26,366 matches
-
Pur și simplu s-a deschis o poartă, amice, iar noi doi - pensula se repede către pieptul fotografului -, am intrat prin ea. Și iată-ne. Ev Mediu. Nu e super? Te plictisesc cumva, sper că nu ți-ai înghițit limba?! Apucă aparatul și îl întrebă din priviri pe vorbăreț - apărea și dispărea, se trăgea într-o parte, îi vedeai jumătate din trup, apoi dispărea din nou și auzeai doar câteva mormăieli artistice dacă îi poate face o fotografie. Pictorul arboră un
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
trage niște shot-uri pentru revigorare. Există multă lehamite sub toată această butaforie gustată, oricum, de unii și de alții, în funcție de pricepere, de poftă sau de starea de spirit... Pictorul se ridică de pe scaunul său și se apropie de fotograf. Îl apucă pe după umeri, ca și când s-ar fi cunoscut de-o viață, ar fi fost la femei împreună și ar fi băut amândoi prin toate speluncile, apoi îl îndemnă să privească în jurul său. Ce vezi? Un show destul de bine regizat. Da, sunt
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
strânse iarăși șurubul, cu pofta unui torționar pasionat, obligând banda metalică săi roadă în continuare fruntea. Trimise o privire scurtă către fotograful care aștepta impasibil. Încerc să înțeleg ce vrei să îmi transmiți. Din punctul meu de vedere - pictorul îl apucă din nou pe după umeri -, am fost destul de clar. Care-i partea pe care nu ai înțeles-o, vrei un bis? Susții că eu și tu - de ce noi, de ce nu alții, de ce acum, de ce, de ce, de ce?, fotograful ridică umerii în semn
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
dintre cunoscuții mei m-ar trimite acolo, la balamuc, fiindcă le mai povestesc câte ceva, din când în când, în fața unui clondir care se termină întotdeauna prea repede, iar ei râd în hohote și spun că ar fi trebuit să mă apuc de scris, nu de pictură. Însă habar nu au... Pictorul dădu din mână a lehamite, mai aveau doar câțiva pași până la intrândul acela, erau depășiți de oameni care alergau, toți se duceau acolo, dincolo de zidul despărțitor al arenei fremăta mulțimea
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
fiecare acțiune atrage după ea, inevitabil, tot felul de complicații. E ca în filme, strigă unul motor și se trage imediat din toate direcțiile. Ai priceput? Vorbești din cărți, trăiești ca-n sala de cinematograf. Ești citit. Mai bine te apucai de o meserie serioasă, opt ore, bani deloc, doi-trei plozi, nevastă în capot. Nu degeaba vrei să-ți scrii memoriile. Apropo, se vând bine memoriile astea? Dacă ești celebru. Și tu ești? Poate deveneai, dacă ajungeai la Sing Sing. Nu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
urât. Sau te-mbăt și amânăm? Nicio grijă, când vine acțiunea nu se mai lipește alcoolul de mine, beau fiindcă mi-e sete, creierul e intact. Dacă ți-e sete, bea apă. Bea tu, ca să fii deja ruginit atunci când te apuci de memorii. Ce titlu vrei să pui? Mocirla din mine? Nu. Soarta nu te-ntreabă niciodată dacă ți-ai băgat cămașa-n pantaloni. E adânc. Mda, cu soarta nu te pui. E prea adânc pentru mine. Și e cinci. Până pe
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
într-o încercare disperată de a-și prelungi viața, măcar prin câteva fracțiuni de secundă, case în flăcări, trupuri arse care fumegau, detalii impresionante ale arsurilor de diferite grade, o alunecare de teren, degete încovrigate apărând din mocirlă, încercând să apuce un lemn salvator care nu avea să apară niciodată, un spânzurat atârnând în funie, limba vînătă ieșită din gură, bale scurse de o parte și de alta a bărbiei, în timp ce privitorii aplaudau având întipărite rânjete de satisfacție pe fețe. Doar
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
totodată. Simt că este cea mai bună idee care mi-a trecut vreodată prin minte. Mi-au trecut multe, unele mai proaste ca altele. Dar asta... Când durerea aia vrea să iasă din mine, mă fac ghem pe unde mă apucă, în baie, în bucătărie, în dormitor, trag pătura peste cap și strâng din dinți ca să nu țip, așa de tare doare. De ce nu pot să țip? Ce întrebare! Și vecinii, de ei ați uitat? Trăiesc într-o comunitate, la rândul
