3,631 matches
-
talie mică. Poate spune din Înclinarea unui acoperiș unde se ascunde o cameră uitată În timpul ultimelor partiționări ale spațiului. După ce a trecut În revistă strada, intră În cafenea și se așează la masa din colț, dar astăzi piața nu-l amuză deloc. Vede numai pietrele crăpate din pavaj și cerșetorii. CÎndva numită Place d’Armes, era scena biciuirilor În public și al cîte vreunei spînzurări ocazionale. Azi i se pare că chiar poate Întrezări silueta vechiului eșafod. De fapt, e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
își propusese să fie calmă și disprețuitoare. — Aiurea. Jack făcu ochii mari mimând uluirea. — Nunta lui Adrian Blake a fost un eveniment de mare interes local. Mulți oameni din partea locului lucrează pentru tatăl lui. Fran avea impresia agasantă că se amuza pe seama ei. De fapt am venit să te felicit. Zâmbetul lui Jack era atât de fermecător, încât deveni pe loc bănuitoare. — Pentru ce? Până și pentru ea, tonul acela nu era câtuși de puțin curtenitor, dar, pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Jack Allen se smulse din ghearele diafanei făpturi și se îndreptă spre ei, vine încoace! Stevie o bătu încurajator pe umăr. — Nu-ți face griji, nu e periculos în public. N-o să pățești nimic. — Sărbătorești ceva? întrebă Jack, uitându-se amuzat la Fran. Sau cam atât bei de obicei într-o seară de joi? Trebuie să recunosc că-mi plac femeile care pot ține pasul cu băieții. Cu toată hotărârea de care se simți în stare, Fran se ridică în capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sau, mai rău, de adevăratul motiv al divorțului părinților lui. — Crezi, continuă Ben, că ar putea să-mi dea ceva de lucru la ziarul ei? Nu te-am rugat niciodată pe tine pentru că ar părea nepotism. Jack izbucni în râs, amuzat de rolul pe care-l juca interesul în prioritățile tinerilor. Și el care-și făcea griji că Ben va fi traumatizat pe viață de această întâlnire oedipiană, în timp ce fiul lui se gândea doar la oportunități profesionale. — De ce n-o întrebi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
aer înșelător de seninătate. Dar ceea ce-i înnebunea pe bărbați, inclusiv pe el, era sclipirea a ceva deloc virginal în adâncuri, a unui foc tainic. N-arăți prea bronzată. Dumnezeu știe de ce spusese așa o platitudine. Carrie schiță un zâmbet, amuzată de aerul lui stânjenit. — Acolo e iarnă acum. De aceea am simțit nevoia să mă întorc. Jack gândi, fără s-o spună, că trecuseră șapte ierni din ziua în care plecase. Chiar și acum îi era aproape peste puteri să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
folosesc la ceva, servesc la ceva... Ele intră în dialog (ironic, polemic...) cu toate semnificațiile lor consacrate livresc, mitologic, științific, paremiologic ș.a.m.d., bref - cu valoarea lor de întrebuințare simbolică, anchilozată în clișeu... În loc de „morală a fabulei”, autorul se amuză să persifleze calamburesc formule prestigioase, întorcînd pe dos lecția moralei clasice și împrospătînd-o „modern” (ex.: „plopii fără soț sînt foarte numeroși”; „cînd pisica nu-i acasă, e prin vecini”). „Definițiile” care le compun sub forma unor colaje pseudoaforistice vizează esența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de atîtea ori străbate, cînd toate încercările de a reconstitui viața factice a păpușilor rămîn zadarnice”: „Marionete încovoiate sub greutatea unor destine peste puterile lor, Ismail, Turnavitu, Grummer, Algazy, Gayk și Cotadi, protagoniștii micului teatru de păpuși al lui Urmuz amuză și întristează în același timp: sub travestiul lor amuzant se schițează o existență înrudită cu a noastră. Era în Urmuz o mare vervă creatoare și o fantezie neostoită, capabilă nu numai să implice datele realității curente, să le amestece și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
până la piele. Kobayashi avea pelerină cu glugă. În plus, datorită antrenamentului din armată, era încă neașteptat de rezistent. I-a reapărut pe chip zâmbetul straniu când l-a văzut pe Endō prăbușit pe bolovan, sleit de puteri. Părea că se amuză la vederea acestui ucigaș feroce lipsit de rezistență fizică. Era limpede că îi umbla ceva prin minte. Se gândea probabil la vreun plan de evadare, deoarece privea în direcția crângului ascuns acum în pâclă. Endō s-a ridicat și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
