4,800 matches
-
au solicitat, prin poștă, caz în care AC are dreptul de a percepe taxele poștale de expediere. Structura documentației este influențată de procedura propusă pentru achiziție și de complexitatea obiectului contractului, iar informațiile cuprinse de aceasta trebuie să fie fără ambiguități, astfel încât să asigure descrierea completă a: − obiectului și scopului contractului ce urmează a fi atribuit; − regulilor formale de prezentare și depunere a ofertelor/candidaturilor; − condițiilor de participare, eligibilitate și calificare/selecție a ofertanților/ candidaților; − criteriului de atribuire a contractului și
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
a găsi Adevărul. Căci orice drum care nu duce la singurătatea noastră sau nu pornește de la ea este ocol, eroare, pierdere de timp” (I, 76-77). Ce este acest adevăr ultim pe care Cioran îl caută cu disperare? O urmă de ambiguitate se păstrează în legătură cu sensul investit aici. În absența unui fundament ontologic (sau în prezența unuia tot mai precar), Cioran a abandonat poziția filozofului care se proiectează în idee, la fel cum are mari îndoieli în legătură cu adevărul ilustrat de sfânt. Cu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cu totul aparte, jumătate personaj, jumătate fantomă este Eln (numele personajelor sunt, aici, teribil de sofisticate) care se hotărăște să-l aducă pe soțul rătăcit în sînul familiei folosind toate mijloacele posibile, permise sau nepermise. Este un rol de o ambiguitate extremă pe care numai temperamentul cititorului / actorului îl poate situa în realitate sau fantezie, de partea binelui sau nu. Tot în perimetrul familiilor fragile amenințate cu destrămarea se petrec și în împrejurările din "Calul verde". Titlul reproduce metafora centrală a
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Constantin Popa, de data asta ca interpret (Ilie), și Violeta Popescu (Mina) au beneficiat în cea mai largă măsură de nuanțata analiză regizorală a unui text ce oferă sugestii vii și interesante. Jocul atât de mobil al celui dintîi, conjugînd ambiguități și contraste, se sedimentează într-o compoziție al cărei pitoresc este lesne transfigurat în stare ce transgresează tipologia psihologică, angrenînd orizonturile ireductibile la caracter ale condiției umane. Este, după cele mai numeroase și avizate opinii, cea mai de sus creație
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cîntec, după cum au chef "musafirii". Vădind intenția de a construi arhetipal, personajul ne convinge totodată că autorul nu se teme nici de melodramă. Și, dintr-o dată, terorizanții Vecini dispar. În fundul scenei se mai întrezăresc, parcă, vreo două perechi de fantoșe. Ambiguitatea învăluie totul (dramaturgul își plimbă îndemînatic degetele pe această claviatură). A fost o întîmplare aievea? Sau un vis urît?... În fine, bine că a trecut. După atîta stres, nu strică să ne mai destindem. Dar nu!... Relaxarea nu durează, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
La nivelul semnificațiilor, limbajul poetic acționează simultan, ca "proces sistematic", dar și ca "sistem procesual"17, creând "matricea semantică a textului"18: "principalele componente ale limbajului poetic, semnele și macrosemnele, sunt simultan marcate de discordia concors și de concordia discors. Ambiguitatea necesară textului poetic stă în strânsă legătură cu această stare de lucruri, căci matricea ambiguității o constituie tocmai polaritatea, coincidentia oppositorum".19 Formele de existență a limbajului poetic, menite să asigure procesualitatea textuală ca "act hermeneutic", sunt "textualizarea", "contextualizarea" și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
17, creând "matricea semantică a textului"18: "principalele componente ale limbajului poetic, semnele și macrosemnele, sunt simultan marcate de discordia concors și de concordia discors. Ambiguitatea necesară textului poetic stă în strânsă legătură cu această stare de lucruri, căci matricea ambiguității o constituie tocmai polaritatea, coincidentia oppositorum".19 Formele de existență a limbajului poetic, menite să asigure procesualitatea textuală ca "act hermeneutic", sunt "textualizarea", "contextualizarea" și "transtextualizarea", aflate într-un continuu dinamism inter-relațional.20 Cele trei forme de manifestare a poeticității
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
egală măsură însă, „stările de sexualitate confuză” sunt considerate ca aberații sau chiar ca „erori genetice” (hermafroditismul, homosexualitatea etc.Ă, fiind etichetate ca anormalități. Explicația acestor „anomalii” este dată de „direcția de evoluție” în ceea ce privește „diferențierea sexuală” din faza primară de ambiguitate existentă în cursul embriogenezei. În orice caz, stările de „nediferențiere” sau de „ambiguitate” sexuală reprezintă o realitate de care trebuie să ținem seama în aceeași măsură cu care tratăm și „tipurile sexuale”. Cel care a grupat în același cadru „formele
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
