2,819 matches
-
Omalissan. Blondă ca tine. (Ți-am spus că azi ești blondă, nu?) Asta-i și place lui Musa. Nu carnea ei, care a început deja să se înmoaie. Nu sternul proeminent. Nu degetele sidefii, încărcate de inele țuguiate, greoaie sub apăsarea pietrelor care nu de mult gemeau în sipetele beduinilor. E blondă. Și a fost femeia altuia. A seniorului Sevillei, răpus de o suliță arabă. I-a trecut prin ureche, zice-se, și trebuie că s-a înfipt direct în creier
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ei, a omorât trei cai până a ajuns, sleit de puteri și de lacrimi, acoperit de praf și de su doare, în fața emirului, a lui Musa ibn Nusayr, cerând răzbunare. În zori, Theodomer Perez s-a trezit cu o mare apăsare pe suflet. La patru ceasuri de la amiază urma să se însoare cu Isabel de Los Reyes, cea atât de proaspătă și de veselă, pentru care nu avea, iată, nici un dar de nuntă. Multă dezordine. Un haos comparabil celui care domina
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
co role nesfârșite și cad, apoi, într-o putrefacție atotminerală. Tră să turile ei, de altfel frumoase, schimonosite de efortul de a auzi pulsația de viață din trupul plantelor și de a muta sunetul în liniile care se nasc sub apăsarea cărbunelui pe hârtie. Nu, nimic din dulceața Cosettei. Ochii ei verzi-gălbui șerpuiesc asupra lui o clipă și surâd reptilian până când buzele se desfac cărnos și vocalele ei se lovesc de consoane șuierate, dar precise, ca și cum l-ar fi așteptat acolo
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
câteva secunde o comodă, un fotoliu și un pat. Un dormitor. Undeva trebuia să se afle comutatorul sau vreo veioză, vreo lampă de noptieră. Renunțând să-și mai piardă vremea cu reflecții inutile, trecu la acțiune. Întrerupătorul manual funcționă sub apăsarea degetelor sale. Astfel că, la numai trei minute de la prima sa cădere, putea să-și inspecteze închisoarea. Nu arăta prea rău. Un pat dublu, într-un dormitor spațios cu tapet roz-coral, care comunica cu un salon cel puțin la fel de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
dar pregătit ppntru următoarea acțiune nu fu gata decât după ce-și trase în grabă costumul lui Prescott. Deschise ușa ascensorului și aruncă o privite în coridorul necunoscut în care aceasta răspundea. O clipă se mai întrebă unde îl condusese apăsarea, la întâmplare, pe unul din acele tuburi. La urma urmei, asta n-avea însă nici o importanță. Acest prim act nu avusese decât un singur obiectiv: să se debaraseze de vibrator. Fără să mai aștepte, îl împinse afară, rostogolind apoi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
din săptămâna care abia începuse. * După aproape două săptămâni, avocatul, voind să-i mulțumească lui Graulea pentru ceea ce îi oferise cu atâta generozitate, făcu un drum până la locul unde știa că era așezată șatra. Cum ajunse, din primele clipe simți apăsarea unei liniști nefirești. În luncă bântuia pustiul. Ici și colo, martore ale trecerii pe acele locuri ale șatrei, erau doar urmele unor vetre, ale fostelor focuri cândva atât de vesele și însuflețite. Nici un cărbune nu-și mai arăta licărirea ochiului
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
doară și durerea să vindece. Pentru că lacrimile sînt singurele lucruri de pe lume ce capătă sens cînd sînt inutile. Cînd nu le vede nimeni și nimeni nu le degradează într-o concluzie. Și mă înmormîntez în ele, în nașterea suferinței. O apăsare. O cumplită oboseală lucidă de parcă toată vina universului se varsă asupra pieptului meu și bolește acolo. Promite, mă înflăcărează și apoi dispare instantaneu, fără a fi atins esențialul. Mă părăseșteîntr-un pustiu straniu în care spațiul este inutil, lipsit de vibrație
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
trebuie, iarăși, s-o pornesc la drum. Și ca prin farmec, ca-n uraganele de vară, totul se termină brusc. Trupul din spital își reia zacerea asistată și conexiunea dintre vremuri dispare. Mă ridic, V. scriitorul, clătinîndu-mă. Înving cu greu apăsarea ce-mi blochează pieptul.și mă obișnuiesc cu ea pînă cînd pare că devine necesară. Fiindcă durerea asta m-a limpezit. Și negurile au devenit repere. Așa poți învăța să iubești pe cel ce te rănește: iertînd. Așa sînt eu
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
a mînca și de a mă înmulți, pot spune despre mine că sînt eu. Mă recunosc, însă acum sînt alterat. Infirm. Și îmi repet: „-Sînt omul. Sînt șansa lumii de a se îndumnezei sau de-a cădea odată cu mine. Doar apăsarea palmei mele poate înmuia sticla. Sînt unealta. Granița spiritului către lut. Inima cu două circuite: de idee și de carne, de sublim și perfid. Locul de integrare al Creației care a făcut și, astfel, a despărțit lumea. Omul năucit de
