5,517 matches
-
sau 2) fragmente antigenice prelucrate de macrofage, legate de moleculele CMH și recunoscute de receptorul limfocitar cuprinzând peptide complexate cu molecule CMH. Aceste cooperări celulare necesită prezența normală a moleculelor de adezivitate celulară (P2-integrine, ICAM-1 ș.a.). Reacția sistemului imunocompetent la antigenele menționate scapă uneori de sub controlul mecanismelor regulatoare ale răspunsului imun și poate declanșa inflamația reumatismală pe trei căi patogenice: complexe imune activatoare de complement; anticorpi citotoxici; celule T citotoxice sau secretoare de limfokine. Mecanismul reaginic (hipersensibilitatea imediată sau de tip
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
sau C-C (IL-S, NAP-2) și C-C (MCP-1, RANTES, MIP a, MIP p). Primele atrag și activează neutrofilele, iar C-C, macrofagele și limfocitele T; această acțiune este mediată de o proteină specifică (G) care cuplează receptorii membranali. Antigenele prelucrate pot fi stocate În organele limfoide secundare sau chiar În structurile cronic inflamate (virusuri „lente", chlamidii) de unde pot recircula În organism [179,182]. Odată ajunse În focarul inflamator celulele infiltratului inițial cresc gradul de infiltrare prin următoarele procese: adezivitate
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
orgoteina (proteină conținătoare de cupru prezentă În ficat), α-tocoferolul, molecule chelate cu cuprul, acidul ascorbic. Aceste complexe cooperări intercelulare, coordonate de particularitățile genetice de reacție la mediatorii intercelulari a receptorilor membranali și a moleculelor de adeziune, conduc fie la distrugerea antigenului „non self, fie la instalarea unui cerc vicios autoîntreținut (foarte probabil de persistența unor structuri antigenice În țesutul limfoid). Mecanismul de producere al leziunilor tisulare În inflamația reumatismală este complex și nu Încă În totalitate cunoscut. Dacă de obicei inflamația
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
fost anterior expuse unui stimul similar. Pentru explicarea acestui proces, care rămâne Încă neelucidat, au fost propuse diverse mecanisme, incluzând modificarea expresiei receptorilor de suprafață a celulei, proteina G ș.a. Faza de reparație tisulară se declanșează fie În condițiile suprimării antigenului, fie În paralel cu etapa efectoare a inflamației. Ea cuprinde: fagocitarea detritusurilor celulare rezultate (atât ale agentului agresor cât și ale celulelor „moarte" În procesul inflamator), curățirea terenului de radicalii toxici'ai oxigenului (SODM), inhibarea enzimelor proteo-, glicoși lipolitice (TGF
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
administrarea internă la iepuri și cobai a unei soluții hidro-alcoolice de propolis, se constată o creștere a factorilor imuni nespecifici (complement, properdină, fagocitoză), cît și specifici (anticorpogeneză) (Păunescu et al, 1988). Prin injectarea la animale de experiență a propolisului, împreună cu antigenul (antigen salmonelozic, anatoxină tetanică) se constată o stimulare a proceselor imunogenetice, ceea ce se reflectă în restructurarea rapidă a organelor limfoide și în special a ganglionilor limfatici regionali. Ca urmare se manifestă o hiperplazie intensă a țesutului limfatic și formare intensivă
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
internă la iepuri și cobai a unei soluții hidro-alcoolice de propolis, se constată o creștere a factorilor imuni nespecifici (complement, properdină, fagocitoză), cît și specifici (anticorpogeneză) (Păunescu et al, 1988). Prin injectarea la animale de experiență a propolisului, împreună cu antigenul (antigen salmonelozic, anatoxină tetanică) se constată o stimulare a proceselor imunogenetice, ceea ce se reflectă în restructurarea rapidă a organelor limfoide și în special a ganglionilor limfatici regionali. Ca urmare se manifestă o hiperplazie intensă a țesutului limfatic și formare intensivă de
