2,825 matches
-
a lui Carol cel Mare din 800, însemna că deținătorul ei era principalul conducător laic al creștinătății apusene. Prin secolul al optsprezecelea, aceasta avea o semnificație doar ceva mai mare decît faptul că împăratul era primul prinț german. Oricît de ambiguă era poziția aceasta, interesele habsburgice, cel puțin pînă la 1871, au avut drept obiective în primul rînd Europa Occidentală și Centrală, inclusiv Italia. După stingerea elanului ofensivei majore a otomanilor și adoptarea unei poziții defensive de către imperiul lor, interesul Austriei
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
teoretic, nobilii erau supuși legilor ținutului respectiv, ei aveau un avantaj clar în fața tribunalelor dacă interesele lor intrau în conflict cu cele ale unui țăran sau ale unui tîrgoveț. Nu aveau nici îndatoriri militare clare, cu toate că erau supuși unor obligații ambigue de slujire a împăratului și de loialitate față de acesta. Spre deosebire de spahii, statutul deținerii pămîntului de către ei nu implica datorii față de stat. Puterea lor reală consta în faptul că nobilii erau efectiv stăpînii pămîntului, cel puțin în regiunile de care ne
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
comitate. Ca și în alte părți, acestea constituiau unitățile de bază ale guvernului local; adunările lor trimiteau delegați atît în dieta Croației cît și în cea a Ungariei. În ciuda acestui sistem de organizare, statutul Slavoniei în cadrul imperiului era de fapt ambiguu; este cert că provincia aceasta nu putea avea aceleași pretenții ca și Croația. Majoritatea locuitorilor din Croația și Slavonia erau firește țărani care aveau aceleași probleme ca și cei de aceeași stare cu ei din alte părți ale regatului maghiar
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și ăsta devine un fapt deviant într-o lume tot mai riguros organizată. Nu poți spune clar dacă scrisul e o profesiune. De asta la scriitor ar fi cel puțin o definire dublă sau, în orice caz, o definire destul de ambiguă. Cum să zic? Prin scris, prin faptul că scrii, dar și prin ce stil de viață duci, care stil, la unii mocofani ce mă enervează al dracului de tare, devine ostentativ pentru a le da o identitate de scriitori. Supralicitează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
scrobite și interșanjabile la cămașă și nici măcar din cele inuzabile, de celuloid: o crimă vestimentară de neiertat pe acea vreme, În stare să te dezonoreze și declaseze definitiv. (Multă vreme după aceea m-a urmărit această Întâlnire cu Adrian Maniu, ambiguă figură de tânăr, cât p-aci ase muită, În imaginația mea delirantă, cu Arthur Rimbaud, haimanaua extravagantă și de geniu, domnul frumos și tânăr, geniul rău al lui Verlaine și deschizător de cercuri noi În poezie, așa cum Îl putem ghici
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Centru către Baia Comunală, luând-o pe strada cu zidul fără porți: „Hai mai bine pe celălalt trotuar“. Am rămas de atunci cu ideea că trebuia evitat trotuarul fără porți, fapt ce mi-a încărcat memoria afectivă cu un sentiment ambiguu, de loc plin de pericole, de loc de care era cuminte nici să nu pomenești. Pe la paisprezece ani, am citit o nuvelă de E.A. Poe cu titlul „Poarta din zid“ în care era vorba tot despre un spațiu enigmatic și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Floare lină (Solanum nigrum), Iarba codrului, Mătrăgună (Atropa belladonna), Măselariță (Hyoscyamus niger), Laur (Datura stramonium) Familia Scrophulariacee. Hulupan, Dulupan (Verbascum Thapsus), Lipan (Verbascum phlomoides), Iarba neagră (Scropularia alata), Brânca porcului (Scrophularia scopoli, Scrophularia nodosa), Degetariță (Digitalis media, Digitalis grandiflora, Digitalis ambigua), Coada câinelui (Linaria intermedia, Veronica austriaca, Veronica chamedrys), Barză, Șopârliță (Linaria genistifolia, Veronica urticifolia, Veronica baumgarteni), Mărunțiș (Veronica crinita), Aripă de cuc (Veronica angustifolia), Bobâlnic (Veronica beccabuga), Floarea sturzului (Veronica angallis), Antonie (Veronica serpyllifolia, Veronica spuria, Veronica verna), Cirmuiag ( Veronica
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
lba), Lopățică (Lunaria rediviva), Rândunica, Chituluș (Alyssum gemonese, Alyssum Calycinum, Draba verna), Buruiana viermelui (Thlaspi Kovacsii, Thlaspi arvense), Drob mărunt, Drobușor (Isatis tinctoria, Colțu lupului (Bunias orientalis) Familia Resedacee. Rosedă, Coada vacii (Roseda lutea) Familia Violacee.Viorea (Viola hirta, Viola ambigua, Viola gymnocarpa, Viola collima, Viola obscura, Viola canina, Viola montana, Viola alpina, Viola lutea, Viola silvestris, Viola pratensis) Gușa găinii, Mama mașteră, Vioreaua tărcată (Viola tricolor) 2. Clasa Monocotiledonatelor Familia Orchidiacee, Bribonic (Orchis ustulata, Orchis coriophora, Orchis globosa, Orchis cordigera
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