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
să iei în calcul posibilitatea de a nu fi înțeles ceva. Nu l-am priceput, zîmbetul acela. Nici Schneiderhahn. A fost brusc, aproape repezit cu președintele, care nu a părut deranjat. Să fi fost doar vîntul și extragerea nenorocoasă, motivele apăsării lui Schneiderhahn? Părea palid astăzi, aproape cenușiu, la fel de cenușiu precum apele unei competiții murdare. Nu-mi era frică. Desigur, n-am dormit în noaptea de dinaintea cursei. În spațiul modern, larg al toaletelor, unde era o duhoare înfiorătoare chiar din zorii
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
aplecai să culegi rodul și mai știu că atunci când am crescut mare și te urcai pe scară, înfășurai cârpe pe brațele și treapta scării care urma să se sprijine pe mine, ca să nu mă rănești și să nu mă doară apăsarea directă a lemnului dur. - Sigur că știu toate acestea, îi răspundeam eu. Pe cât am putut, te-am ocrotit. - Îți amintești ce mi s-a întâmplat în 1997, când o vijelie asemenea celei din zilele trecute mi-a doborât la pământ
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
-i măresc salariul acuma, nu prea avem clienți, da vin sărbătorile, a început școala, o să meargă mai bine, și poate o las să facă și puțin striptease, așa, numai duminica după douășpe. Domnul Popa se simte generos azi, chiar și apăsarea constantă din vezică îi dă o senzație plăcută de viață. În tramvaiul 25, domnul Popa se simte și mai bine. Îi dă o satisfacție că el se dă jos când vrea și merge la MaxiBarul lui, nu ca amărâții ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
iată, că, acum, pe neașteptate, el sesizase, izgonind și răpunând, totodată, neîndrăzneala, frica, rușinea, prejudecățile de tot felul, care le devastau viețile, de câte ori privirile li se Întâlneau, nevinovate! Acum, da, clipa, enormă, ca o Întreagă epocă istorică, grea ca o apăsare de păcat și, la fel de ușoară, ca cel mai ușor fulg din viața omenirii, pusese, cu desăvârșire, stăpânire, pe ființa, pe trupurile, pe Întreaga porțiune de omenire, pe care o reprezentau, ambii, atunci. Și Îmbrățișarea continuă. Încet-Încet, se deplasară, În acea
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Orice suflet are un preț al său... E și el un bănuț În mâna sorții. Îl ții În palmă și nici nu-l simți. Ai impresia că nici nu are greutate, dar, dacă ar fi așa, de ce am simți atâta apăsare În piept!? Uneori sentimentele cântăresc mai greu decât materia din jur. Cuvintele Extraterestrului o descumpăniră și mai mult pe Mașa. Oaspetele știa să răstălmăcească În așa fel vorbele, Încât, orice ai fi spus, tot tu ieșeai prost. - Cu moartea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sparseră-n ecouri, rostogoindu-se peste acoperișurile caselor. Berzele clămpăniră din ciocurile lungi, defăcându-și aripile largi, pregătite pentru zbor. Un stol imens de corbi se scurse dinspre apus, plutind În vârtejuri Întunecate peste ulițele satului, Învăluite Într-o liniște ciudată. O apăsare grea plutea În aer. O așteptare. Un sfârșit. - E timpul, repetă oaspetele, sărutându-i Mașei fruntea În semn de rămas-bun și mulțumindu-i pentru găzduire. Vântul stârni În curte un vârtej de praf, care zgâlțâi gemurile și ușile, izbindu-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
odată cu ciudatul pelerin ce cutreieră acest spațiu dezolat al timpului, povestitorul (el însuși scenarist de bandă desenată) este încărcat cu povara unei mărturisiri care nu încetează să îl obsedeze. Căci istoria eternautului Juan Salvo este istoria prăbușirii lumii cunoscute sub apăsarea tenebroasă a ninsorii fatale. Fulgii care ucid odată cu delicata lor atingere sunt emisarii paradoxali ai invaziei extraterestre. Cu fiecare strop de ninsoare, moartea se întinde ca un giulgiu peste Buenos Aires, peste Argentina și peste continent. Juan Salvo, prietenii și familia
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și veșnicirii prin copii, esențialele boccele de speranță ale peregrinărilor deloc victorioase. Și abia acum, în momentul când ar trebui să încep cu adevărat să scriu rând cu rând și pătimire cu pătimire Vieți între două refugii, abia acum simt apăsarea obligației de a încheia din respect și dragoste pentru Mama Noastră Stela această carte. Mă uit împrejur la copiii pribegiți de sărăcie pe meridianele Europei, la familiile ștampilate de vameși cu toate literele pământului și aștept să citesc cărțile refugiilor