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
se manifestă o hiperplazie intensă a țesutului limfatic și formare intensivă de celule imunocompetente. În consecință, crește acțiunea complementară a serului sanguin, activitatea fagocitară, sinteza de gammaglobuline și de aglutinine, precipitine și antitoxine. În plus, serurile hiperimune obținute prin injectarea antigenului împreună cu propolis, au demonstrat o acțiune mai puternică Efectul bactericid al produselor apicole este cunoscut de mult timp. Cercetările făcute în ultimul timp au demonstrat activitatea inhibitorie a extractelor și activitatea antimicrobiană În general extractul alcoolic este mai activ față de
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
la cobaii puternic sensibilizați cu extract hidro și liposolubil, dar rezultatele au fost negative în toate cazurile; 3) s-a observat de asemeni fenomenul lui Arthus la iepurii puternic sensibilizați cu extractul hidrosolubil și liposolubil. Cînd s-a folosit ca antigen extractul hidrosolubil în concentrație de 15 mg/ml, s-a observat o înroșire ușoară la iepurii imunizați cu extractul hidrosolubil. La concentrații reduse acest simptom nu a apărut. Rezultatele au fost negative la toți iepurii imunizați cu extract liposolubil. În
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
frecvent, termenul se aplică genelor purtate de un singur cromozom al unei perechi: fie ansamblul acestor gene, fie doar unui grup din acesta; în general termenul este utilizat în imunologie pentru a desemna una sau mai multe gene, comandând un antigen sanguin sau tisular, situate pe un singur cromozom [4]. Partenogeneză [2260, 4261]: de la grecescul parthenos - virgină, fecioară, genesis - producere, de la gennan - a produce [4], mod de reproducere asexuată, în care femela dă naștere la exemplare asemănătoare ei; fără fecundarea cu
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
caracteristic tipului 1 de diabet, autoimun, și este paralel cu ceea ce a fost descris de către Gepts W în 1965 ca și insulită, adică 13 infiltrarea limfocitară a insulelor Langerhans și cu prezența marker-ilor circulanți ai agresiunii autoimune îndreptată împotriva antigenelor celulelor. Intensitatea procesului de distrucție a celulelor este variabilă, el fiind aproape complet la un an de la debutul diabetului, atunci când debutul se produce înainte de pubertate, și mult mai atenuat când debutul se produce după vârsta de 20 de ani. Există
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
distrucție a celulelor ß într-o perioadă care precede cu puțin debutul clinic (1). Predispoziția genetică pentru DZ 1 este dovedită la ora actuală (cu toate că la 85% dintre pacienți nu se pot evidenția antecedente familiale), iar implicația majoră revine genelor antigenelor leucocitare umane (HLA)(Fig. 5.1). S-au identificat cel puțin încă 20 de locusuri cărora li se poate atribui 5070% din transmiterea predispoziției (2). În ceea ce privește complexul major de histocompatibilitate (HLA, studiile epidemiologice au relevat existența așa ziselor gene de
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
familie neafectați de DZ 1 a fost de 70% (3). În mod obișnuit celulele ß nu exprimă moleculele HLA din clasa II, însă ele sunt prezente la declanșarea procesului patologic. Moleculele din clasa II sunt exprimate de celulele care prezintă antigeni limfocitelor T, cum sunt macrofagele și celulele dendritice. Este foarte probabil că polimorfismul genei DQ A1 și DQ B1 poate induce modificări în secvența aminoacidică a lanțului ß al HLA din clasa II, ceea ce modifică capacitatea lor de a accepta
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