soțul? — Dan. Mă Întorc și observ că Dan stă lîngă Kate, discutînd cu ea plin de Însuflețire. Aha, deci bănuiesc că pot juca și eu jocul ăsta. Dacă te distrezi așa de bine discutînd cu altă femeie, m-aș putea amuza și eu flirtînd cu alt bărbat. Scuze, voiam să zic „vorbind“ cu alt bărbat. — Poftim niște șampanie. Caro vine spre noi și-mi Întinde un pahar. Ura! Șampanie! — Voi doi vă cunoașteți? — Ellie a fost director de marketing la Calden
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
în ajutor. ― Adevărul e că nici tu n-ai fost întrutotul corect cu el. L-ai jignit când i-ai pus cuvintele în gura unui personaj caraghios. Dar nimeni, dintre noi, nu te-a învinuit pentru asta. Dimpotrivă, ne-am amuzat văzând cum te joci cu focul. Ne-am simțit ocrotiți de inteligența ta. Și cu atât mai greu ne-a fost să te vedem, apoi, smerit, blestemîndu-ți ereziile. Ne-am simțit nu numai dezamăgiți, ci și mai vulnerabili, mai expuși
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
le e teamă și s-au adunat ciopor, acoperindu-și cu mâinile părțile rușinoase. - Iată de ce femeile stau în apă în amontele râului. Secrețiile bărbatului, amestecându-se cu apa, ar putea să le lase gravide, îmi explică Rotari. M-a amuzat neștiința lui, și m-am gândit că nu era suficient să-l învăț doar latina. În timp ce ne-ntorceam, mi-a spus: - E un secret, dar ne-am jurat unul altuia. Dacă vrei, te duc acolo unde merg bărbații necăsătoriți sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
necontenitul țârâit al greierilor. Dintre păsări, doar rândunicile mai cutezau să se avânte pe cerul azuriu și vrăbiile, să țopăie printre smocurile rare de iarbă. Scosesem din puț un urcior de apă proaspătă și beam agale din el, uitându-ne amuzați la șopârlele care se cățărau după furnici de-a lungul unui ciot de zid fierbinte și abandonat. - Privește, mi-a spus pe neașteptate Rotari, acolo-n vale spre apus! Am crezut că vrea să-mi arate zborul rotat al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o expresie de câine rău chiar și atunci când surâdea; nasul îi era turtit, probabil spart. Mi-am măsurat cuvintele. - Doar o lecție. Tu și oamenii tăi nu o să mai semănați zâzanie în rândul longobarzilor. Mi s-a părut că-l amuzau vorbele mele. - Te referi la cineva anume? I-am spus: - I-ai stârnit pe tinerii de la domeniul Ariberti să se poarte ca niște ticăloși față de mine și de soția mea; așa că am hotărât să-ți dau o lecție. Tezaurul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tânăr care i se alăturase afectuos, a spus: - Nobile Michele, în seara asta ai de-a face cu un longobard adevărat, chiar dacă înfățișarea lui te poate înșela. Michele a dorit să-i examinez îmbrăcămintea, scramasaxul, barba și părul. M-am amuzat s-o fac, atrăgându-i atenția că părul îi era prea lung, depășind cu trei degete maxilarul. Mi-a mulțumit, spunându-mi că va avea grijă să-și scurteze părul chiar a doua zi. Deși discreți, am ghicit că Michele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
liniștit: - Să nu te temi pentru viața ta, aici e mai de temut batjocura decât sabia. Mâine la teatru nu e exclus să pățești ceva, dar ascultă de sfatul meu: nu te arăta jenat sau mânios, prefă-te că te amuzi și basta. L-am întrebat de ce tocmai a doua zi, și el mi-a pus în față un papirus cu însemnele împăratului. - Curtea te-a poftit la hipodrom și la teatru. În spatele acestei invitații se află cu siguranță Flaviano. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a vreunei firme de cattering din centru - avea privilegiul de a o Întâlni, de a se opri pe palier și a schimba două vorbe cu ea. Îi auzea vocea prin pereți, putea glumi cu copiii și-i certa atunci când se amuzau, jucându-se la interfon - pe când el nu era admis aici, trebuia să stea În stradă, ca un vagabond, ca un câine râios. Nu reuși să-și Înfrângă dorința de a coborî din mașină. Zgomotul portierei care se Închidea În tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
monstru digital, abia În stadiul de recrut. Așa Încât era destinat să piardă. Camilla Fioravanti, care niciodată nu-i adresase vreun cuvânt În clasă, decât pentru a-l șicana, nu l-ar fi invitat niciodată la petrecerea ei, iar acum se amuza, umilindu-l pe el și pe mama În fața doamnei Fioravanti - impecabilă ca actrițele din telenovele, cu părul imobil și cu fular strălucitor, parfumată și bogată, și respectată atât de mult, Încât sora-educatoare Îi recomanda mereu Camillei să o salute pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