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
majoritatea culorilor pe care le cunoștea; și ideea era că dacă erai primul care alinia o culoare pe verticala acelei suprafețe, sau pe orizontală, atunci erai câștigător. Când primul joc era câștigat, câmpul era degajat pentru un nou joc prin apăsare pe un desen aflat lateral: un buton de control cu ajutorul căruia un computer stabilea cu promptitudine o linie nouă, ascunsă, câștigătoare și o culoare câștigătoare. Existau niște indicii, după cum îi explică tânărul împărat, în seria de culori care apăreau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
de pescuit din acea parte a județului ne-a purtat pașii din nou spre revedere. Dar bătrânul paznic și pescar, nu cu mult timp în urmă, plecase spre alte locuri, spre eternitate și la judecata supremă. Am simțit ca o apăsare, o durere și o părere de râu, o suferință pentru pierderea lui. Viespile Era într-o minunată zi a lunii lui cuptor din anul 1981. Goneam cu mașina pe șoseaua Fălciu- Murgeni-Bârlad. Ne întorceam dintr-o misiune de serviciu data
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
încetineală vecină cu moartea. Avea ceva amintiri, dar și acelea îndepărtate, de parcă nu el, ci vreun alter ego de-al lui cunoscuse toate acele senzații fizice, Încetul cu încetul, Hedrock își dădu seama că în jurul lui e liniște, nemișcare, iar apăsarea dispăruse. Elementele din mintea lui începură să capete puțină coerență. Își îndreptă spinarea în scaunul de comandă și se uită la plăcile teleecranului. Privea direct în spațiul interstelar. Oriunde se uita erau numai stele. Nici un pic de soare, nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
că nu există nici o legătură fizică... ― Îmi exprimam doar uimirea, prea înalte XXX (se auzi un nume indescifrabil). Fără îndoială există un fenomen apropiat, strîns legat de comportarea acestei rase. Să-l întrebăm... ― OMULE! Creierul lui Hedrock deja încordat sub apăsarea acestor gînduri de proporții imense, se dădu îndărăt din fața acestei unde directe. ― Da? izbuti el să rostească într-un tîrziu. Vorbi cît mai tare. Glasul reprezenta un sunet slab pe fondul vastității aceleia de un albastru închis și fu înghițit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
inițială, pentru a fi folosită cînd trebuiau străbătute materiale dense. Inelul, unul dintre cele două (celălalt avea altă destinație) era arma folosită de Hedrock cînd ajungea la ziduri. Mai întîi un salt ușor, urmat, cînd atingea dușumeaua cu picioarele, de apăsarea pe dispozitivul de activare a inelului, apoi slobozirea acestuia, urmată de o aterizare foarte blîndă pe o pardoseală care ceda sub tălpile lui ca un strat gros de noroi. Lucrul era foarte simplu pentru niște mușchi atît de bine coordonați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Angela Badea, după numele ei de acum, nici măcar pensia alimentară. într-adevăr, Ramona Brădescu avea unele perioade mai lungi sau mai scurte de timp când era copleșită de o suferință vizibilă dar asta se datora infirmității ei, simțind uneori apăsarea bolii, ea nevrând să mărturisească soțului ei pentru a nu-i crea o problemă în plus, deși observă momentele lui de tristețe peste care Radu încerca să treacă înghițind câteva pahare de vin. El se simțea în largul său atunci când
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
prea intrase în pielea personajului, așa că Zinzin se dusese la ale ei, umorul lui negru, luat din cea mai apropiată realitate o durea. Un sentiment de neliniște îl cuprinse din ce în ce mai apăsat, simțea un fel de greutate în coșul pieptului, o apăsare, un junghi. O să crăp naibii, se gândea cu îngrijorare. Trebuie să ies din casă sau să mă sinucid. Ar trebuie să recunosc că nu sunt un geniu. Creierul meu, azi, nu a produs nicio idee de doi bani. Se chinuie
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acest animal nu ți-ar fi permis să-l atingi pentru că tu nu ești moartea lui, și, În penumbra molatică a dormitorului, acele două ființe vii care Încredințate somnului te ignorau n-au făcut decât să sporească În conștiința ta apăsarea eșecului. Tu, care te obișnuiseși să poți ceea ce nimeni altcineva nu mai poate, te vedeai acolo neputincioasă, legată de mâini și de picioare, cu licența ta de a ucide zero zero șapte fără valabilitate În acea casă, niciodată, de când ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]