KorAP: Find »[drukola/base=ancorare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...93 94 95 ...107 >

2,664 matches

Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730

la începutul anilor nouăzeci, explică evoluția "dezancorării" partidelor, a patronajului, a gatekeeping-ului, adică a întregii scheme de consolidare în Italia. De aici criza parțială, apariția noilor partide, o consolidare nouă cu semne evidente de continuitate cu precedenta. 6. "Exportarea" teoriei "ancorării"? Subliniind, din nou, faptul că ipotezele propuse aici se nasc dintr-o reflecție concentrată asupra celor patru cazuri din Europa de Sud, ne întrebăm în ce măsură teoria poate fi "exportată", adică utilizată în mod satisfacator pentru explicarea proceselor de consolidare și

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
duce la distincția între cele două zone. În ceea ce privește America Latină, cercetările efectuate în țările din zonă permit o anumită adaptare teoretică 56 cu rezultate cel puțin interesante. De fapt, dacă ne oprim la diferite cazuri, se poate confirma că legitimarea și ancorarea rămân procese centrale de examinat, principala problemă fiind aceea de a înțelege care sunt factorii determinanți ai legitimării (ce "ancore" au apărut și dacă acestea sunt diferite de cele din sudul Europei). Recurgând la rezultatele cercetărilor lui Grassi (1999) și

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
tratat mai sus). Brazilia și Ecuador au reușit o consolidare slabă, mai degrabă o prezervare, fondată pe o legitimare în general inclusivă, datorată combinației dintre creșterea economică și politicile sociale, dar cu "ancore" partizane slabe și lipsa altor forme de "ancorare" (prezente în Europa de Sud și Argentina). În Argentina există o consolidare slabă, în privința elementelor determinante ale legitimității (adică tradițiile democratice, care, în această țară, nu sunt coerente și solide), dar și în ceea ce privește ancorarea garantată de un sistem de partide

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
slabe și lipsa altor forme de "ancorare" (prezente în Europa de Sud și Argentina). În Argentina există o consolidare slabă, în privința elementelor determinante ale legitimității (adică tradițiile democratice, care, în această țară, nu sunt coerente și solide), dar și în ceea ce privește ancorarea garantată de un sistem de partide stabil. În țări precum cele trei indicate mai sus, în absența ancorărilor puternice, caracteristicile consolidării determină variații de legitimitate, și, prin urmare, reacții la problemele economice apărute. La începutul secolului al XXI-lea, criza

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
consolidare slabă, în privința elementelor determinante ale legitimității (adică tradițiile democratice, care, în această țară, nu sunt coerente și solide), dar și în ceea ce privește ancorarea garantată de un sistem de partide stabil. În țări precum cele trei indicate mai sus, în absența ancorărilor puternice, caracteristicile consolidării determină variații de legitimitate, și, prin urmare, reacții la problemele economice apărute. La începutul secolului al XXI-lea, criza profundă din Argentina este rezultatul acestui cerc vicios greu de distrus: deoarece consolidarea este în esență bazată pe

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
că procesul este uneori foarte diferit, dacă nu chiar invers proporțional cu calitatea democrației, dacă menținem distincția între procesul mai amplu (democratizare) și cele specifice (instaurare și consolidare); dacă se încercă o analiză (fie în termeni de legitimare, fie de ancorare), se disting în mod clar anumite elemente de varietate. Referitor la legitimare, o concluzie simplă este aceea ca țările în discuție traversează o legitimare complexă. Cele trei țări baltice, Slovenia și, într-o măsură mai mare, Republica Cehă și Slovacia

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
Pentru acele țări care au o legitimare statală, făcând parte inițial dintr-o federație, legitimarea este tridimensională. În țări precum Bulgaria, Polonia, Ungaria, România, în care s-a ținut cont doar de instituțiile politice și economice, legitimarea este una bidimensională. Ancorarea care însoțește aceste procese de legitimare inclusivă caracterizează cel mai bine procesul global și indică, indirect, o previzibilă menținere a stabilizării. Vorbind de "ancore", dincolo de carentele menționate (ale cercetărilor empirice în anumite teritorii), trebuie ținut cont de faptul că trecutul

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
faptul că trecutul autoritar a lăsat în urmă o societate civilă dezarticulată, nu foarte diferențiată. Neo-corporatismul și gatekeeping-ul partidelor (deși înțeles doar în sensul de control sau de dominație a partidelor asupra grupurilor), nu s-au constituit ca forme de ancorare atât timp cât ele presupun o tradiție și o realitate sindicală și asociativă în cadrul societății civile, iar aceste condiții lipsesc cu desăvârșire în țările analizate. Poate doar în Polonia, cu o prezență catolică puternică (amplificată, indirect, prin influența lui Papa Ioan Paul