toate școlile catolice ale Romei, el cânta Federico Barbarosa/ se caca-ntr-o groapă/ și cum nu avea hârtie/ se șterse cu degetul cel mare, ronțăia caramele, le arunca În aer și le prindea din zbor cu limba, și se amuza văzând că ea suferă din cauza lipsei lui de maniere. La un moment dat Îi spusese: Pui pariu că mă urc pe statuia lui Sf. Petru? Nu poți să te urci, pentru că acum vine Sfântul Părinte. Eu totuși mă urc, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din terasă mai rămăsese doar o fâșie lungă, lată de un metru. Dar oricum, dacă voiau să se joace, tati rezema scara de perete și Îi ducea sus pe terasa de deasupra blocului. Vara smoala se topea, iar ei se amuzau cufundându-și picioarele În mâzga aceeași fierbinte. Poate că acolo sus Încă se mai păstrau urmele lor - amprente de picioare foarte mici, ale fetiței care nu mai era. Se aplecă peste balustradă. Cu șase etaje mai În jos, strada Carlo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
la alcătuirea unei lumi în care realismul poveștii se desprinde din însăși inima fantasticului. Acest amestec de real și ireal constituie nota dominantă a scrierii și întreține veridicitatea mesajului. Eu însumi apar ca personaj, episodic firește, descoperire care m-a amuzat, mai cu seamă, că în ciuda tuturor aparențelor, se pare că am, încă, un sânge sănătos, cel puțin în lumea amețitoare și fără bariere de timp, a romanului. Universul actualității noastre amintește, în unele aspecte, cel puțin, de episoadele satirice din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
prietenului său, care stăpânește apele. La acest fel de lucruri se gândea înainte de Andrei Ionescu. Întâlnirea cu el i-a schimbat complet viața, nici măcar să filmeze nu mai avea chef. I se părea un bărbat fascinant, inteligent și tandru. O amuza felul în care el își răsucea șuvița de păr și se gândea că o face special și freudian, ca artistul care pozează pentru eventualii fani. Ținea romanul lui pe noptieră și-l deschidea din când în când la întâmplare, citea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mirosul de caprifoi și de grătare. Zogru venea de la Capșa, cu o femeie tânără, care mâncase înghețată și care acum se întorcea într-un alai de cinci fete, toate tinere, dar între care ea era regina grupului. Era fericit și amuzat totodată și stătea fără nici o grijă, când a ajuns în dreptul unei case albe, cu cerdac brâncovenesc, una nu prea mare, care mai este și astăzi și care pe atunci avea porți mari de fier, înzorzonate cu flori și pantere. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
partidului. La una dintre aceste ședințe nimerise și Zogru, strecurat în Vencica. Aceasta tocmai luase cuvântul, după ce aprobase întreaga adunare, prin vot deschis, ca ea să vorbească de la tribună. Și începuse. Inițial Zogru se plictisise, dar apoi începuse să se amuze, căci Vencica spunea cu înverșunare dragi tovarăși, problema demascării dușmanilor de clasă este o datorie pe care trebuie s-o punem mai presus de interesele personale, și atunci Zogru intrase în acțiune, mai întâi, pentru că nu se putuse abține, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să facem o probă, se entuziasmase Zogru. Am să ies puțin din animalul ăsta, pe-aici pe la gât, pe unde sunt înțepăturile astea, și-am să stau câteva secunde afară. Uită-te bine și spune-mi ce vezi. Josh era amuzat, dar dispus să se joace cu individul, mai ales că dorea din tot sufletul să știe că a îndeplinit măcar parțial dorința bunicului său. Zogru s-a strecurat lin și a privit drept în ochii lui Josh și și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pescărești. Căci marea-i o lume de minuni sclipitoare E tot ce poate fi mai albastru sub soare Marea ne-ascultă, ne urmărește, O, da! Marea pe toți ne iubește! Bancuri de pești, scoici, o meduză Crabi, alge, delfini mă amuză, O lume-nvăluită-n albastru mister E marea ce parcă se termină-n cer Albe dantele, spumă de peruzea, Marea e ancora mea! Mihnea Claudia-Denisa, clasa a V-a Școala Gimnazială Nr.1 „Nicolae Mantu” Galați profesor îndrumător Ciobanu Gabriela Povestea florii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]