3,180 matches
-
datini, cântece și povești și, din nefericire, aceleași doruri și dureri pe care le-am avut și noi cât am fost sub stăpânirea austriacă. De sute de ani ei trăiesc acolo în cel mai negru întuneric, sub cea mai neomenească apăsare din partea fostei stăpâniri rusești. ... La 17 decembrie 1918 ei au ținut în orașul Tiraspol, pe malul stâng al Nistrului, o mare adunare la care au cerut într-un glas: să ne unim cu țara. Cu frații noștri din Moldova. Dar
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
l-au refuzat. Un proces al comunismului i-ar fi chemat pe toți la bară. Dar cine să-l facă? Cine are voința politică nu doar puterea politică spre a trece la fapte! Anii trec, victimele și călăii dispar sub apăsarea anilor, se duc... dar ce facem noi, cei care rămînem să purtăm mai departe vina neispășită, neiertată? La Canal mureau cîte 40-50 pe săptămînă, dar ei nu erau mulțumiți că mureau doar atît, că trebuia să moară și mai mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și tânără. Cum se vedea liber, începea să repete și să încerce piese noi, primite de la diverși compozitori și textieri. O oră, două, poate și mai mult, dacă găsea inspirație, potrivea versuri pe note, exersa tot felul de accente și apăsări ale cuvintelor, mai tăia din ele sau mai adăuga, după cum simțea melodiile. Până când stomacul începea să-l roadă și-atunci lăsa chitara, vioara, caietele și foile, discurile și se grăbea la duș, pentru a se înviora. Se bărbierea, își dădea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
socială are și acest merit - care este și o enormă diversiune! - de a ne abate grija sau atenția de la problema morții și a propriei noastre morți. Printr-o mare, aș zice excesivă diversitate a problemelor și, mai ales, prin acea apăsare teribilă a necesităților mici și mari, dintre care, hai s-o spunem, sunt cel mai adesea pseudo-necesități multe dintre ele. Într-o carte de-a mea, unul dintre personaje face următoarea observație: „Ca orice intelectual, cutare Își satisfăcea o necesitate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de fapt, darul existenței, mai mult: cea care ne permite, ne intermediază, ne Îndrumă și ne ajută de „a fi”, În sensul percepției realității, realului și chiar În percepția, realitatea, propriei noastre ființe. Cum o spuneam mai sus: prin acea apăsare pe care existența, luciditatea ei o exercită asupra psihicului nostru. Prin limitarea timpului nostru existențial, Ea este cea care ne obligă să fim lucizi, conștienți de fiecare ceas sau clipă de viață, ea ne conferă de fapt geniu, capacitatea de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și atâtea „măști” ale nepăsării și freneziei de a trăi, și Flora, tumultul ierburilor și plantelor ce renasc, al animalelor și păsărilor ce se prind Încă o dată În hora existenței, Într-un aer deodată ușurat de neguri și gheață, de apăsarea unei morți animale și vegetale ce se arată, iată, suprem Învinsă de principiul și forța Viului. A lui Dionysos, zeul cântului, al dansului, al vinului și al exuberanței de a fi, al unei Încrederi calme, nepăsătoare, invincibile În forțele Renașterii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
invitației gazdelor și încearcă să-și tragă straiele cavalerești. E un întreg ritual îmbrăcarea lor. Ai nevoie de doi scutieri care să-ți încheie toate curelele. Pe sub armură ți se propune să îmbraci un soi de cojoc care să amortizeze apăsarea fiarelor exterioare. Vasile luptă cu estonianul Karl Martin Sinijarv - un tip robust, „copil al naturii”, chel, bărbos și foarte chefliu. Acesta însă, în ciuda constituției sale, obosește primul. Ca învingător, Vasile are onoarea unui dans cu Felicitas Hoppe. Alții au parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o au încă prezentă în memorie; tot așa cum noi, republicanii francezi, nu știm nimic despre isprăvile, mai bune sau mai rele, ale generalului Gouraud la Damasc în 1920. O memorie națională înseamnă administrarea comună a unor uitări dorite, a căror apăsare ar dăuna moralului națiunii. Doar că găurile din memoria noastră nu sunt aceleași cu cele din memoria lor și invers. De unde și câte o neînțelegere. Vizită la complexul Kaftaro, de la numele marelui muftiu de Damasc, decedat, șeicul Ahmad Kaftaro, care
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