invitau decât să stăm și să privim - iar pentru asta un nene, Florin Călinescu, era dispus să ne dea și o groază de bani. Ce putea fi mai tentant decât atât? În timpul acesta, Antena 1 avea un slogan moale și ambiguu: „Mereu aproape“. Ideea pe care voiau să o transmită oamenii lui Voiculescu era de empatie, de susținere, de familiaritate, dar sloganul era atât de vag, încât putea însemna orice. „Mereu aproape“ putea fi citit foarte bine și „permanent pe urmele
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
departe cum o regretă nostalgiile neoclasice. Dar ce ar rezolva Întîrzierea pe coridoarele labirintului? Trăim Într-o lume În care totdeauna a trebuit să intervină o alegere. Îmi amintesc un roman În care personajul rătăcește printr-un oraș uniform și ambiguu, cu toate casele și străzile la fel, cu ușile identice, cu intrări care duc În coridoare identice și ele, În timp ce o ninsoare monotonă ca o moarte albă acoperă lucrurile făcîndu-le și mai asemănătoare, anulîndu-le, ca Într-un delir alb; personajul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cald și lins de apa sărată? Și ce putem face noi după exemplul lor? Să Întoarcem privirea spre mare și s-o vedem pe Afrodita ieșind din valuri. Întrebat odată ce este un zeu, Tales din Milet a dat un răspuns ambiguu: ceea ce nu Începe și nu sfîrșește. Era un maestru al butadelor, ca și mai tîrziu Socrate, dar pe țărmul unei mări, vara, nu s-ar găsi nici azi o definiție mai bună, căci lecția mării este foarte umană chiar atunci
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sa, accentul cade pe valorile simbolice ale unor motive luate din realitate (figuri de tineri și tinere etc.), din mitlogie sau din repertoriul oferit de propria imaginație. Uneori motivele care citează realitatea concretă și cele inventate se află într-o ambiguă întâlnire, întreaga compoziție citindu-se într-o cheie poetică. Fondurile, de regulă în nuanțe de albastru, asigură o anume convenție, o deschidere la scară cosmică a spațiului în care se desfășoară „scenariul“ aflat la baza proiecțiilor figurative. În același spirit
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
În țările Europei Centrale, În care s-au realizat În ultimele decenii anchete etno-sociologice privind modul de percepere a evreului de către omul de rând (Polonia În 1975-1978 și 1984, Austria În 1992 etc.), s-a constatat că toate aceste stereotipuri ambigue au supraviețuit până În zilele noastre. Clișee pozitive și negative conform cărora evreii ar fi foarte inteligenți, vicleni, instruiți, buni familiști, solidari Între ei <endnote id="(vezi nota 286)"/>, foarte religioși (pentru sensul termenului habadnic, devenit habotnic, <endnote id="vezi nota
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fost copiat În același miscelaneu, Împreună cu amintita legendă. Intitulat Înțeleptul sau Învățătorul tuturor cuvintelor Domnului nostru Iisus Hristos, textul a fost redactat sub forma uzuală de „Întrebări și răspunsuri”. La Întrebarea „cari sunt particularitățile limbilor [= neamurilor] ?” se dă un răspuns ambiguu. La nu mai puțin de 30 de etnii (europene și asiatice) le corespund tot atâtea animale. Nu sunt puse Însă În evidență - ca În celebrele Fisiologuri - caracteristicile fiecărui animal și, implicit, ale nației asociate simbolic acestuia : „italianul e leu, germanul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a creat statul nostru național, dar promitea drepturi egale tuturor cetățenilor români, indiferent de originea lor etnică sau religioasă. Cu toate acestea, se sublinia preferința pentru națiunea majoritară și permitea legilor să poată diferenția limitele acestor drepturi. De altfel, prevederile ambigue și contradictorii au prefigurat incoerența și nesiguranța care au caracterizat situația evreilor, pe întreaga durată a dictaturii regale. Totuși, între anii 1938 și 1940 nu se poate vorbi de o legislație antievreiască ci, mai degrabă, de aplicarea „revizuirea cetățeniei”, urmare
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
contra fascismului, pentru sprijinirea democrației”. La această a doua parte, li se sugerase liderilor hușeni testarea coreligionarilor vizavi de „Atitudinea față de URSS și față de democrație” dar li se ceruse și „...demascarea evreilor reacționari” precum și „...luarea unor angajamente În luptă”. Formulări ambigui, pe măsura inteligențelor capilor. Semnatarul documentului din care cităm, Naty Terdiman (responsabilul CDE-ului hușean) remarcase (măcar declarativ!) că: „În rândurile populației evreești domină un curent politic democratic”. În cel de-al doilea taler al balanței politice, „reacțiunea” era reprezentată
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
scursă câteva momente calde și mai multe reci. Astfel, „În ziua de 26 octombrie, cu ocazia Împărțirii titlurilor de proprietate a fost o participare slabă cauzele ce nu au putut antrena massa evreească la această manifestație”. Cu toate că exprimarea este foarte ambiguă, dezinteresul evreilor pentru aceste titluri de proprietate a terenurilor agricole poate fi explicat destul de simplu: ei nu avuseseră și nici nu aveau proprietăți funciare ca să le revendice sau să le primească la reforma agrară pentru producție cerealieră. Iată și