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
neîntrerupt în mai multe țări din zonă; chiar și aici, însă, absența unor studii empirice nu ne permite să prezentăm detalii. "Ancorele" tradiționale din Sudul Europei sunt legate de partide, cu rol major în consolidare. Vorbim de "consolidarea prin intermediul partidelor". Ancorarea din Europa de Est este diferită. Ea nu se bazează pe organizațiile de partid. Mobilizarea autoritară din trecut, deziluzia ideologică și însuși momentul istoric al tranziției nu permit formarea unor organizații puternice și active. Mai degrabă această ancorare se caracterizează prin stabilizarea

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
de "consolidarea prin intermediul partidelor". Ancorarea din Europa de Est este diferită. Ea nu se bazează pe organizațiile de partid. Mobilizarea autoritară din trecut, deziluzia ideologică și însuși momentul istoric al tranziției nu permit formarea unor organizații puternice și active. Mai degrabă această ancorare se caracterizează prin stabilizarea sistemului de partide alcătuit din diverse unități, cu structuri organizatorice variate, dar stabile, cu lideri puternici, capabili să garanteze alegerile și sistemul de vot în sine, chiar și cu o participare limitată a societății 59. La

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
Republica Cehă, Slovenia și Bulgaria. În contrast cu aceste șase țări, Estonia, Letonia, Lituania și Slovacia au sisteme de partide mai puțin structurate și mai puțin stabile (v. Morlino, 2001b). Din analiza situației din Europa Orientală reiese și o altă formă de ancorare, care a fost oarecum prezentă în Spania, având, însă, o relevanță mai mică (Morlino 1998). Aceasta este "ancorarea prin intermediul instituțiilor". Se impune, așadar, atenție deosebită față de designul instituțional și punerea lui în aplicare în țările care, în mai toate cazurile

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
mai puțin structurate și mai puțin stabile (v. Morlino, 2001b). Din analiza situației din Europa Orientală reiese și o altă formă de ancorare, care a fost oarecum prezentă în Spania, având, însă, o relevanță mai mică (Morlino 1998). Aceasta este "ancorarea prin intermediul instituțiilor". Se impune, așadar, atenție deosebită față de designul instituțional și punerea lui în aplicare în țările care, în mai toate cazurile, au avut experiențe democratice anterioare (mai mult sau mai puțin coerente, Grilli 1997, cap. 6). În plus, "aranjamentele

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
în mod evident societatea civilă. Câteva partide și grupuri de interese condiționează comportamentul politic al cetățenilor. În cazul polonez, punerea în aplicare a regionalizării (1994-2001) a atenuat tendințele de manipulare a instituțiilor politice ale țării. Modelele instituționale manipulatoare care caracterizează ancorarea în cele patru țări enumerate afectează, prin urmare, procesul de consolidare. Elitele din Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Republica Cehă, Slovacia și Slovenia au preferat un design neutru, și anume unul care să reflecte, dintr-o perspectivă federală, structurile intermediare, diviziunile

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
Slovacia și Slovenia au preferat un design neutru, și anume unul care să reflecte, dintr-o perspectivă federală, structurile intermediare, diviziunile și comportamentele politice existente în societatea civilă, fără a impune orientarea acestora. Dacă se aplică modul de legitimare a ancorării, cum s-a făcut în sudul Europei, rezultă patru modele de consolidare. Primul model a fost numit comunitar: se presupune că a existat o legitimare, iar sistemul de partide s-a dezvoltat în comunitatea politică. Republica Cehă, având o combinație

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
însă cu cel din Spania. Acolo au fost alte "ancore" și alte moduri de legitimare. În ambele țări, elita partinică joacă roluri diferite în diverse contexte de consolidare. Figura 5.3. Modele și cazuri de consolidare democratică în Europa de Est Legitimare Ancorare Tridimensională Bidimensională Prin intermediul partidelor Model comunitar Republica Ceha Slovenia Model de elită Bulgaria (?) Prin intermediul instituțiilor Statal Lituania Reglementat Polonia Ungaria România În Polonia, Ungaria și România modelul manipulator pare a fi elementul cheie al consolidării. Se evidențiază un proces controlat

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
meritoriu al sistemul politic sau al regimului agreat), de eficacitate decizională (capacitatea de a lua și de a aplica deciziile în funcție de obiectivele deja fixate) (Ake, 1975; Morlino, 1980; Sanders, 1981; Dowding și Kimber, 1983; Ersson și Lane, 1983). II. Teoria "ancorării", ilustrată în acest capitol, permite evidențierea căilor care ar putea duce la o criză prin mecanisme de "de-legitimare" și "dezancorare", identificate atât în cazurile analizate inițial, cât și după anumite "ajustări" ale ipotezei, efectuate în alte zone. În acest

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
prin aspectele ei specifice, și pe unele explicații "intermediare", privitoare la anumite caracteristici politico-instituționale. De exemplu, în capitolul 5 s-a exprimat opinia conform căreia consolidarea poate fi explicată, în primul rând, prin cele două procese (de legitimitate și de ancorare), analizate în trei zone geografice diferite. Imediat apar întrebările: "Cum se explică legitimitatea?" sau "Care sunt condițiile pentru ancorare?". În cadrul discuțiilor privind instaurarea democrației au fost descrise democratizarea inițială, precum și tranzițiile și instaurările succesive. Acum trebuie să aflăm explicațiile "invenției

