țară aflată la capătul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Le-au descoperit tot felul de calități: noblețea caracterului, curajul, spiritul de sacrificiu... Se citează Îndeosebi aprecierea elogioasă a lui Herodot despre geți: „cei mai viteji și mai drepți dintre traci“ (propoziție scoasă Însă din context; Herodot sublinia, de fapt, alteritatea geților În raport cu grecii, o anume notă de primitivism a acestora și caracterul mai mult pasional decât rațional al reacțiilor lor). Spiritualitatea dacilor și Îndeosebi religia lor — cultul lui Zalmoxis — s-au constituit, de asemenea, În argumente favorabile. Zalmoxis este cu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de toate că străinul este tratat ca străin. O comunitate tradițională este binevoitoare față de celălalt, dar păstrează și distanța față de el. În imaginarul românesc, străinul, cu calitățile și defectele lui (mai ales cu defectele!), este Învestit cu trăsături puternice de alteritate. La nevoie, el este găsit vinovat cam pentru toate relele care au căzut peste români. Starea În care se află astăzi România, Întârzierea ei istorică, s-ar datora mai cu seamă străinilor; fără atâtea invazii, fără turci, ruși, unguri și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
antisemită nu cred că poate fi negat. Au avut-o Însă, mai Întâi de toate, În cadrul unei civilizații creștin-europene care a imprimat În imaginarul colectiv tratarea evreului ca străin. Evreul a fost timp de secole figura cea mai pronunțată a alterității, a „celuilalt“, În spațiul european. Antisemitismul a fost o maladie europeană, nu specific românească. În cazul României pot fi identificate unele trăsături particulare, eventual agravante. În secolul al XIX-lea numărul evreilor a crescut foarte repede, cei mai mulți venind din nord
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
țări <endnotelist> 1. Pentru o prezentare mai detaliată a ideilor mele privitoare la construcția „celuilalt“, vezi Lucian Boia, Pour une histoire de l’imaginaire, Paris, 1998; ediție românească, Pentru o istorie a imaginarului, București, 2000 și 2006, pp. 113-135 („Jocul alterităților“). 2. Lucian Boia, Istorie și mit În conștiința românească (prima ediție, 1997), București, 2005, pp. 301-302; am preluat unele caracterizări și câteva fraze din această lucrare. </endnotelist> 1. Privire pe hartă <endnotelist> 1. Recensământul general al populației României din 29
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
spune „liber-profesionist“ sau „liber-cugetător”), căruia niște sponsori generoși și nevăzuți, „topiți” în niște abrevieri enigmatice, îți ofereau această ocazie rară, de a te exprima pe tine însuți și de a te îmbiba cu parfumul, cu spiritul locurilor vizitate. Identitate versus alteritate. Dar pe măsură ce orașele bifate se rânduiau în urma noastră ca niște pungi flasce, abandonate după folosire, și pătrundeam în fosta împărăție scăpătată de la Răsărit, erai confruntat cu realitatea condiției tale perisabile, de senior căzut în dizgrație, trimis în exil, cunoșteai prizonieratul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
adică nici o aluzie la Cecenia). „Bardul” cântăreț - un neamț rus, de vreo 45 de ani, îmbrăcat neglijent, cu plete negre, cârlionțate, revărsate peste umeri -, dornic să-mi pună niște întrebări in privacy, atras, pesemne, într-o mai mare măsură de alteritatea mea decât de afinitățile colegilor bieloruși. A interpretat, apoi, la chitară, în stil Vîsoțki, precedat de prezentarea flamboiantă a directoarei (care i-a întunecat puțin pupilele), melodii pe versuri proprii, la micul party de la final. „Poetul nostru” - îmi spunea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și crescut în sud, muntean. Brunet, înalt, puțin mai scund decât mine sau Nichita, de cum l-am cunoscut în primăvara lui ’58, în cămăruța de la subsol a lui Grigore, mi-a făcut o puternică impresie, deși... am recunoscut imediat o „alteritate” temperamentală, un fel de neaderență la persoana și ideile mele ce nu poate fi expediată cu un atribut oarecare. Nu era antipatie din partea lui, ci o ușoară formă de dispreț, elegant ascunsă, dar mereu prezentă, ce se adresa, în aparență
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
tatăl meu, vizibil supărat în clișeul fotografic, avusese dreptate, prima mea căsătorie a fost o eroare „studențească”, o „iubire pripită”, sedus, se pare, am fost eu, în ciuda aerelor mele de Don Juan fascinat de sexul „frumos”, impresionat până la teamă de „alteritatea” umană inexplicabilă, femeia, ce părea - și trebuia! - să ascundă altceva dincolo de puternica atracție sexuală, o „aură”, o suprastructură! Această obsedantă, puternică credință în „misterul” feminin a fost, alături de atracția puternică, „obsesivă” față de literatură, al doilea semn al „misterului”, dacă vreți
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vor descoperi calea către sacru. Pentru a-l percepe, dar mai ales pentru a-l descoperi și pătrunde în el este nevoie de „un raport specific al subiectului cu lumea, care pune în joc conștiința afectivă și intelectuală a unei alterități ascunse, a cărei prezență este cu toate acestea făcută sensibilă prin efecte existențiale multiple”. Și fiindcă „e o categorie a sensibilității”, sacrul se instituie prin intermediul transmisiei orale a folclorului, dar „nu se limitează doar la conduita povestirii, ci este trăit