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Cu sau fără Împărăția Cerurilor despre care se vorbește atât. Eu cred în ea. De mic am crezut. Mama mă punea să mă închin în fiecare seară. Uneori nici nu terminam rugăciunea, pentru că intra tata pe ușa dormitorului și o apuca de păr, cine știe din ce motiv. De multe ori nu avea nevoie de motive pentru a-i administra corecția cotidiană, dar era tata, făcea orice vroia el. Ținea pe toată lumea la respect. Numa` zidul ăla i-a venit de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
în stare să omor nici măcar o muscă. La școală am leșinat la ora de disecție. Atunci când văd o seringă mă ia cu transpirație. În armată n-am putut să trag nici măcar în ținte, îmi imaginam că sunt oameni și mă apuca tremuratul. Eu am fost și rămân doar o unealtă a propriei Dureri. Poate că - odată ce ajungi la o astfel de concluzie trebuie să fie ceva la mijloc - nici nu sunt atât de nebun cum credeam. Credeți-mă că mi-e
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de alții nu-i înțeleg, nu-i admiră. Unii dintre ei se cantonează în această nedumerire și vor tenta adecvarea, în timp ce cei mai mulți o depășesc tot pe calea admirației față de sine, eventual așteptând posteritatea să-i judece (și pentru asta se apucă de scris). Varianta mai reușită este atunci când conștientizează faptul că expresia nu acoperă intenția care a determinat-o, ba chiar uneori nu are nicio legătură cu ea. Legătura strânsă pe care par a o avea acești vorbăreți cu limbajul este
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
suntem dispuși în lume, de felul propriu de-a fi; deseori neliniști pe care le considerăm "metafizice" nu sunt decât ambiguități ce apar ocazional în câmpul înțelegerii noastre ori tulburări secretate de un chimism deficitar. Când dorul de ceva ne apucă în timp ce muncim foarte probabil ca el să ascundă o anumită raportare a noastră la ceea ce facem în acel moment (cel mai adesea definibilă ca lene). Avem nevoie să ne poziționăm frecvent în cadrul socialului, a mulțimii; expresiile de genul "nu sunt
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
deseori fără ca aceștia s-o zărească. Din perspectiva unității conștiință-corp am putea spune că o "bună gândire" este condiționată și de o bună digestie? Sau dimpotrivă? (A se vedea aici exemplul afecțiunilor lui Karl Marx) Și în felul acesta ne apucăm să introducem un alt criteriu de clasificare al culturii: cel al tipului de digestie al creatorilor. Uneori trebuie să învățăm anumite cuvinte, să accedem la sensul lor, pentru a ne clarifica ceea ce simțim; lipsa conceptelor ne poate menține în ambiguitate
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
niște negustori foarte bogați din altă țară și s-au deghizat? Da, cu siguranță duceau cu ei comoara. La o cotitură a drumului negustorul cel hain l-a Împins pe Sf. Petru Într-o râpă, s-a aplecat fulgerător și apucă o piatră mai mare cu mîna vru să Îl lovească pe Dumnezeu În creștet.Vroia astfel să-i omoare și să le fure comoara. Dar Dumnezeu ridică toiagul, Îl atinsese ușor pe negustor. Sf. Petru se târâia În coate ca să
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
era sleită de puteri.În poiana Maicii Domnului era o tufă de mure coapte și zemoase.Baba cea rea nici nu se gândi să spună o rugăciune ori să ceară voie să culeagă din râvnitele fructe, ci Întinse mâna și apucă câteva, când deodată simți că-i amorțește mâna atât de tare Încât n-o mai putea mișca.Apoi Îi Înțepeni tot corpul: Maica Domnului o pedepsea pentru toate relele făcute și pentru toate lacrimile vărsate de norăsa. A transformat-o
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
singur pe uliță, la o cotitură, de după niște tufe dese,Îi sări În cale un tâlhar, care Îi ceru pâinea.La Început copilul nu Îl luă În seamă, dar tâlharul, cu mâinile butucănoase și fără doi dinți din față, Îl apucă de umăr, Îl lovi peste față și-i mârâi că dacă nu dă pâinea, va scoate cuțitul. -Să știi că am să te spun șeful de post! Îngâimă copilul. Hoțul rânji și-i Înșfăcă copilului pâinea din brațe, luând-o
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
