2,924 matches
-
la Londra cel puțin, se aproapie cel mai mult de ceea se poate numi liniște. ...La silence va plus vite à reculons. Trois fois... Mintea mea era buimacă și incoerentă, repetând fără noimă conversații pe jumătate uitate, amintiri neplăcute și angoase exagerate. Când vă încremenesc gândurile într-un asemenea tipar, devine în curând evident că pentru a scăpa de ele, singura soluție este să te dai jos din pat: și totuși acesta este ultimul lucru pe care te simți capabil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
doar de un amestec de adrenalină și nervi care garantau lipsa poftei de mâncare? Asta era! Înfometarea atât de caracteristică la Runway nu era, de fapt, autoimpusă; era pur și simplu răspunsul psihologic al unor organisme supuse constant teroarei și angoaselor de tot felul, Într‑atât Încât nu simțeau niciodată foamea. Mi‑am jurat să mă interesez mai În amănunt de chestia asta și să iau În considerare și posibilitatea ca Miranda să fie mai isteață ca toți ceilalți și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
elastic, și deci mulat pe piele, din cașmir, care venea peste o fustiță de șifon - Îmi făcea picioarele să se simtă ca niște documente confidențiale Îndesate În aparatul de tăiat hârtii. Capul mă durea din cauza unei combinații Între mahmureală și angoasă, iar stomacul meu gol protesta cu valuri de greață. Stăteam În picioare În fundul Încăperii Împreună cu reporteri de mâna a treia și cu alți indivizi care nu fuseseră considerați destul de importanți spre a primi un scaun, cu un ochi pe Miranda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o mai putem Înțelege. Stres. Succes. Chiar rimează. 09.28: — Ce probleme are femeia aia? —Poftim? Winston mă studiază În oglinda retrovizoare. În ochi, atât de căprui că sunt aproape negri, are picățele de zâmbet. —Angela? O, de unde să știu? Angoasă urbană, femeie frustrată care trăiește prin copiii ei, insuficient sex oral. Chestiile obișnuite. Râsul lui Winston umple taxiul. Gutural și grunjos, reverberează În plexul meu solar și, pentru o clipă doar, mă calmează. Traficul e atât de greoi Încât am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
curții. Priveam prin fereastra deschisă. Îl strigai de două-trei ori a joacă, dar nu se clinti, răspunse doar, mișcînd vesel din coadă. Dumnezeu l-a creat În inima acestui univers de minuni fără să-i fi dat Însă problematica și angoasele de care sîntem bîntuiți. Steaua lui strălucea, se vede, În altă lume, Într-o galaxie necunoscută, către care lătra uneori, noaptea, el singur știa ce comunicări avea către acolo. Lumea lui se Înveselea lîngă fiecare colț al casei, dar cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
numele cele mai reprezentative ale poeziei franceze din secolul trecut. A fost un poet al experiențelor extreme (consumator de stupefiante, interesat de practici oculte), un neliniștit, căutător de absolut, deschis către orizonturi metafizice, dar în același timp profund marcat de angoasele timpului său și angajat cu o rară fervoare în căutarea propriei subiectivități profunde, conectate la ritmurile și misterele universului. S-a dorit a fi un Ťinițiatť, și un Ťvizionarť, în tradiția unui Arthur Rimbaud; a fost pasionat și a scris
René Daumal by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/8664_a_9989]
-
acestora, raportat la genul și subiectul programului; ... b) utilizarea violenței și rolul acesteia în rezolvarea problemelor; ... c) modalitatea de tratare prin imagini a scenelor de violență, tipul de plan utilizat, realismul reprezentării, rolul coloanei sonore în a genera frică ori angoasă; ... d) contextul în care este prezentat consumul de droguri și alcool; ... e) numărul și natura scenelor de nuditate, reprezentarea actului sexual; ... f) psihologia personajelor și reperele morale pe care acestea le oferă copiilor sau adolescenților; ... g) tipologia eroilor, scopul acțiunii
DECIZIE nr. 573 din 25 iunie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299703]
-
aceleiași tendințe analitice care a caracterizat Secolul Luminilor. Totuși zeii se discută ...Cunoaștere, mijloc de salvare, putere, abandon, liberare internă, pâine a aleșilor, hrana blestemata, invitație la drum, întoarcere la glia natală, inspirație, respirație, rugăciune în vânt, dialog cu absența, angoasa, disperare, letanie, epifanie, vraja, sublimare, experiența, sentiment, emoție, intuiție... Poezia este, poate, fiecare dintre aceste lucruri și chiar multe altele. Scriitorul mexican Octavio Paz umple o pagină întreaga cu asemenea posibile "definiții" ale ei62. Adevărul este că nimeni n-a
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
UNESCO care prevede dreptul copilului de a fi informat, desigur Într-o manieră adaptată vârstei sale, informare la care participă În egală măsură medicul, staful de Îngrijire și părinții. Această atitudine se justifică În primul rând sub aspect psihologic, deoarece angoasa tăcerii și secretului pot induce o stare de disconfort copilului și chiar pot agrava boala, iar În al doilea rând nu trebuie pierdut din vedere că percepția și inteligența copilului În zilele noastre este superioară generațiilor anterioare, Începând chiar cu
