390,674 matches
-
surpe. Iar sub timbrul celor ce i-au țesut elogiul răzbat cântecele neamurilor riverane: Dunărea ne este mamă, / Pe toți Dunărea ne cheamă..., sau Dunăre, Dunăre, / Drum fără pulbere..., cum spune poetul, cu o formulă care purcede din folclor. Puține ape de pe pământ au biografii atât de pasionante. Dunărea a fost martora, vreme de milenii, marilor bătălii și zidiri ale Europei, seva sa miraculoasă va continua și de-acum Înainte să marcheze viața popoarelor pe care Dumnezeu le-a lăsat să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
numea Hesiod, va continua să fie slăvit de cântăreți, cu flautul și cu lira, cu verbul și cu culoarea, imortalizând În versuri, imnuri, cantate și pe pânze ipostazele de măreție ale acestei ape-rege a continentului Europa. (Din volumul „ARBORELE DE APĂ”,În pregătire pentru tipar.) (Fotografii realizate de Valentin Pițigoi) DANUBIUM NOSTRUM curge-n vecie - cântec de mamă. ea se adună, ea se destramă, din palma cerului Domnului-Sfânt este o doină de veci pre pământ. adună-n unde și printre nimbi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
i-au spus vâslind În aval, amonte... În sus până-n pădurea de la izvoare și-n jos, spre muica Marea cea mare. i-au scris poeții sfinte poeme. valsuri Îi cântă prin diademe. o Românie o poartă la sân; trupu-i de apă e trup de român. Dunăre-soră - și kiralină, drum fără pulberi, drum de lumină, curgi spre vecie - curgi mai departe și Îi dau lumii această carte... George Filip 13 august 2009 la Montreal (continuare) - Știi ce? De astăzi, n-am să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
ziua În care Dumnezeu decide soarta omului și a poporului evreu. În toată această zi, serviciul religios se desfășoară În sinagogi, de dimineață până la apariția stelelor. Evreii postesc În aceasta zi, post negru, fără nici un fel de mâncare și fără apă timp de 24 de ore. Rugăciunile cu melodiile lor, sunetul „shofarului", Întregul ritual este impresionant. Pe timpul celor 24 de ore toate activitățile sunt interzise și se respectă cu sfințenie (nu circulă autobuzele, avioanele, mașinile particulare, nu sunt emisiuni la Radio
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
fim fulger, dacă nu reușim să fim scară, să fim măcar o treaptă. Suntem În același timp și zi și noapte, până nu mai știe nimeni dacă am fost. Curge nestăvilit prin noi un fluviu. Dacă n-ar fi aluviunile, Apa n-ar trece peste maluri. Omar Khayam, poetul, ne Învață să bem În fiecare zi o cupă de vin În plus și pentru mâine. Toți oamenii sunt trecători. Dar nu toți trecătorii sunt oameni.. În fața instanțelor Adevărul pierde adesea; Minciuna
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
-l mai poți uita și eu l-am chemat la masa mea. El a zâmbit și eu am zâmbit, ne-am Întâlnit amândoi zâmbetele și ne-am așezat Împreună la masa aceea. Suntem În deșert și eu am mâncare și apă, vine el ostenit, zâmbitor, iubitor, eu sunt un copil. Eu am mâncarea aceea bună, bună de tot, care este o mâncare cerească. Iar eu Îl invit să ia de la mine, să mănânce Împreună cu mine. Dar el vine, se apropie de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
se apropie de mine și cu un prim gest mă Îmbrățișează, mă sărută frățește pe frunte, pe față și-mi strânge mâna În sens de mulțumire și de prietenie, după aceea Îmi ia toată mâncarea, o mănâncă toată, bea toată apa și mie nu-mi vine să cred că mănâncă tot, fără să Întrebe dacă eu am mâncat, fără să mă Întrebe dacă nu-mi este sete, dacă am băut apa. Și eu nu am putere să-l opresc, nu-i
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
aceea Îmi ia toată mâncarea, o mănâncă toată, bea toată apa și mie nu-mi vine să cred că mănâncă tot, fără să Întrebe dacă eu am mâncat, fără să mă Întrebe dacă nu-mi este sete, dacă am băut apa. Și eu nu am putere să-l opresc, nu-i zic nimic, nu-l opresc, mie gestul lui mi se pare cutremurător. Pleacă fără să-mi mulțumească, apoi se Întoarce, fărâmând farfuria, rupându-mi pătura pe care stau. M-am
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
zis „merci”! La Toronto fiind pe malul aceluiași fluviu, am petrecut câteva minute În compania unui stol de gâște, convins fiind că sunt domestice, chiar dacă gazda mea Încerca să mă convingă de contrariu. Numai după ce și-au luat zborul peste apă mi-am dat seama că mă Înșelasem. Asemenea Întâmplări găsești la tot pasul, dar cel mai important este respectul pe care concetățenii noștri de pe aici Îl acorda din tot sufletul atât animalelor cât și legii. Să nu credeți cumva că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