alte părți. Sufocată între mari imperii persan, roman, egiptean care-și disputau inclusiv dreptul de proprietate asupra ei, Palestina a fost încă de la începuturi un stat-tampon, bântuit de războaiele altora. Cam ce e Libanul din zilele noastre. Sfântul Mormânt plătește apăsarea istoriei. E prețul Întrupării. Trebuia ca un asemenea loc să existe undeva; non-locul poate fi imaginat doar pentru îngeri. 3) Noi locuim în timp. Ieșim încetișor din Babel, dar încă n-am ajuns la Rusalii. Hristos a înviat, dar răul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
am ajuns cu adevărat în provincie, dar era o provincie cu totul apare, Maramureșul (Baia Mare, Cavnic, Baia Sprie), acolo ajunseseră și prietenii mei Aurel Pantea și Mircea Petean, venise viața de familie cu toate ale ei și abia atunci aveam apăsări de descentralizat, centrul fiind însă tot Clujul. Și tot nu mă muncea vreo criză. Doar speranța care era a tuturor celor care, tineri încă, scriau de a ajunge la vreo redacție de revistă, speranță care și-a tot amânat împlinirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Împreună cu cele ale lui Tony. Barul ăsta-n care lucra Tony era un spațiu mic, În care se cobora pe o scară, cu mai multe trepte sub nivelul străzii. Exista o singură ușă. Locul Îmi dădea așa un sentiment de apăsare și pericol, că mă hotăram cu greu să intru pe ușa aia. După ce mă ocupam de Tony și de Ray, de obicei mă-ntîlneam cu Nick Într-o cafenea de pe Sixth Avenue. Avea Întotdeauna la el bani pentru cîteva capsule. Știam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
În continuu. Mi-a găsit pistolul În torpedou. - E o armă străină, a zis. E Înregistrată la Fisc? - Credeam că asta se aplică numai la armele complet automate, am zis, alea care trag mai mult de-un foc la o apăsare pe trăgaci. - Nu, a zis gaborul zîmbind, se aplică la toate armele automate străine. Știam că n-are dreptate, dar n-avea nici un rost să-l contrazic. S-a uitat la brațele mele. - Te-ai găurit atîta-n locu’ acela, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Îmbibate de transpirație. Ochii-mi curgeau și mă usturau. Aveam mîncărimi și dureri În tot corpul. M-am Învîrtit În pat, arcuindu-mi spatele și-ntinzîndu-mi brațele și picioarele. Mi-am tras genunchii la pieptși mi-am strîns mîinile Între coapse. Apăsarea mîinilor a declanșat orgasmul sevrajului. M-am ridicat și mi-am schimbat chiloții. În sticlă rămăsese un rest de soluție. L-am băut, am ieșit și am cumpărat patru tuburi de tablete de codeină. Am luat codeina cu ceai fierbinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ce fusese împiedicat să dea - prin îndepărtarea cu forța, atâta timp, de la masa de scris. Iată, în acest sens, o dramatică mărturisire târzie, din epoca exilului, citată de Emil Manu în ediția din 1995 a Postumelor (Editura „Societății Adevărul“): „Sub apăsarea anilor de viață furați, a manuscriselor de mai multe ori confiscate și distruse, cu complexul sfâșietor că nu voi mai avea timp să scriu sau să spun ce mai am de spus sau de scris, obsedat de ideea că mesajul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
infinite insulte și injurii și cel mai adesea se luptă pentru o quattrino 179, și oricum, ai putea să ne auzi strigând de la Sân Casciano 180. Astfel, laolaltă cu acesti păduchi, îmi mai scutur mucegaiul de pe creier, măi scap de apăsarea răutății sorții mele, din moment ce mă bucur că mă nedreptățește așa, pentru că pot vedea dacă simte cumva rușine pentru această nedreptate. Când vine seară, mă întorc acasă și intru în biroul meu; și, la ușă, îmi dau jos hainele obișnuite, pline
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
aceste privilegii au fost extinse și la produsele manufacturiere din Pistoia, ca și asupra producției de pește al acestui oraș20. Doar în cazul sării, pistoiezii erau obligați să cumpere de la florentini, iar aici se poate identifica o ușoară creștere a apăsării fiscale de-a lungul secolului. Prețul sării a fost fixat în anul 1415 la 22 de bani pentru orice banița de 60 de livre, iar pe parcursul întregii perioade nu s-a schimbat. Însă în anul 1422, Pistoia a fost obligată
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
bâtlanii și pe fundul căruia în tinerețele mele am semănat mult amar de haliciuri 21 nevinovate, de care se minunau aripatele 22 sălbătăciuni. Pe vremea aceia, deși țările române erau înapoiete, rău întocmite politicește și expuse la multe nedreptăți și apăsări din partea cărmuitorilor, totuși locuitorii în genere se bucurau de un trai larg, îndemânatic și aveau trebuinți mult mai mici în raport cu cele de astăzi. Boierii de toate treptele trăiau la țară simplu, în mod patriacal și în strânsă intimitate unii cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