era normal ca un bărbat să ia de nevastă o fată vrednică și gospodină. Îi mai spunea că era bătrână, mâine poimâine va Închide ochii și tare ar vrea să o știe așezată la casa ei.Ba, ar vrea să apuce ziua În care va ține nepoțeii În brațe.Mama o sfătuia să fie mai răbdătoare, mai chibzuită, că doar nu toți flăcăii sunt proști, leneși și risipitori. Dar degeaba.Fata, nu și nu.Ajunsese să nu mai iasă aproape deloc
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
rostogolit și s-au plimbat pe cărările pădurii. Unul a venit cu ideea să se joace de-a v-ați ascunselea.Zis și făcut. În timp ce unul stătea de-a amija și-și spunea numărătoarea, ceilalți se ascundeau care pe unde apucau: după un dâmb, Într-o groapă, după trunchiul gros al unui stejar ori În frunzișul des al altui copac, aproape sau mai departe.Râdeau, chicoteau, se certau, se Împăcau și iar o luau de la capăt. Când veni și rândul lui
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
fară fund din curtea castelului. Când Zmeii și cu cele zece fiice ale lor au plecat la plimbare prin pădurea Întunecată, Ghiocel a mințit că nu se simte bine și că vrea să rămână acasă cu slujitorii. Nici n-au apucat bine zmeii să se Îndepărteze, că Ghiocel se duse direct la ușa interzisă. Cu chiu cu vai, cum-necum, deschise ușa cu pricină, avu curajul să intre dincolo de ea, Însă ieși imediat Împleticindu-se. Oare ce văzuse Înăuntru? Odată Întorși acasă
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
spunându-i să plece de la casa lui, ca o fire nerecunoscătoare ce era față de oamenii care au primit-o În familia lor. Sărmana Tușa, cu genunchii tremurând și cu lucrurile adunate Într-o boceluță, ieși În drum. Încotro s-o apuce? Unde să se ducă? Cine avea să ia În seamă o bătrână săracă? Unde avea să doarmă? Ce avea să mănânce? Ajunsese pe drumuri la bătrânețe. Și doar din vina fiului ei Ion care a mâncat tot ce ea pregătise
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
fel. Începusem s-o caut pe Olga, sperând că voi da de Clody. Îmi spusese că era prietena ei cea mai bună. Și atunci, normal ar fi fost să se vadă mereu. Dar Olga evita. Intuise ceva și probabil o apucase gelozia. Atunci am întrebat-o de Riri al ei. A tăcut și a simțit săgeata. Stăteam într-o după-amiază lungit pe canapea, când a sunat telefonul. Mama m-a chemat: Petre, vino, te caută cineva. M-am ridicat alene și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cu un sfert de cafea, o ciocolată... Am un fel de milă față de ea. Am împovărat-o de tânără cu patru copii. Dar sunt mulțumit că am copiii în jurul meu. Mama e cu noi, tata s-a pierdut între timp. Apucase să-și vadă doi din nepoți. Bine că n-a cunoscut-o pe fată, ar fi fost dezamăgit, căci Alice e încăpățânată, retractilă, bosumflată. Eu n-am mai scris nimic. Mă ocup de toate, de prea multe chiar. Sunt neliniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
nu-l mai priveau cu duioșie, ca odinioară, ci cu reproș. Și nu trecuseră decât trei luni... Ce-am să mă fac? Ce să fac, Doamne? Găsi pe noptieră Biblia. Toată noaptea a citit și a recitit. Încotro s-o apuc? Doamne, ajută-mă să mă limpezesc. Mereu era neliniștit și morocănos. Nu vorbea prea mult. Camelia îl urmărea în tăcere. Plecă la atelier, acolo puse Jurnalul și scrisorile în seif și se așeză la masa lui de lucru. Nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
lui Carmen: Uite, aici vor sta soția mea și copiii când vor veni. Ești însurat? Desigur! Ea se îmbujoră și coborî încet pe potecuță. N-o mai văzu un timp. E atât de tânără, atât de tânără și fragedă! Se apucă mai abitir de treabă. Își dădu seama că avea nevoie de un câine, un câine mare. De unde să-l ia? Printre țărani află că în apropiere se ține un târg săptămânal, unde se aduc și animale. Ce fel de animale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Ana dă buzna ca o furtună în casă și, fără să spună nimic, sare la gâtul meu și cu o voce sugrumată de emoție îmi strigă la ureche, de să-mi spargă timpanul: Uraaa! Tată, vine Mihai! Ce te-a apucat, domnișoară? Da' tată, vine "maestrul". De unde ai aflat, cin' te-a păcălit? Ai visat? Nu tată, nu am visat și nu m-a păcălit nimeni. La Lazăr, la liceu, am o colegă de clasă al cărui tată este în Orchestra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]