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lexeme fiind influențată de cultura creștină recentă: „Aud’e numai ușile că jip-zup! Ușile col pă bătrînu-bătrînu o-ncuia ușile pă iel - vine șî le dăscuie. Ad’ică vin’e zmău, dracu, vin’eacolo” (Vălcău-de Jos - Sălaj). Alteori teama de alteritate face din străin nu numai personajul negativ din profan, ci dușmanul mitic: „[de] sub pat a scos un zmeu, adică un arap” (PurcăreniArgeș). Zmeii au și puterea de a dispune de aspect uman atrăgător, dar acesta este decodat de înțelepciunea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
conjuncția adversativă; interesul real este trezit prin atenționarea apăsată prin locuțiunea adverbială negativă. Să nu carecumva constituie maniera rituală de modelare a acțiunilor inițiatice, prin incubarea posibilității ca feciorii să fie cei dintâi care se întorc de pe tărâmul infernal, atribuit alterității și femininului. Diminutivul substantivului arap predispune o dată în plus neofitul la impresia accesibilului și a posibilității supunerii. Toate indicațiile inițiatice sunt întrunite, feciorilor li se cere în mod direct și în răspăr să devină eroi civilizatori, iar mesajul este înțeles
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de două discursuri concurente: pe de-o parte, un discurs autoscopic, centrat pe percepția propriei identități, care consacră o viziune din interior asupra propriului "sine" și, pe de altă parte, un discurs despre "sinele" comunității văzut însă prin ochii unei alterități plasate înafara comunității respective. Cele două logici, a sineității și a alterității, se subîntind peste lista eroilor exemplari ai comunității, consacrând tensiunea dintre două paradigme implicate, una a așa-numitului "autohtonism", iar cealaltă a așa-numitului "cosmopolitism""), mentalul românesc ("o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pe percepția propriei identități, care consacră o viziune din interior asupra propriului "sine" și, pe de altă parte, un discurs despre "sinele" comunității văzut însă prin ochii unei alterități plasate înafara comunității respective. Cele două logici, a sineității și a alterității, se subîntind peste lista eroilor exemplari ai comunității, consacrând tensiunea dintre două paradigme implicate, una a așa-numitului "autohtonism", iar cealaltă a așa-numitului "cosmopolitism""), mentalul românesc ("o axă structurantă a mentalului românesc, formată din Eminescu și I. L. Caragiale, primul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ne-o dovedesc toate cărțile ce au urmat, scrise sub semnul Luceafărului: Mihai Eminescu. Luceafărul. Text poetic integral (1999), Dicționarul Luceafărului eminescian (2000), Luna și sunetul cornului. Metafore obsedante la Eminescu (2003), Hermeneutica sensului. Eminescu și Blaga (2003), Identitate și alteritate. Eminescu și Blaga (2005), Dicționarul Luceafărului eminescian. Ediție definitivă (2007) și iată acum: Luceafărul. Text poetic integral. Studii (Editura Eikon, Cluj Napoca, 2014). Sunt reunite între copertele acestui volum câteva studii, diferite ca dimensiuni, dar centrate pe una și aceeași idee
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
alta, mai întâi pentru înțelegerea mecanismului psihologic(și nu numai) al gândirii magico-mitice, mistice sau strict religioase( domeniu în care antropologii, filosofii și teologii au formulat numeroase teorii), al complementarității dintre participare și imitație, dintre extroversie și introversie, pentru definirea alterității în lipsa unei semnificări lingvistice și pentru abordarea problemei receptării, în baza unor coduri, având în vedere incidența canonului în epoci diferite, dialectica relației sacru - profan în mit, ritual integrând triada hierofanie, cratofanie, ontofanie serie accesibilă gândirii omului medieval, dar nu
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
își are sursa în morală. în ceea ce privește simbolul ales de Neagoe Basarab, avansăm ideea că simbolizarea zoomorfă s-a născut dintr-o raționalitate semnificantă alimentată mai degrabă de codul arhitectural și cavaleresc medieval, în care blazonul era similar avatarului, vital pentru alteritatea navigantului de pe Internet, decât de orientarea spre un gen de artă ca cel prezent în apocrife și în bestiare. A fost influențată alegerea de codul biblic al mesagerului evanghelic ce comunică în numele propriu, al neamului și al credinței mesajul mântuitor
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
la mine, singurul ortodox de acolo. De fiecare dată trebuie să le spun că eu nu reprezint Ortodoxia, iar tot ceea ce spun eu sunt opinii strict personale. Degeaba, în ochii lor sunt ortodox și pace, au nevoie de raportare la alteritate. 22 decembrie 2001 Se simte în aer atmosfera frenetică a Crăciunului; plouă cu job-uri la biroul de plasare al Universității din Geneva (formula am să o regăsesc mai târziu etalată pe toate zidurile din București în cadrul unei campanii publicitare
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Un supus funcționar al Majestății Sale, cu un ten rozaliu de șobolan ras cu ciobul de sticlă, îmi cere o hârtie suplimentară de la bancă, extras de cont curent etc. Întors acasă plin de nervi, simt nevoia să-mi afirm furios alteritatea: ascult în buclă muzica celor trei soleils (staruri) algerieni din Franța, Rachid Taha, Cheb Khaled, Faudel, dar și muzica lui Bregovic, plus un CD cu manele pe care l-am cumpărat din Piața Obor atunci când am fost acasă pentru coperta
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]