3,081 matches
-
capacitatea de a mânca cu o foame de lup. De fiecare dată când mă întâlneam cu persoane slabe, care-mi ciripeau „Vai, ce prostuță sunt, pur și simplu am uitat să mănânc“, mă holbam la ele cu o uluire și amărăciune prost mascate, simțindu-mă neatrăgătoare, plină de proeminențe și bovină. Curve norocoase, mă gândeam. Cum de poate uita cineva să mănânce? Eu aveam poftă de mâncare - ce chestie rușinoasă și demodată! Pentru că atunci când lumea se va sfârși, iar noi toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
masă în jurul lui Adam, privindu-l și simțind că ni se rup inimile de oful bietului puști de doisprezece ani căruia totul îi ieșea pe dos. Nimeni nu mai scotea un sunet. Starea de spirit ne evoluase de la veselie la amărăciune. Până și tata arăta de parcă era pe cale să izbucnească în plâns. Clar își zicea: „Nu joacă el rugbi, dar tot nu merita să fie tratat în halul ăsta “. Apoi Adam și-a concentrat toată atenția asupra mea. S-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mă întorc la Londra sau dac-o să rămân aici. Nu știu ce să fac cu apartamentul. Nu știu ce-o să fac în legătură cu nimic. —Trebuie neapărat să vorbești cu James, mi-a zis ea. —Ei, nici asta nu știu, am răspuns. Cu ușoară amărăciune, trebuie să recunosc. O vreme, am discutat ce responsabilități îmi reveneau. Și am emis niște presupuneri legate de cum va arăta viitorul meu. Apoi m-am cam supărat din cauza acestui subiect, așa că am trecut la altceva și am întrebat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
întrebe. —După Kate Bush? m-a întrebat. Referindu-se la o cântăreață pe care, deși o plăceam, n-aș fi luat-o niciodată în considerare ca sursă de inspirație pentru numele primului meu copil. Da, am reușit să îngaim cu amărăciune. După Kate Bush. N-aveam de gând să mă deranjez să-i explic motivul real. Ce-i păsa lui? Hei! a exclamat James evident abia lovit de respectiva idee. Pot s-o iau în brațe? În alte circumstanțe, James ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
real. Ce-i păsa lui? Hei! a exclamat James evident abia lovit de respectiva idee. Pot s-o iau în brațe? În alte circumstanțe, James ar fi putut fi descris ca vorbind cu entuziasm. Acum era clar că furia și amărăciunea mea depășiseră nivelul capului său pieptănat cu grijă. Îmi venea să urlu la el: „Sigur că poți s-o iei în brațe! A așteptat două luni ca s-o iei în brațe! Ești TAICĂ-SU!“. Dar am reușit să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu trebuia să pun întrebări, dar pur și simplu nu m-am putut abține. Deci ți-a dat papucii? am întrebat. Am încercat să strecor întrebarea în treacăt, dar n-am reușit decât să dau cuvintelor o tonalitate plină de amărăciune. — S-a întors la Mario, Sergio sau cum l-o chema? — Nu, Claire, mi-a răspuns James privindu-mă atent. Eu am părăsit-o pe ea. —Vai! Amărăciunea a început să-mi mustească prin pori. — Ai făcut un obicei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dar n-am reușit decât să dau cuvintelor o tonalitate plină de amărăciune. — S-a întors la Mario, Sergio sau cum l-o chema? — Nu, Claire, mi-a răspuns James privindu-mă atent. Eu am părăsit-o pe ea. —Vai! Amărăciunea a început să-mi mustească prin pori. — Ai făcut un obicei din chestia asta. Mă refer la părăsitul femeilor, am adăugat cu răutate, în caz că nu pricepuse. Da, Claire, știu la ce te referi. Tonalitatea vocii lui James lăsa să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
două zile, a izbucnit el iritat, am foarte mult de lucru în perioada asta. —Ei, nu ți se pare că ai noroc că am fost de acord să mă întorc la tine peste numai două zile? l-am întrebat cu amărăciune. Dacă aș fi opus rezistență și ți-ar fi luat o săptămână întreagă să mă convingi? — Haide, Claire, mi-a spus el mieros, nu are sens să gândești în felul ăsta. Te-am convins. Ăsta e esențialul. A urmat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Dar nu puteam să-i spun așa ceva. Trebuia să încerc să repar situația cu James. Dorința de a fi cu altcineva nu era deloc una productivă. —O să fie OK, i-am spus. —Așa se