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
s-a exprimat opinia conform căreia consolidarea poate fi explicată, în primul rând, prin cele două procese (de legitimitate și de ancorare), analizate în trei zone geografice diferite. Imediat apar întrebările: "Cum se explică legitimitatea?" sau "Care sunt condițiile pentru ancorare?". În cadrul discuțiilor privind instaurarea democrației au fost descrise democratizarea inițială, precum și tranzițiile și instaurările succesive. Acum trebuie să aflăm explicațiile "invenției democratice" (în cazul în care, mai întâi, s-a ajuns la instaurarea unei liberal-democrații de masă, în măsură să

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
a instaurărilor democrațiilor. Această întrebare a dat naștere unei dezbateri aprinse. În ciuda limitelor în înțelegerea acestei teme, unele elemente de ordin metodologic pot fi evidențiate. În ceea ce privește metoda, analiza "condițiilor" presupune prezentarea elementelor cele mai probabile în asigurarea legitimării și a ancorării. Aceste condiții se pot schimba în ceea ce privește perioadele istorice, zonele geografice, adică contextul internațional, și specificitatea unor țări. O cercetare empirică privitoare la un număr mare de cazuri poate să ofere o primă evaluare a tabloului general, dar o analiză ulterioară

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
acest sens, a încerca stabilirea de legături (între aceleași variabile, de aceeași intensitate), trecând de la o țară la alta și de la o zonă geopolitică la alta, nu este relevantă. Doar o schemă simplificată poate avea o anumită utilitate euristică generală. Ancorarea este legată de formarea și stabilizarea instituțiilor guvernamentale și a unor structuri intermediare, precum grupurile de interese și partidele. Diversele practici, existența unor ideologii sau valori comune, o societate civilă mai mult sau mai puțin articulată din punct de vedere

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
din punct de vedere asociativ, dimensiunile sectorului public și gestionarea resurselor de către instituțiile guvernamentale și de liderii partidelor politice, dar și funcționarea concretă a normelor democrației, sunt principalele motive ale apariției ancorajului (v. cap. 6). Revenind, ne putem aminti că ancorarea se naște din cerința cognitivă a unor atitudini concrete și simple, care structurează orizontul politic al fiecărui cetățean. Educația și condițiile de viață determină "ancorajele" instituționale în curs de dezvoltare, în ciuda diferențelor de timp, spațiu și populație. Există o cerință

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
naște din cerința cognitivă a unor atitudini concrete și simple, care structurează orizontul politic al fiecărui cetățean. Educația și condițiile de viață determină "ancorajele" instituționale în curs de dezvoltare, în ciuda diferențelor de timp, spațiu și populație. Există o cerință de ancorare, evidențiată de cercetările din psihologia cognitivă, semnificativă pentru fiecare individ în parte. Această cerință își găsește un răspuns în instituțiile de guvernare, democratice sau nu, și, apoi, în instituțiile de reprezentare. Dincolo de aceste elemente generale se poate înainta doar printr-

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
următoarele întrebări: 1) Cum se ia în considerare ponderea "negativă" a tradițiilor autoritare dintr-o anumită țară, persistente și după stabilirea și consolidarea democrației? 2) Există oare un design constituțional specific unei "bune" democrații? 3) Care sunt sensul și importanța "ancorării", dezvoltate în timpul procesului de consolidare, pentru calitatea democrației? 4) Cum se evaluează ponderea factorilor internaționali pentru calitatea democrației? Ar trebui să ne construim atenția asupra primei secțiuni, având în vedere chiar și spațiul limitat pe care literatura de specialitate îl

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
Ancorele" - obiect de analiză (organizarea partidului, gatekeeping-ul, legăturile clientelare și structurile neo-corporatiste) - se formează în primii ani de instaurare a democrației. Fără să ne oprim asupra semnificației acelor "ancore" (v. capitolul 5), prima întrebare este dacă cele patru forme de ancorare pot influența calitatea democrației. Gatekeeping-ul și clientelismul (datorită caracteristicilor lor non-universaliste, care se referă la relațiile de putere inegale și extrem de personale și la procesele de "schimb" - în mod inevitabil opace -), nu sunt "ancore" ce pot contribui la calitatea democrației

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
a realizat fundamentarea organizațiilor de partid, fără ideologii dezbinatoare și contradictorii, dar atente la aspectele programatice, atunci ar trebui structuri intermediare care să contribuie la calitatea democrației la nivel de responsabilitate și drepturi. Toate acestea înseamnă, în primul rând, transformarea ancorării de partid. Mai exact, antrenarea de "sus în jos" a unei societăți civile nefericite, pasive, cu vitalitate scăzută, ar trebui înlocuită cu structuri intermediare, în care esențială este participarea unei societăți civile mai educate, dispusă să ia măsuri. Dar cum

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]