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Autorul intervenției mai fusese de acord și cu formularea „Comenzile unităților poligrafice se avizează zilnic, la sediu, pentru județul Întreg”. La punctul 8 al proiectului de norme trimis spre dezbatere Împuterniciților județeni, Necula avusese ceva de obiectat datorită unei formulări ambigui: „...se Înțeleg toate punctele vamale deci și cele pentru călători. Dacă e vorba doar despre punctele vamale speciale pentru tipărituri și alte imprimate fono și foto (lucru care nu reiese din text și nu de toate punctele, să se specifice
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
organului local de partid care a dispus eliminarea ei, Împreună cu comentariul care o Însoțea și din care cităm, fără alte comentarii, doar Începutul: <<Poemul talentatului nostru coleg Cristache este Înduioșător prin simplitatea absconsă a teluricului ce emană din absurditatea răsturnărilor ambigui ale nonconformismului modern, irizat penetrațiilor angoaselor metafizice. Lexicul erotic, necrozat atît de sentimentele senile cît și de un stress de origine cvasilunară impune prin absența oricărei tensiuni elegiace, absență ce determină epistemologia contrariilor>>”. Aproape fără rezerve și puși În fața acestei
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
poliția, sub regimul Iliescu, nu era altceva decât un mod abil al kurzilor de a-si înlătura concurență de pe piața drogurilor, cu mină poliției române. Poziția Poliției române, care a apreciat în mod manifest acest gen de colaborare, rămîne oricum ambigua, se specifică în raportul OGD197. Nicolae Ulieru purtătorul de cuvânt (din acel moment) al SRI, a declarat că Serviciul Român de Informații deținea date sigure privind implicarea kurzilor în traficul de droguri și arme, dar nu le putea face publice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
expresie pe care am văzut-o vehiculată de prea multe ori ca să nu devină cumva un clișeu : „simț enorm și văz mon- struos”. Contextul era unul cumva modest, dar nu lipsit de semnificație, narațiunea Grand Hôtel „Victoria Română”, un text ambiguu și cumva razna față de restul producțiilor vesel-amuzante ale autorului. Iar în acest context, fraza avea o rezonanță modestă, era, în ciuda expresivității ei stilistice, o frază la locul ei. De ce a fost scoasă din context și de ce s-a impus odată
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ambiguitățile. În opinia Elishevei Rosen, acest tip particular de defor- mare pe care-l reprezintă grotescul este consubstanțial regimului nocturn. „Les métaphores de la vie nocturne demeurent associées aux grotesques, de même que se maintient à leur égard une relation foncièrement ambigue de fascination et rejet.” „Metaforele vieții nocturne rămân asociate categoriilor grotescului, față de care se instituie o relație fudamental ambiguă de fascinație și repulsie.” (trad. mea, A.M.) În afirmația ei, esențială rămân asocierea fascinului și a repulsivului deopotrivă, mărci ale unui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nocturn. „Les métaphores de la vie nocturne demeurent associées aux grotesques, de même que se maintient à leur égard une relation foncièrement ambigue de fascination et rejet.” „Metaforele vieții nocturne rămân asociate categoriilor grotescului, față de care se instituie o relație fudamental ambiguă de fascinație și repulsie.” (trad. mea, A.M.) În afirmația ei, esențială rămân asocierea fascinului și a repulsivului deopotrivă, mărci ale unui interes care iese din sfera anecdoticului pentru a ne oferi datele unei „sărbători crude” ăfête cruelleă în termenii lui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de curând a reușit să stea numai pe labele dinapoi și să-și ridice capul în sus, spre cer, cătră lumină !” Comentariul ironic al nara- torului stabilește un ecart semnificativ față de vehicularea vulgatei lombrosiene și putem identifica aici o atitudine ambiguă a naratorului față de verdictul științei moderne. Însă ceea ce subliniază prozatorul este capacitatea ima- ginii de a se difuza mai bine decât orice discurs. Ilustrația teoriei este mai puternică decât teoria, imaginea, decât discursul care o vehiculează. „Ceea ce pricepuse însă Leiba
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de situație, aceste înfruntări ale măștilor, aceste inflamări și desumflări succesive care-și corespund. Cetățeanul tur- men tat este acolo pentru a ne spune că acest lucru nu contează, că ne aflăm într-o logică a carnavalescului. Personaj de carnaval, ambiguu și ubicuu, aparițiile sale sunt tot atât de neverosimile ca și coincidențele care-l recomandă drept un nod al rețelei de complicații, com- plicități și compromisuri. Pe un alt nivel al discursului avem o altă formă a exce- sului, una paradoxală care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]