3,529 matches
-
închiriat [s.n.] cu contract în regulă încă de la sf. Gheorghe trecut domnișoarii [s.n.] Lucreția Ionescu pe un an, iar acum sub felurite pretexte refudă [s.n], nevoind să considere absolut nimic. Asemenea unui aluat care dospește luând proporții absurde și amenințătoare, acest text în cel mai pur stil prolix, spulberă în "beția de cuvinte" și în meandrele echivocurilor orice urmă de sens. Dacă ținem cont și de faptul că respectivul "proces-verbal" ar trebui să se supună normelor presupuse de stilul administrativ
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
jur împrejur întunericul era negru, tainic și plin de amenințări... Mă uitam la spuza de stele risipite pe cerul ca Gheorghe TESCU 104 păcura, și, mereu stinse de nourii care se îndeseau trecând unul după altul, din ce în ce mai întunecați și mai amenințători. Un cântat de cocoș, adus pe pale de vânt, de undeva dintr-un sat... ne vestea crucea nopții. - S-o făcut miezul nopții ...am murmurat eu, cu un glas de ne recunoscut, încercam să adorm, dar nu se lipea somnul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
într-aceeași liniște neclintită de nici o adiere. După aceea s-a înnoptat și s-au aprins stelele într-un văzduh fără nouri. Până la răsăritul lunii mai era preț de un ceas. Înaintea mea se înălța, ca un munte întunecat și amenințător, dealul Movila Roșie. Am închis ochii pentru o clipă... Când i-am deschis, în fața mea se îndesea un întuneric adânc și înfricoșător. Știam că noaptea taina e închisă, cu desăvârșire, până ce s‟arată cândva, cumva, limba de flacăra, ca o
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
adânc în ochii fosforescenți ai animalului. Și, pentru o clipă, i s-a părut că-l recunoaște în ochiul de geam, în noaptea aceea fără sfârșit, când s-a născut Anuca... Clănțănind dinții, cu o căutătură în ochi, sălbatică și amenințătoare, fiara era gata să se arunce și să sfâșie. Privirile li se apropiară. Ochii fosforescenți albaștri ai lupului, sub privirea neagră sângeroasă a omului-fiară, au clipit, ferindu-i parcă căutarea.. Sfiala fiarei față de om reapăru. Pădurarul a tras... Și fiara
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ce, tot mai încet, până când glasul lor se stinse... era sfârșitul vecerniei... Pădurarul își făcu cruce. Se înnoptase... Noaptea era luminoasă și geroasă, zăpada sclipea sub razele lunii, ca presărată cu scântei. Înaintând în inima codrului, întunericul devenea tot mai amenințător, și-i înconjura tot mai strâns. Ninsoarea se înteți și vântul începu și el să sufle tot mai tare... și în curând începu să se dezlănțuie cu o furie de nestăvilit. În răstimpuri, pădurea răsuna de câte un strigăt de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
plăcea să-și închipuie că era o femeie de oțel care emana autoritate, în costumul ei sobru. Din păcate, acest portret era deseori sabotat de fusta ei Donna Karan prinsă din greșeală în desuuri, de un fir deșirat care înainta amenințător în dresurile marca Wolford, sau (cel mai negru coșmar al ei) de poticnirile care o trânteau la pământ în cele mai bizare poziții. Întotdeauna fusese stângace în copilărie, chiar și în faza de prințesă. Acum se străduia din greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
stejari Cel mai falnic... exemplar De stejar; Înalt, maiestuos, Verde-mbrăcat și...fibros, Pe scurt: era sănătos, Foarte bogat și frumos, De sus până...jos! Dar câteodată Când vântul bate-n răspăr, Cineva putea să surprindă Un alt adevăr: Devenea furios, Amenințător și ritos, Sfidător, nemilos, Poruncitor și colțos, O fire întoarsă pe...dos, Frunza îi țipă, ghinda îi sună, Pădurea devine tot mai nebună, Fulgeră, urlă și tună; Aproape, dar puțin mai jos, Pe un sol arid, nisipos, În vânt neavând
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
ros de dor, Îmi scot profit din întâmplări banale Și râd în hohote când simt că mor. Ce redundante griji ne înconjoară Atunci când facem dragoste, sublim, Când te ating, confuz, ca prima oară, Când sunt și antonim și sinonim. Recrudescențe amenințătoare Îmi tot asediază trup și gând, Sunt prins, cotidian, într-o strânsoare Și scot din teacă ultimul meu rând. Incomodat de tot balastul vieții, Comprehensibil, răzvrătit și drept, Eu sorb din tine roua dimineții Și, prin iubire, soarta mi-o
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