pare, mi-a răspuns el cu amărăciune. Îmi era mult prea rușine ca să mai spun ceva. Și cu mine cum rămâne? a vrut el să știe. Eu ce fac? Duminică noaptea n-a însemnat nimic pentru tine? — Sigur că a însemnat, am îngăimat eu. —Ei, nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ca mereu să am în față un document incredibil de complicat și de plictisitor în studiul căruia să mă cufund. Iar Helen era cam tot timpul prin preajmă. Învăța pentru examene și stârnea tot felul de scandaluri, lamentându-se cu amărăciune, punând întrebări și zicând că dacă voia să-și treacă examenele, trebuia să se culce cu toți profesorii. Helen reușea să mă facă să nu mă mai gândesc la Adam. Reușea să mă facă să nu mă mai gândesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
prietena lui. Poate că-l ajutasem să-și dea seama cât de importante erau pentru el. Asta depinzând însă de circumstanțele despărțirii: dacă el le părăsise pe ele sau dacă ele îl părăsiseră pe el. Era minunat să simt cum amărăciunea îmi dispărea din suflet. Am început să fiu fericită că-l întâlnisem pe Adam. Am ajuns să cred că eu și Adam ne întâlniserăm pentru o scurtă perioadă de timp dintr-un motiv special. Era obligatoriu să dureze puțin. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și un tricou. Avea părul prins în vârful capului și, ca de obicei, era superbă. Când ne-a vezut, s-a oprit în loc și s-a holbat la noi cu mare atenție. —Uită-te la ele, a zis ea cu amărăciune. Uită-te la ele, scârbele astea norocoase. —Bună, Helen, a spus Anna cu prudență. —Vaci leneșe ce sunteți! Toată ziua zaceți și nu faceți nimic, în timp ce eu trebuie să învăț de-mi sar capacele, a continuat Helen ofticată. Eu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
lovit o idee. —Hei, nu-mi spune! N-ai unde să stai și te întrebai, doar te întrebai, dacă n-ai putea să dormi la mine pe podea. Doar câteva nopți, maximum un an. Am dreptate? l-am întrebat cu amărăciune. Adam a izbucnit în râs. —Claire, ești tare haioasă! a zis el. — De ce? l-am întrebat supărată. De ce râzi? —De tine! mi-a răspuns el zguduindu-se în continuare de râs. Am unde să stau. Nu sunt așa de prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ales că „de la o zi la alta se Întîlnesc tot mai rar”. Bănuiesc că-i vorba de femei și bărbați. Nu e bine că se Întîlnesc tot mai rar. Face rău la reîncarnare. CÎntă Doinița, ciupind tandru coarda afumată de amărăciune a lirei sale poetice: „iar atunci cînd nu o fac, dialogul se Încheagă anevoie: Ceva nou? Aș vrea să-ți cumpăr o carte pe care ți-ai dorit-o, dar... nu-mi ajung banii! Dacă te duc la cîrciumă, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
telefonul mare și negru, ca o absurdă insectă odihnindu-se nepăsătoare pe suprafața murdar-arămie a lemnului. „Am simțit întotdeauna că, atunci când scotocești în lucrurile rămase de pe urma cuiva și mai ales în însemnările lui, nu trebuie să te lași cuprins de amărăciune sau îngândurare, ci că treaba asta trebuie să fie o sursă de putere“, spunea Andrei. „Sursă de putere pentru ce?“, îl întreba. „Nu idealiza lucrurile. Toate astea nu pot fi, la un loc, decât cel mult o istorie. O istorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a îndura, adică de a îndura la un loc orgoliul și voința de a respinge compromisurile, de parcă trupul și sufletul lui ar fi știut că nimic nu se poate fără îndârjire și furie și luptă și răni și singurătate și amărăciune. Și închizându-se în el cu încrâncenare, strângând tot veninul și toată furia pentru clipa neputincioasă când știa că va face compromisuri, întrucât nu se poate altfel, dar mai știind că acea clipă pe care o simțea apropiindu-se, oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de licență sau orice altceva, dar reușea să readucă vraja. Până către seară, când odată cu amurgul toate se întunecau în el și în mintea lui și nici o vorbă sau fir sau pretext nu mai aveau putere, sfărâmate și înlăturate de amărăciuni, spaime, deznădejdi, groază care înaintau cadențat și atotstăpânitoare. Noaptea era cu desăvârșire a lor, iar somnul, cât era, nu reușea să-l odihnească. Nu regreta nimic din ce făcuse ori din ce făcea. Era convins că regretul ar fi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