lipseau copii, poate din teamă!) Nu pot să nu amintesc pescarii, mereu prezenți, cu tolbă plină, dar nu și cu peste! La mică distanță de la intrare, observăm, o mulțime de aparate captatoare de imagini, pe trepied, cu obiectivul Îndreptat spre apă ca și privirile celor grupați În spatele lor care discutau aprins, dar În liniște. Firesc ne-am alăturat grupului respectiv. Astfel am putut observa cu ușurință, pe o creangă uscată a unui arbore prăvălit de ani și vânt, o pasăre specifică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
ca și privirile celor grupați În spatele lor care discutau aprins, dar În liniște. Firesc ne-am alăturat grupului respectiv. Astfel am putut observa cu ușurință, pe o creangă uscată a unui arbore prăvălit de ani și vânt, o pasăre specifică apelor, care cu o deosebită delicatese Își făcea toaleta de seară, fără să-i pese câtuși de puțin de noi. Era un heron! Am lăsat totul În liniștea lor și ne-am continuat plimbarea. Gândul mi-a zburat la „Ecosistemul extraordinar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
să mai fie copii) Ne spun că sunt plictisiți De această temă. Nu vor să se mai gândească la această Întrebare Și transpirați sub bila de foc (adică sub soare) Își șterg chipul Înroșit cu o bucată moale, catifelată de apă curată Și zic: ˝Hai s-o lăsăm pe altădată˝ INEDIT: Cezar Ivănescu, 15 februarie 2008 [transcriere după Înregistrare audio, partea Întâi] Constatări Această casetă va face un rezumat al constatărilor mele. Ea se poate oricând transforma Într-un interviu. După
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
nu vă putem chema la identificare. N-a mai rămas mare lucru. Numai dacă sunteți destul de curajos. - Desigur, desigur, murmură el ridicându-se În picioare. Desigur, desigur mai repetă Îndreptându-se spre baie. Cei doi Îl priviră neliniștiți. Auziră zgomotul apei curgând și se calmară. Într-adevăr, profesorul intrase În baie pentru a-și răcori capul. Se temea de un infarct. Fusese prevenit de medic de mai multe ori. I se dăduseră chiar și calmante, pe care arareori le folosise. Acum
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
potrivită. Medicul, care văzuse destule În viața lui, se repezise În ajutorul profesorului Brumaru. Era Întotdeauna pregătit. Câteva picături tonice, avea să-i redea puterea. Îl așezară pe scaun strângând conținutul În sac, așteptând efectul. Curând profesorul Își reveni. Ceru apă. Bău un pahar Întreg, răsuflă adânc, cu greutate, după care așteptă cu privirile mirate o Întrebare fără răspuns. După un timp șopti: - Pantoful... - Ce-i cu pantoful?! Întrebă civilul. - Nu este al Mariei! Îl priviră stupefiați. Ne-am continuat drumul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
aerian de deasupra Mării Negre, hăt, până departe, deasupra Turciei, Bosforului și Dardanelelor. Acesta era pe atunci deservit de un colectiv de militari (ostași, subofițeri, ofițeri) sub comanda unui căpitan. Buni specialiști, niște adevărați ași În domeniu ei Își duceau existența ape malul mării relativ izolat și independent de unitatea din care făceau parte și de care erau legați numai cu problemele cu caracter administrativ. Când am ajuns acolo pentru un stagiu, am fost cucerit de ospitalitatea și caracterul acelor oameni de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
național'?), sau exclusiv politizate (Eminescu a fost antisemit; a fost reacționar, etc.). Dialogul nu s-a materializat de fapt În ceva coerent, temele de dezbatere au venit și au trecut, la „aniversară” s-au adus omagii șablonarde care au dat apă la moară celor care Îl consideră oricum pe Eminescu desuet. Temele negative plutesc Încă În aer, poate chiar În inconștientul colectiv al românilor, ca aburii nevăzuți ai unei calomnii care persistă și după ce acuzațiile se dovedesc false. Văzute de peste ocean
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
lăudabila intenție de a nu-l văduvi pe poet de muzicalitatea rimei din original, În toate variantele românești sensurile sunt sacrificate de dragul rimei, „soluțiile” fiind ades nepoetice sau naive, dacă nu chiar hilare pentru vorbitorul nativ; În ultimă instanță, dând apa la moară cinicilor care Îl citează pe Robert Frost cu zâmbet În colțul gurii spunând că... poezia este ceea ce se pierde prin traducere. Stângăciile sunt desigur scuzabile pentru cei care - netrăind printre nativi - nu pot Înțelege complet conotațiile limbii de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