de CHP la scară mondială [4,13-15]. Strategiile de profilaxie primară, în infecția VHB [13, 17-19] și secundară reprezintă modalități eficiente de prevenție a CHC [14, 17, 22, 23]. Profilaxia secundară prin screening,bazată pe detectarea unor markeri precum αfetoproteina (antigen fetal secretat de aproximativ 50% din cazurile de carcinom hepatocelular, nu și de ficatul sănătos la adult), precum și pe ultrasonografie, nu și-a demonstrat eficacitatea [4, 14, 17, 22, 23]. Tendințele seculare de evoluție ale cancerului hepatic sunt dificil de
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Șuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92125_a_92620]
-
nerezecabile (8 luni) este cu ceva mai bună decât a tumorilor proximale perihilare (5 luni) [40]. Factorii de prognostic nefavorabil ai supraviețuirii sunt: stadiul avansat al bolii, creșterea bilirubinei serice peste 10 mg/dl, valoarea de peste 30 U/ml a antigenului carcinoembrionar și hipoalbuminemia sub 3 g/dl [39]. Pacienții cu tumori distale au cele mai mari șanse de supraviețuire în cazul rezecției tumorale complete (supraviețuire la 5 ani de 40%). Prognostic intermediar, cu o supraviețuire medie de 7-17 luni, îl
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Resiga, Rareș Buiga, Șerban Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92153_a_92648]
-
unor reacții de respingere foarte rapide și deosebit de intense. Plasarea grefei se poate realiza: ortotopic, atunci când organul sau țesutul este așezat în poziția anatomică normală; heterotopic, atunci când grefa este așezată într-o poziție diferită de cea obișnuită. 18.1.1. ANTIGENELE DE HISTOCOMPATIBILITATE Au fost menționate prima dată de Snell în 1948 și sunt definite ca acele antigene care sunt implicate în compatibilitatea de transplant și care sunt expresia genetică a genelor de histocompatibilitate. Aceste antigene sunt clasificate în: antigenele majore
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
sau țesutul este așezat în poziția anatomică normală; heterotopic, atunci când grefa este așezată într-o poziție diferită de cea obișnuită. 18.1.1. ANTIGENELE DE HISTOCOMPATIBILITATE Au fost menționate prima dată de Snell în 1948 și sunt definite ca acele antigene care sunt implicate în compatibilitatea de transplant și care sunt expresia genetică a genelor de histocompatibilitate. Aceste antigene sunt clasificate în: antigenele majore de histocompatibilitate (HMC); antigenele minore de histocompatibilitate; antigenele de grup sanguin OAB. 1. Antigenele majore de histocompatibilitate
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
cea obișnuită. 18.1.1. ANTIGENELE DE HISTOCOMPATIBILITATE Au fost menționate prima dată de Snell în 1948 și sunt definite ca acele antigene care sunt implicate în compatibilitatea de transplant și care sunt expresia genetică a genelor de histocompatibilitate. Aceste antigene sunt clasificate în: antigenele majore de histocompatibilitate (HMC); antigenele minore de histocompatibilitate; antigenele de grup sanguin OAB. 1. Antigenele majore de histocompatibilitate (HMC) sunt sub controlul genetic al unor gene localizate pe brațul scurt al cromozomului 6; mai sunt denumite
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
1. ANTIGENELE DE HISTOCOMPATIBILITATE Au fost menționate prima dată de Snell în 1948 și sunt definite ca acele antigene care sunt implicate în compatibilitatea de transplant și care sunt expresia genetică a genelor de histocompatibilitate. Aceste antigene sunt clasificate în: antigenele majore de histocompatibilitate (HMC); antigenele minore de histocompatibilitate; antigenele de grup sanguin OAB. 1. Antigenele majore de histocompatibilitate (HMC) sunt sub controlul genetic al unor gene localizate pe brațul scurt al cromozomului 6; mai sunt denumite și antigene leucocitare umane
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
fost menționate prima dată de Snell în 1948 și sunt definite ca acele antigene care sunt implicate în compatibilitatea de transplant și care sunt expresia genetică a genelor de histocompatibilitate. Aceste antigene sunt clasificate în: antigenele majore de histocompatibilitate (HMC); antigenele minore de histocompatibilitate; antigenele de grup sanguin OAB. 1. Antigenele majore de histocompatibilitate (HMC) sunt sub controlul genetic al unor gene localizate pe brațul scurt al cromozomului 6; mai sunt denumite și antigene leucocitare umane (HLA), deoarece studiul lor inițial