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
dispoziție și disponibilitate extrem de benefică pentru funcționarea normală a organismului și În relațiile sociale. Este ceea ce În termeni empirici ar Însemna Încărcarea cu energie pozitivă; reduce semnificativ depresia, stressul, oboseala generală și astenia nervoasă, prin faptul că deviază atenția de la angoasele zilnice, ameliorează circulația cerebrală Îmbunătățind astfel oxigenarea creierului și concomitent, prin stimularea proceselor metabolice cerebrale, crește randamentul psihointelectual; contribuie semnificativ la realizarea acelui echilibru psihic atât de necesar unui comportament normal În familie și societate. Dacă mișcării ordonate și perseverente
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
prin care este exprimată această teamă extremă. Genul (genre) horror, combinat cu genul (gender) feminin într-o societate încă patriarhală precum cea americană, cel puțin atunci când a apărut în SUA și în vestul Europei al doilea val al feminismului, reflectă angoasele profunde legate de reconfigurările rolurilor de gen (gender) în schimbare și oferă unui segment important al populației o supapă pentru eliberarea temerilor și frustrărilor resimțite după ce energica și băiețoasa Rosie the Riveter a fost trimisă înapoi la bucătărie în perioada
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
groaznicelor suplicii la care erau supuși de către persecutorii păgâni, constituie o adevărată paradigmă și pentru bolnavii aflați Într‑o stare terminală, În proximitatea morții trupești. Sfinții martiri nutreau cu tărie credința În viața veșnică, de aceea nu aveau temeri sau angoase În proximitatea morții, pe care o consi‑ derau ca pe un somn, ca pe o punte, o trecere Între două lumi, și nu ca pe un capăt, un final, un terminus sau o ultimă realitate. Aceasta pentru că Hristos Care e
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
tainic : „Ne‑am Îngropat cu El, În moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a Înviat din morți, prin slava Tatălui, așa să umblăm și noi Întru Înnoirea vieții” (Romani 6, 4). Bolile, suferințele, Încercă‑ rile, necazurile, marcate de durere și angoasă, apar ca o transpunere a Pătimirilor Domnului, dar nădejdea, „mica Înviere”, nu lipsește acestei stări, așa după cum remarcă și Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul că cei ce s‑au făcut „părtași asemănării morții Lui prin pătimirile lor, se vor face părtași
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
s‑au simțit atrași de liniștea, bucu‑ ria, pacea și mângâierea oferite de rugăciune. În acea lume a Închisorii, rugăciunea minții a Însemnat o evadare, o regăsire a echilibrului spiritual, o reconfortare sufletească ce i‑a ajutat să Învingă frica, angoasa, singurătatea, lipsurile, persecu‑ țiile etc. Această rugăciune i‑a situat mereu În prezența lui Dumnezeu, indiferent de Împrejurările grele prin care au trecut. Simțeau că nu sunt singuri și că Cineva Îi Întărește. Mulți au ajuns pe cele mai Înalte
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
care eul e gata să se deschidă cedează în fața tensiunii vizionare, a reveriei și visului. Mai ușor de identificat acum în datele lui concrete, „pulsul epocii” va căpăta atunci înfățișări mai degrabă fantasmatice, regăsindu-se deopotrivă în fervorile „iluminatului” și angoasele făpturii hăituite. Însă la 75 H.P., Punct și Integral, Voronca privește spectacolul timpului său doar cu ochii uimiți și încântați ai descoperitorului de aspecte inedite și strălucitoare ale universului. Adeziunea lui e fără fisură, entuziasmul - întreg; și, ca să se rostească
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
revistele 75 H.P., Punct și Integral - în linia detașării „obiective” promovate de orientările constructiviste) către o asumare tot mai evidentă a propozițiilor programatice, transformate într-un discurs confesiv oscilând între fervoarea și entuziasmul adeziunii la idealul novator avangardist și neliniștea, angoasa, nesiguranța unui spirit pentru care totul devine de o realitate dureroasă. „Certitudinea universale incertitudini” - despre care vorbea undeva - colorează în profunzime textele-manifest, conferindu-le o inconfundabilă notă de dramatism al implicării, de interogație neliniștită, traducând un sentiment al fragilității și
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
orașului: logaritm stelar, vals Pe fire electrice, soneria Europei țipând fals, Luntre și pasăre de azur, viziune descuiată. (Cloroform) Ecouri ale mai vechiului bacovianism se prelungesc pe alocuri și în noile versuri, într-o viziune acuzat expresionistă a peisajului, înscriind angoase apocaliptice, ca în această strofă din Sfârșit: Spectacol de mahala. Zarea se frânge, Toamna a dansat, a dansat. Ceasul e deplin, Și glasul pământului a răspuns cu pâine și vin. Dinspre abator, noaptea se apropie cu sânge. Nu e, de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