ușor, chiar dacă nu plăcut În mod deosebit, să reziste farmecului neglijabil al arătosului, deși scundului ofițer SS. Acesta mi-a strâns mâna. I-am privit-o și apoi l-am privit În față. — Ușurel, piticanie, i-am zis, umbrindu-i amenințător mica siluetă așa cum face o fregată care trece pe lângă o barcă de pescuit. Că altfel o să-ți decorez buza, și nu cu Crucea Cavalerului și frunze de stejar. Am scos o bancnotă mototolită de cinci mărci și am aruncat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cere să uiți de porunca veche. Pot să fac multe lucruri: să tămăduiesc sufletele și trupurile oamenilor, să tălmăcesc visele, să încurc căile inimilor, dar mi s-a interzis să am un urmaș. Poruncile vechi nu pot fi schimbate! rosti amenințător Regina. Dați-mi un urmaș și apoi faceți ce vreți cu mine! strigă Starostele. Eu m-aș îndupleca de durerea ta, dar mi-e teamă că frate-miu, Uriașul Fiarelor, nu-ți va asculta ruga, spuse, mai îngăduit, stăpâna Regatului
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
lătrături: Marș javrelor, strigă el la cei doi dulăi fioroși ce ațineau deschiderea porții. Nu te opune, căpitane, că te pun îndată la pământ! rosti molcom un bătrân îndoit de șale, încercând să potolească paznicii ogrăzii. Dumneata ești starostele? întrebă amenințător oșteanul. Eu sunt starostele. Ați venit să-l cătați pe Radu diacul? Dar de unde știi? ridică sprâncenele Grigorie. Eu l-am crescut, dar se pare că nu mi-a ascultat sfaturile înțelepte. Dragostea și mărirea l-au pierdut! Pentru ce-
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
în Rediu?, murmură întrebător Dimitrie. Până la noapte mai e vreme. Hai, mai bine de mi-ai ajuta să tai porcul! rugă Fetea. Cei doi bărbați porniră spre cotețul animalului de sacrificat, înfruntând pornirile dușmănoase ale crivățului. Animalul porni a grohăi amenințător, parcă dorind, în ultima clipă, să dea o lecție stăpânului egoist. Copiii priveau, cu luare aminte, la pregătirile celor doi bărbați, îngânând colinde, învățate de la părinții lor: A veni de mult, de Sus Feciorul cel bun, Isus. El prin lume
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Am mers prin tot târgul și nu m-a primit nici un negustor. Ziceau că nu știu nici o meserie! se miră băiatul. Uăi, Mihai, ei n-au nevoie de tineri străini, care să le fure meșteșugul! Eu nu știu meserie? rosti amenințător tânărul, sumețindu-și mânecile cămășii albe de borangic. Eu care socot lemnele scoase din pădure, încalic harmasari, vânez mistreți? Astea-s lucruri de noi știute, băiete, hai mai bine să dau și eu amarul de grâu și să ne întoarcem acasă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mă apropii și să iau loc. " Nu, mulțumesc" i-am zis, speriat că mă aud vorbind în spaniolă. În camera alăturată, însoțitorii noștri au găsit o soluție, au adormit pe scaune, doborâți de oboseală și de căldura care se insinua amenințător în atmosferă, prevestind temperaturi de infern. Probabil, abia de-acum înainte vom afla ce înseamnă tropicele. La Ciudad de Mexico altitudinea tempera excesele... Am trecut printr-o încăpere cu o masă lungă la mijloc și m-am trezit din nou
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Numele orașului, cu sonoritățile sale exotice și languroase, nu m-ar fi lăsat niciodată să-mi imaginez o asemenea dimineață... Ferindu-ne, trecem prin celule care seamănă cu niște peșteri. În ziduri sunt umbre verzi, ca un tatuaj enigmatic și amenințător. Apa prelinsă pe ele s-a pietrificat în hieroglife albicioase, sinistre. Oare Goya spunea că timpul pictează el însuși? Da, Goya. Aici, însă, timpul nu și-a iubit opera. Dimpotrivă. Șuvițele de apă calcaroasă au lăsat cicatrice urâte, ca un
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
am rugat pe șofer să aștepte și m-am repezit spre conac. Complet gol și părăsit, ca un imens ghioc pe o plajă pustie, ca un craniu din care gândirea și nebunia s-au volatilizat de mult, clădirea vuia subliminal, amenințător, cum vuiesc în copilărie locurile străine prin care ești silit să treci. Dormitorul, cu paturile dezbrăcate de așternuturi, cu ziare și ghemotoace de hârtie de împachetat împrăștiate pe jos, era de o tristețe 170 insuportabilă. Cartea mea zăcea pe jos
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