poate zile întregi. Folosind un program de căutare pe internet, de exemplu Google, e destul să înscriem în fereastra de căutare o noțiune, un vers, un nume propriu sau un fragment dintr-o lucrare scrisă, după care, printr-o simplă apăsare de buton, obținem pe loc toate informațiile, toată poezia sau toată lucrarea căutată, gata sortate și cu toate comentariile și cu amănuntele posibile. În plus, cu ajutorul internetului putem trimite și primi scrisori, fotografii și diferite documente în timp de câteva
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
de tot, și chiar azi, bordelul ca o instituție normală și binefăcătoare sărmanei noastre omeniri. Treptat Însă, cu progresul vremurilor și cu reformele civilizatoare ce le târăște după el, demarcația categorică dintre femeile Înregistrate și celelalte avea să cedeze sub apăsarea reformatorilor, care au Îngrădit și desființat bordelurile, lăsând cale liberă prostituției clandestine, cea mai rea dintre toate, fiindcă, Între altele, Încurajează tendința de emancipare a femeii, aspirând a se elibera de robia și de jugul greu al căsniciei și a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
doua oară, că alunecă, alunecă ireparabil din propria lui viață. Nu ar fi trebuit să facă dragoste cu femeia aceea tânără, cu necunoscuta aceea, nu ar fi trebuit să o înșele pe Vera și încă atât de ușor, de fără apăsare. Firea lui plină de slăbiciuni, avea acum proba, îl scotea din sine însuși și îl putea azvârli oriunde, chiar și unde e răul mai mare. Și dacă s-ar termina totul aici! Dar nu, se cunoștea prea bine, vedea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dornici să promoveze valorile patrimoniului universal într-o societate răvășită de suferințele unui măcel nedrept, dar totodată încrezătoare și optimistă de speranțele unui viitor, demn de sacrificiile de sânge ale unui neam ce visa la o Românie Mare. Enescu simțea apăsarea vremelnică a Capitalei Țării de către cotropitorii germani și încerca să îmbărbăteze confrații de breaslă alungați de acasă, grupați într-o formație simfonică inedită prin elementele artistice eterogene (profesioniști, amatori și profesori, lăutari, conservatoriști, muzicanți și militari), ocrotiți de umbrela Cartierului
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
simt în jurul meu oameni care trăiesc bucuria vieții, parcă am un alt fel de confort spiritual și mă simt în mediul meu. Observând toată viața din ultimul rând al sălii reacțiile spectatorilor privind actul artistic ori observând starea lor de apăsare sau de satisfacție la ieșirea din sălile de spectacol, am tras concluziile de rigoare. Cred că toată viața nu aș mai fi stat pe scenă dacă nu eram legat afectiv de trăirile omenești care mi-au dat exigența profesională. Prilejul
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
simțit că mă sufoc. Dar cel mai tare m-a supărat liniștea. Era o tihnă în sat, că-mi auzeam rotițele cum îmi fâșâie-n cap. Prima zi a mai fost cum a fost, însă pe urmă am simțit o apăsare-n plexul solar care nu m-a lăsat decât după ce m-am întors la birou. Parc-aș fi avut înăuntru un ceas care mă anunța din oră-n oră că nu muncesc. E nouă, de ce stai?! E zece, tot stai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
admirabilă și plină de adevăr, experiența acumulată de-a lungul timpului: "Zilele omului în mâinile Domnului." Așa că Cel de Sus, în marea lui bunătate, înțelepciune și promptitudine, și-a făcut milă de oropsiții și amărâții ăștia și, printr-o simplă apăsare de buton i-a teleportat în cel mai liniștit, cel mai frumos și cel mai îmbietor colț al Raiului. Aici curgea un pârâiaș cu lapte de bivoliță, îndulcit cu miere de albine de salcâm, iar în arinii de pe maluri atârnau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fildeș? Cert este faptul că amândoi erau foarte frumoși și foarte puri, așa cum stăteau ei acolo în așteptare, în ciuda bolii și suferinței degajate de cei din jur. Nu pot uita ușor această imagine, scriu ca și cum aș dori să scap de apăsarea ei. Tresar puternic. O voce pronunță cu puternic accent moldovenesc, regiunea Galați (da, pot identifica și regiunea, doar am trăit acolo cinci ani de zile) spune hotărât: Acuma' hai sâ-ți arât șî orașu medieval, acelia mai vechi. Mă întorc surprins
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]