decât pe mine, dar nu‑mi mai spunea aproape nimic În ultima vreme. Mi s‑a părut dintr‑odată bizar că nu catadicsisem să discutăm incidentul acela decât patru luni după consumarea lui. Nu, nu tocmai, a zis ea cu amărăciune. A venit tocmai din Morningside Heights numai ca să constate că nu sunt acolo. Se pare că m‑a sunat pe celular și a răspuns Kenny, iar lucrurile nu s‑au desfășurat tocmai plăcut. — Kenny? — Ăla pe care l‑am adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Îngrijit, cu o cărare dreaptă și albă, ca o cicatrice, dar pe briantină erau mici cruste de mătreață, care o făceau pe Helen să nu-și dezlipească privirea de acolo. — Odată mă Întîlneam cu cineva de la FAAR, spunea el cu amărăciune. De cîte ori treceam pe lîngă un magazin de bijuterii, Își scrîntea glezna... Helen extrase o altă foaie de hîrtie. — Ce-ați zice de doamna asta? Ia să vedem. Îi place să facă rochii și să meargă la cinematograf. Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dizolve. Se gîndi la tatăl ei. Se trezi gîndind cu vocea tatălui ei. Duncan umbla dezinvolt prin bucătărie, și ea se uita la capul lui negru, la gîtul suplu, la fața lui, frumoasă ca de fată, și-și spuse cu amărăciune: Prin ce ne-a făcut să trecem, și pe el nu se cunoaște absolut deloc! Trebui să se Întoarcă În salon și să-și termine țigara acolo, de una singură. Dar nu era cazul să se ambaleze. Ar istovi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și diferența dintre gîndul lui și adevăratul motiv pentru care era acolo păru s-o dezarmeze. — Oricum, nu mai contează, zise ea, plecîndu-și capul. Nu contează. Persoana nu vine. — Nu vine? De unde știi? — Pur și simplu știu, zise ea cu amărăciune. Am făcut o prostie stînd și așteptînd aici. Se depărtă. El Întinse mîna și-i atinse brațul. — Uite, zise el liniștit și serios. Îmi pare rău. Trase aer În piept. — Mă simt bine. Nu pari bine. Dă-mi voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Coborî În salon și-și turnă un pahar de gin cu apă. Se așeză pe canapea și se apucă să tricoteze; tricotă cinci sau zece minute. Dar lîna părea să se agațe de degetele ei uscate. Ginul o umplea de amărăciune, o făcea neîndemînatică și o Întorcea pe dos. Aruncă lucrul și se ridică În picioare. Se duse Încă o dată În bucătărie, căutînd Încă, vag, un bilet. Ajunse apoi la capătul scării Înguste care ducea spre biroul Juliei. Simți nevoia imperioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fluxul stînjenitor de senzații pe care i-l evoca. Macar de-ar fi venit Fraser! Poate că, la urma urmelor, uitase. Probabil că asta fusese, ceva banal, de fapt. Dacă ai fi alt gen de băiat, Își zise el cu amărăciune, n-ai sta așa aici așteptîndu-l să apară, te-ai duce să-l găsești. Dacă ai fi un băiat ca lumea, te-ai duce acasă la el chiar acum... Deschise ochii și, brusc, Își Întîlni propria privire În oglindă. Părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cald și ușor Îl lovise În față. Își puse mîna pe față și simți ceva umed și lipicios pe obraz. Probabil că Fraser se aplecase pe marginea patului și azvîrlise cu spermă În el. — Ți-a plăcut, zise Fraser cu amărăciune. Vocea i se auzi aproape o clipă. Apoi reveni sub pătură. Ți-a plăcut, poponarul naibii! 4 — Dumnezeule, zise Helen, deschizînd ochii. Dar ce-i asta? — La mulți ani, iubito, spuse Kay, punînd o tavă pe marginea patului și aplecîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Ce naiba ai? — SÎnt puțin tristă, nimic altceva. — Ei, pentru Dumnezeu, nu te uita așa, că... Kay Își aruncă țigara și-și coborî vocea... Va trebui să te iau În braț, dar tu urăști asta. Starea i se schimbase din nou. Amărăciunea Îi dispăruse, se scufundase tot atît de repede pe cît apăruse; la urma urmei, dezamăgirea era mult prea copleșitoare pentru a o putea suporta. În schimb, se simțea plină de tandrețe. O durea inima. — Și mie Îmi pare rău, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]