din „decadentismul” unui Laforgue și de la urmașii săi francezi de la începutul secolului ori, în spațiul românesc, de la poeți ca Tristan Tzara, Ion Vinea și Adrian Maniu, - cu masca ambiguă de comediant tragic, ce introduce în spectacolul feeric o undă de angoasă, ca în Almanah („Proprietarul circului salt mortal ca o reverență / Câte frânghii și în sângerări orchestra”) sau în Sfârșit, cu acest final amintind de Lamento-ul lui Ion Vinea: „Nu auzi? Râd pentru reprezentația de sfârșit”. „Almanahul” liric propus de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
mască a clovnului râzând „pentru reprezentația de sfârșit”, astfel de versuri relevă cealaltă latură a lirismului lui Ilarie Voronca, în linia unei ambiguități moderne a atitudinii, asociind jubilația în fața spectacolului mundan înnoit, cu un sentiment de distanțare, de solitudine și angoasă. Asemenea aspecte nu trebuie neglijate, oricât de interesați am fi de inovațiile formale, de inițiativele textualizante atât de indiferente în aparență față de înscrierea în discurs a unui „sens”. Acesta se mai exprimă în Invitație la bal și la modul mai
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
descoperirile unor noi „miracole” zilnice, la îndemâna omului acestui veac. Ulise trasează astfel de la început mai multe filoane ale viziunii, ce se întretaie și suprapun, își fac ecou, într-o alcătuire rapsodică: spectacolul orașului modern generează în egală măsură entuziasmul și angoasa, confesiunea solitarului frustrat și reveria eliberatoare a unor evaziuni dincolo de „mucegaiul birourilor”. Ca spectator-reporter al tumultului vieții pariziene, Voronca prelungește în Ulise viziunea din poemele „integraliste” într-o sintaxă, totuși, mai destinsă. „Veacul asigurărilor și al reclamei luminoase” e surprins
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
discursul erotic din Colomba își împrumuta reperele în mod ca și exclusiv din același cadru, iar în Ulise și Brățara nopților deschiderile spre asemenea orizonturi echilibrau, oarecum, febra “împărăției afișelor luminoase”. Plante și animale șterge însă cu totul urmele vechilor angoase, pentru a se exprima ca elogiu al cosmosului primar. Sub un motto, între altele, din San Francesco d’Assisi, se anunță o lirică a fraternității cu făpturile elementare, iar câteva propoziții din Odobescu promit instalarea într-un peisaj plin de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Lângă vulturii voștri pe care i-ați dresat să sfâșie plămânii / Oricărui aducător de flăcări”, „Călăi sau frați, iată-mă pășesc printre voi, / Și nu știu ce-mi înfigeți în omoplat: un pumnal sau o aripă”), poetul își mărturisește deopotrivă angoasele și speranțele, în versuri adesea patetice, în care colocvialitatea whitmaniană concurează masiv imagismul luxuriant al poemelor de până acum, expresia se simplifică, devine mai directă, ajungând frecvent până la transparența programatică. Iar la această limită extremă lirismul e prejudiciat de constrângerea
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
acest regim vizionar, de la „frontierele somnului”. Sentimentul înstrăinării rămâne doar o amintire dureroasă („Am fost pretutindeni omul Străin, / Care ascultă, fără să ia parte, tocmelile, căderile la învoială”), fiind larg compensat acum de starea de beatitudine a omului eliberat de angoase, ajuns la mult râvnita „revelație”, într-un tărâm transcendent, de unde orice senzație de constrângere e absentă, iar cosmosul întreg se descoperă privirii extaziate ca pură transparență, realitate esențializată, ieșită din timp: „Timpul și spațiul albesc departe ca niște resturi ale
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ce nu eludează referința „realistă”, oricâte straturi ale fanteziei ar acoperi-o. Abia în Patmos ajunge de fapt în pragul vizionarismului oniric, ce substituie în mare măsură freneziei de „operator al limbajului” ambiguitatea specifică a unor stări de spirit aliind angoasa, stranietatea programaticului „depaysement”, cu reveria totalizantă. La întrebările puse de G. Călinescu cu privire la apartenența poetului la una sau alta dintre orientările avangardei, se poate așadar răspunde că fiecăreia dintre acestea scrisul său îi este dator prin câteva note caracteristice, topite
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
concretului și din existențialism, prin asumarea nimicului, pe care nu-l ocolise, evident, nici Heidegger, deși el a fost un existențialist de o factură nonsartriană. Despărțirea postmodernismului de existențialism se produce, totuși, prin eliminarea efectelor acestui tip de "transcendență vidă" angoasa. Omul postmodern, în perspectiva "noului antropocentrism", se consideră fericit, cu adevărat liber de orice "povară" transcendentală, fie ea de nuanță spiritualistă sau materialistă. La existențialiști, nimicul produce angoasă, neliniște metafizică, în plin sentiment al absurdului, subliniat nu numai de filosofi
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]