ca „erori genetice” (hermafroditismul, homosexualitatea etc.Ă, fiind etichetate ca anormalități. Explicația acestor „anomalii” este dată de „direcția de evoluție” în ceea ce privește „diferențierea sexuală” din faza primară de ambiguitate existentă în cursul embriogenezei. În orice caz, stările de „nediferențiere” sau de „ambiguitate” sexuală reprezintă o realitate de care trebuie să ținem seama în aceeași măsură cu care tratăm și „tipurile sexuale”. Cel care a grupat în același cadru „formele de sexualitate confuză” sub denumirea de „intersexualitate” a fost R. Goldschmidt. G. Maranon
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
M. Hirschfeld, E. Gley etcă. Dincolo de punctele de vedere cele mai diferite, de argumentele pro și contra care se dispută, literatura de specialitate este de acord în a admite existența unor „tipuri de intersexualitate” precis conturate. Ele privesc situațiile de ambiguitate de ordin biologic, anatomo-fiziologic, endocrin, precum și pe cele de ordin psihologic, afectiv, comportamental, caracterial și al imaginii de sine. Nu trebuie neglijate nici situațiile de factură socială ale cazurilor de (pseudoă-intersexualitate, datorate unor circumstanțe episodice, imitație, modă/divertisment, excentricitate histrionică
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
nepăsător, precum în poemul "Norii": "Curge lumea pe deasupra mea?/ Așa privind în sus/ Am străbătut cea mai mare parte/ din ea.". "Tehnica scamatorului" care scoate obiecte imprevizibile în volumul "Tușiți" este înlocuită cu tonul reținut și crește relativ doza de ambiguitate și de gravitate. Într-un poem fără titlu, viața capătă schema calvarului: În acest timp Isus e batjocorit,/ Răstignit,/ Pus să se foiască pe cruce" este silit să bea otravă și cu cât coborâm în istorie, "Apa curge tot mai
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sau sub ziduri, sau sub cer cu stele/ Înconjurat de cercurile mele/ Fie că dorm pe prund, cu blăni de biber/ Cât timp le am pe ele, eu sunt liber". 3 "Balada ironică" se va dezvolta mai târziu în "Balada ambiguității" în lirica lui Leonid Dimov, Adrian Păunescu, Mircea Ivănescu etc. Cităm în acest sens "Balada înecaților", "Pățania teologului cu arborele", "Balada soțului înșelat", "Balada sinucigașului" (Ioanichie Olteanu). 3 "Stăpâne, mistrețul cu colții ca argintul/ chiar el te-a cuprins grohăind
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
într-un decor baroc "căci dau sub ziduri, sau sub cer cu stele/ înconjurat de cercurile mele/ Fie că dorm pe prund, pe blăni de biber/ cât timp le am pe ele, eu sunt liber" (Radu Stanca) urcând spre "balada ambiguității" la Ioanichie Olteanu. 7 "De rotunjimea ei o să te bucurii/ că ți se dă cuminte și adâncă/ Până la pământ cinstiți aceste sfere, încă". 1 Al. Piru, op. cit., Editura Eminescu, 1975, pag. 65. 2 Al. Piru, op. cit. , p. 144. 1 "Din
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vor face obiectul reflecțiilor personale ale participanților. La ce vor medita? La condiția creatorului universal (Neguț Andrei); la temperamentul meu (Horelița Florentina); la nimicul pe care îl știu și nu îl știu (Bălaș Flavia); la ideea arhetipului (Romina David); la ambiguitate o trăsătură general valabilă a omului (Ursoi Dorian); de ce suntem atât de diferiți unul de altul? (Bîcleșanu Cristina); suntem ceea ce vrem să arătăm? Ne vom regăsi în propria creație sau de fapt ne căutăm în propria creație? (Ciurdar Cristian); dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
cale de mărturisire. Opera lui, cu alura de întreg compact și cu aerul de închis-deschis, care provine dintr-o structura poliedrică, trimite reflexe care suscită receptorilor ei efecte afective iraționale și raționale. Acest întreg cu margini flexibile în care sălășluiește ambiguitatea estetică este o constelație caleidoscopică în care se poate "citi" o rafinare inteligentă a ideii deținute în temeiul unei imaginații explozive bine strunite. Omul și arta lui de autor își corespund întru eleganță și sobrietate, așa încât nu putem gândi una
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
personală a textului, regizorul apelează la toate rubedeniile literare ale piesei: tragedia antică (similitudinea Anca Electra sau scena recunoașterii aristotelice a lui Ion), Dostoievski (demonii ce torturează personajele), Tolstoi și Poe (negrul, sumbrul, întunericul), dar și Kafka (dreptatea prin nedreptate). Ambiguitatea climatului din film provine, poate, din izvorul nesecat de interogații care este Năpasta și derivă din seria de întrebări lansate de (spectacolul de) teatru, ca oracol ce poate dezvălui enigmele, dar nu află adevărul ce le întreține. Sunt însuși gândurile
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
înlăuntrul meu, prin deschiderea mare a ochilor la tot ceea ce simțeam sau trăiam". Nu am vorbit niciodată despre asta, dar cred că tocmai acestei curiozități a lui îi sunt datoare, pentru că tema pe care i-am propus-o pentru doctorat Ambiguitate teatrală și finalitate liturgică în opera lui Andrei Tarkovski trebuia să pună în stare de a funcționa împreună trei domenii. Până să-mi fie profesor, Alexa Visarion era regizorul de teatru și de film pe care îl urmăream cu bucurie