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
de Snell în 1948 și sunt definite ca acele antigene care sunt implicate în compatibilitatea de transplant și care sunt expresia genetică a genelor de histocompatibilitate. Aceste antigene sunt clasificate în: antigenele majore de histocompatibilitate (HMC); antigenele minore de histocompatibilitate; antigenele de grup sanguin OAB. 1. Antigenele majore de histocompatibilitate (HMC) sunt sub controlul genetic al unor gene localizate pe brațul scurt al cromozomului 6; mai sunt denumite și antigene leucocitare umane (HLA), deoarece studiul lor inițial a fost efectuat pe
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
definite ca acele antigene care sunt implicate în compatibilitatea de transplant și care sunt expresia genetică a genelor de histocompatibilitate. Aceste antigene sunt clasificate în: antigenele majore de histocompatibilitate (HMC); antigenele minore de histocompatibilitate; antigenele de grup sanguin OAB. 1. Antigenele majore de histocompatibilitate (HMC) sunt sub controlul genetic al unor gene localizate pe brațul scurt al cromozomului 6; mai sunt denumite și antigene leucocitare umane (HLA), deoarece studiul lor inițial a fost efectuat pe leucocite. Sunt împărțite în două mari
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
clasificate în: antigenele majore de histocompatibilitate (HMC); antigenele minore de histocompatibilitate; antigenele de grup sanguin OAB. 1. Antigenele majore de histocompatibilitate (HMC) sunt sub controlul genetic al unor gene localizate pe brațul scurt al cromozomului 6; mai sunt denumite și antigene leucocitare umane (HLA), deoarece studiul lor inițial a fost efectuat pe leucocite. Sunt împărțite în două mari clase: clasa I-a antigene alcătuite dintr-un lanț proteic cu structură constantă și un lanț cu structură variabilă; sunt observate pe suprafața
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
sunt sub controlul genetic al unor gene localizate pe brațul scurt al cromozomului 6; mai sunt denumite și antigene leucocitare umane (HLA), deoarece studiul lor inițial a fost efectuat pe leucocite. Sunt împărțite în două mari clase: clasa I-a antigene alcătuite dintr-un lanț proteic cu structură constantă și un lanț cu structură variabilă; sunt observate pe suprafața majorității celulelor nucleate; clasa a II-a antigene în care ambele lanțuri proteice, alfa și beta, au structură variabilă; au fost evidențiate
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
a fost efectuat pe leucocite. Sunt împărțite în două mari clase: clasa I-a antigene alcătuite dintr-un lanț proteic cu structură constantă și un lanț cu structură variabilă; sunt observate pe suprafața majorității celulelor nucleate; clasa a II-a antigene în care ambele lanțuri proteice, alfa și beta, au structură variabilă; au fost evidențiate pe suprafața celulelor aparținând sistemului imun, limfocitelor T și B activate, macrofagelor, celulelor sistemului reticuloendotelial, celulelor endoteliale. Transmisia genetică a genelor HMC se realizează în bloc
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
de la fiecare din genitori astfel ncât va fi haploidentic cu aceștia. Pentru frați probabilitatea de a fi HMC identic este de doar 25%, la fel cea de a fi HMC diferit, iar șansa de a fi haploidentic este de 50%. Antigenele HMC prezintă fragmentele peptidice rezultate din degradarea agenților patogeni pătrunși în organism către limfocitele T care vor recunoaște fie aceste fragmente, fie determinanții moleculei HMC care înconjoară fragmentele. Apare o reacție imună mediată celular prin limfocitele T în care intervine
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]