frica de moarte pentru că necunoscutul devine cunoscut. Rugăciunea creștinului ortodox „precum În cer așa și pre pământ” Începe să prindă contur În Înțelegerea noastră. PICCOLO ARLECCHINO În urma ta... cioburi de gheață mă plouă cu emoții, când dulci, ca sudul din Apa Lunii, când misterioase, ca albastrul Apei lui Neptun! mă zăresc șerpuind o accentuare de dor... Îți strâng urmele Într-un buchet tomnatic, pe care-l uit la fereastra trenului Orient Express. mă vând unei vieți care mai are doar o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
cunoscut. Rugăciunea creștinului ortodox „precum În cer așa și pre pământ” Începe să prindă contur În Înțelegerea noastră. PICCOLO ARLECCHINO În urma ta... cioburi de gheață mă plouă cu emoții, când dulci, ca sudul din Apa Lunii, când misterioase, ca albastrul Apei lui Neptun! mă zăresc șerpuind o accentuare de dor... Îți strâng urmele Într-un buchet tomnatic, pe care-l uit la fereastra trenului Orient Express. mă vând unei vieți care mai are doar o monedă În buzunar... și pe doimea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
atunci să iasă la interval și s-o frigă parte-n parte cu el!" (p. 14). Intervalul apare și ca loc de plimbare (dar și de glume proaste): "'cînd făceai manej pe interval (...), te trezeai deodată cu o găleată de apă în cap, aruncată de la cracă" (= din paturile de sus) (p. 28-29). Funcționalitatea intervalului e atestată și de alte relatări, reportaje, interviuri despre viața de închisoare; de pildă, un comandant: declară: "'La noi e disciplină - nu lași deținutul să iasă la
"Pe interval" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10293_a_11618]
-
Paraschivescu: Cine iubește clasa muncitoare să se ducă să trăiască măcar o lună într-un bloc ca acela. Să simtă mirosurile vieții adevărate, câte un altul la fiecare etaj, combinate cu unul comun, de la toboganul de gunoi. Să nu aibă apă caldă, fiindcă ceilalți locatari preferă mai degrabă să-și dea salariile la cârciuma din colț decât să plătească întreținerea. Să asculte toată ziua manele de la boxele puse în geam de binevoitori. Să asiste la scene apetisante, cum ar fi cea
La vie en prose by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10287_a_11612]
-
ediției, folosește un nemeritat "f" mic...) sînt înfrînarea, lăsată să se-audă, pentru cei cu ureche fină, a unor proiecte de revoluție. În ordinea-ncercării lor, la început a fost imaginea: "Scara bate semne din far/ peste goarnele vagi de apă/ cînd se întorc pescarii cu stele pe mîini/ și trec vapoarele și planetele." (Tuzla) Repusă în drepturi, după sfumato-uri care-i destrămaseră consistența, "pictura" lui Vinea e portretul cotidianului tăvălit prin simboluri. Modernismul greu, ca al lui Blaga, declină
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
Khasis construiește această searbădă monotonie liric-existențială, mai degrabă iritând decât plictisind cititorul. Un frate internat la nebuni, o iubită infidelă, un bunic muribund; și totuși, climatul creat este de loc-unde-nu-se-întâmplă-nimic. Volumul apare ca un recipient de prozaism, un lighean cu apă stătută în care, rareori, autorul picură cu pipeta câte un strop de poezie: "ți se dezlipește pielea de pe palme/ unghiul bărbiei față de piept/ se-nchide/ săptămână de săptămână cu un grad"; "când am recitit poemul cu sconcși al lui lowell
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
când nu mai crește nimic"; "nu mă modific profund/ la profund a-nchis// pe întuneric gurile noastre inspirau aerul unui cimitir părăginit/ ne afundam în lâncezeală cu membrele amorțite// mă trezeam cu creierii ca pereții scorojiți/ dup-o cană de apă/ prinzând toarta cu mușchii încordați/ ducând cana la gură ca printr-o nișă/ prin care o cană nu ar încăpea/ știam că nu dormi/ că asculți cum mă clatin și mă izbesc de scaune/ situația de acum părea un făt
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
soi de sfială, o șovăială a Răului de-a fi Rău? Iată un semn de întrebare care planează asupra unei creații care pare întru totul cedată conștiinței demoniace, "încărcată de prigoană" cu vârf și îndesat, în filele căreia blestemul spurcă apa, orice înnoire fiind "stârpită": Cum liniștea ascunsă prin lucruri își descheie/ un nasture Ciorapul îi fuge Cum genunchii/ se umplu de uitare, de sonerii, de unghii/ și apa se dezbracă la geam ca o femeie/ Cum calul și paiața Cum
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]