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de pasiune și trecătoare resemnare. Florin Zamfirescu (Petre), se impune prin siguranța creionării unui personaj aflat într-un proces de metamorfozare, de clarificare a propriei poziții sociale. Ion Caramitru, (fratele hangiului), schițează într-o cheie romantică un personaj nu fără ambiguități, cu farmecul sponta neității sale conferite unei riscante aventuri umane. Mircea Diaconu (Dumitru), beneficiază de un rol excelent, conceput cu momente de mare intensitate emoțională, cu secvențe gravitând firesc în jurul personajului. Fără multe artificii tehnice, cu o siguranță manifestă a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
precizie este, în acest sens, alegerea interpreților: Liviu Rozorea compunând un hangiu aidoma celui descris de Caragiale, cu capul înfundat între umeri, mic, cu ochii sticloși, furați de o nălucă; Valeria Seciu figurând feminitatea înșelătoare a Anei, elanurile ei inconsistente, ambiguitatea lunecoasă, între tentație și teamă, ingenuitate și păcat; Ion Caramitru preotul-bandit, fixând în privirile-i avide și în zâmbetul tăios o lipsă de scrupul demențială. De fapt, teritoriul pe care regizorul se simte cel mai în largul său este tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
între austeritate și carnavalesc, total neîncrezător în ideologii, în vreme ce se lasă fermecat de mitologie și de simboluri, Alexa Visarion pune în valoare, mai mult decât adevărul și neadevărul textului, muzica acestuia, lăsându-ne să-i ascultam vocile, melosul și stridențele. Ambiguitatea, pe care o condamnă în poezie savanții sau filosofii, care caută în toate o tălmăcire definitivă, e înțeleasă de Alexa Visarion ca o comuniune între teatru, poezie și ființă, ca un refuz al certitudinii narcisiste, ca o smerenie și frică
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
la un criteriu moral în care viața a dezgolit cu durere plăgi cicatrizate, tulburând cu spasme aceste ființe aflate în căutarea unei explicații a suferinței, în căutarea unei înțelegeri de viață între religiozitate și erotism. De fapt, un film despre ambiguitatea actelor umane, despre teama de a fi singur, despre dorința de a găsi un rost zilelor trăite. Ce credeți că este mai important în meseria dumneavoastră? Să fii tu însuți, să nu suferi nici o influență din afară, să nu depinzi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Farmec și destin tragic deopotrivă... Solitudinea sau comuniunea/ solidaritatea cu ceilalți? Care dintre aceste două ipostaze existențiale este mai adecvată pentru un creator, din orice domeniu? Dar pentru un om de teatru? Singurătatea este temă majoră în creația mea, alături de ambiguitatea actelor umane și de degradarea ce ne amenință continuu. Când eram tânăr, credeam că autoritatea înseamnă putere, și că disciplina și ordinea întrețin responsabilitățile... Acum știu că dragostea poate să ne împlinească, iar vina nu e numai în celălalt, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
n-aș fi crezut că va renaște într-o zi cearta dintre preformare și epigeneză prin îmbinarea dintre genetică și pro-gramarea informatică. Mulți dintre noi nefiind conștienți de importanța mizei, n-am adoptat nici o poziție (...). Asta a condus la multe ambiguități în grupul nostru. Sînt dezamăgit, de asemenea, deoarece am asistat la dezvoltarea unei adevărate pervertiri, nu a logicii, însă, de o manieră mai generală, a modalităților de structurare a faptelor așa-zis "științifice" pentru a susține teze a priori care
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
care îl prezidez de cinci ani, pe care îl frecventează Jacques Sauvan și mulțumită căruia l-am putut regăsi pe Jean-François Boissel. Ați asistat recent, la sediul Transversales, la o discuție pe care am avut-o cu Henri Altan despre ambiguitățile legate de termenul de "informatică" etc... B.C. Obiectivul inițial expus în Grupul celor Zece era de a reuni politicieni și savanți și de a face în așa fel încît experiența oamenilor de știință să le folosească politicienilor pentru ca aceștia să
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
dezorganizare pentru a-și menține și dezvolta propria organizare, de a folosi variațiile aleatorii și evenimentele perturbatoare pentru a mări diversitatea și complexitatea". Unind specia, societatea și indivizii, Edgar Morin concepe omul ca pe "un sistem gene-tico-cerebro-socio-cultural". Menționînd incertitudinea și ambiguitatea relației dintre creier și mediu, descrie o zonă de incertitudine situată între subiectivitate și obiectivitate, între imaginar și real, zonă în care, după părerea sa, se dezvoltă mitul și magia și unde "circulă fantasme și fantome". Zugrăvește un om nebun-înțelept
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]