întinde acestuia banii mototoliți, Câte, meștere? Patru! și se uită la mine întrebător, Mulțumesc, eu nu rămân, trebuie să ajung acasă! Atunci trei! 5 august, pornesc singur pe drumul mănăstirii, nu m-au putut opri nici rugămințile mamei, nici uimirea amenințătoare a tatei, Corina m-a întrebat doar, Ce ți-a venit? Trebuie să-l văd pe părintele Ioan! i-am răspuns, Plin de praf, în nări, pe haine, pe lentilele ochelarilor, cobor din autobusul oribil în care am stat aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mai rămas la masă ultimele stele, șase acum, e-o tăcere tulburătoare la masa zeilor, ultimii rămași, cei ce rămân până la urmă, până când se sparge ospățul, un moment teribil de greu, celelalte stele s-au stins pe rând la apropierea amenințătoare a soarelui la răsărit, patru stele și luna, trăiesc cu o intensitate greu de suportat ceea ce se întâmplă acolo sus sub ochii mei, care dintre zei va rămâne încă strălucind în zorii albi?! trei stele și luna, rămân până în ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
seama care era acel organ atrofiat din trupul meu care știa această limbă fără s-o fi învățat vreodată, ce căutai la Paris? Ploaia cu vânt scuturându-se în copacii de la fereastră, soba de teracotă în care bubuie gazul, înserarea amenințătoare a vremii urâte de afară, ceaiul excelent, de fructe uscate, fursecurile cu migdale după o rețetă, ce căutai la Paris? Și, ca să nu adorm învăluit în această imagine tulburătoare adusă din cine știe ce neguri îndepărtate ale ființei mele, m-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
albină, bâzâindu-mi foarte aproape de ceafă, destramă brutal amintirea încărcată de neliniști tenebroase a acelei nopți de, știu că nu trebuie să dau cu mâna după ea astfel albina va percepe mișcarea mâinii mele și se va avânta cu acul amenințător spre mine, o las prudent să se îndepărteze de bună voie, acelui de ce din noaptea aceea nu i-am găsit nici astăzi răspunsul, soarele încă puternic de afară, fluturii albi, mirosul de iarbă, bâzâitul fermecat de culori al gâzelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
le-a cerut să semneze într-o carte pentru vizitatori. Lisa a scrijelit câteva cuvinte, apoi i-a înmânat pixul lui Ashling, care s-a luminat de încântare. —Și eu? chiui ea. Lisa strâmbă din buze și dădu din cap amenințător. Calmează-te! —Scuze, șopti Ashling. Totuși, scrise cu foarte mare grijă „Ashling Kennedy, redactor-șef adjunct, revista Colleen“. Lisa trecu unghia ei împodobită cu o manichiură franțuzească peste lista de nume prezente. Regula numărul patru, după cum știi, sfătui ea, uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
A purtat negocieri cu sindicatul tehnicienilor până la zece seara, sâmbătă. Iar în dimineața asta vin trei directori de la Londra, inclusiv contabilul grupului, pentru a discuta probleme foarte serioase, și nici unuia dintre voi nu îi pasă. Deși ar trebui, încheie ea amenințător. Cu toate că era văzută ca o babă morbidă, cuvintele ei aveau efect asupra tuturor. Mai ales asupra Lisei. Nu era încă nici o veste despre problema cu publicitatea. Avea nervi de oțel, dar chiar și ei i se părea îngrijorătoare situația. Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cu mine! Ce spun cărțile de tarot în legătură cu seara asta? Și-a revenit rapid, foarte, foarte bucuroasă că era acum și nu atunci. Nu e rău. Patru de inimă roșie. Nu era nevoie să menționeze că trăsese un ceva mai amenințător zece de inimă neagră înainte. Și două dintre horoscopurile mele din ziarele de duminică au fost favorabile, continuă ea. Și nu chiar așa de bune în alte două ziare, dar nu e nimic rău în asta. — Și cartea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
poți să speli cănile? — De ce să o fac? Eu le spăl mereu, spuse Ashling distrată, prea prinsă în teroarea celor spuse lui Jack Devi... Iisuse Hristoase, chiar îi spusese J.D.! Această replică o reduse pe Lisa la tăcere. Se uită amenințător la Ashling, dar Ashling era pe altă lume, drept pentru care se întoarse îndârjită către Trix. —Bine atunci, peștoaico, spală-le tu. Uimită de faptul că Lisa îi vorbise astfel, Lisa, care până atunci o tratase ca pe o favorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Doar pe ea însăși. — Fără răspunsuri șmechere, tataie! interveni Lee. I-am șoptit: — Lasă-l să vorbească. Apoi am spus cu voce tare: — Unde s-a dus Elizabeth în iunie ’43, când a plecat de-aici? Short făcu un gest amenințător cu arătătorul. — Spune-i colegului tău că dacă îmi mai zice tataie, îl fac și eu boxer de doi bani! Spune-i că lipsa de respect e o sabie cu două tăișuri! Spune-i că eu însămi i-am reparat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]