2,860 matches
-
la viața lui tânără, fără multe experiențe. Predica rabinului începuse cu câteva cuvinte despre importanța Sabatului și se sfârșise, ca de obicei, cu o pildă. De data asta era vorba de un evreu pios și de boul lui care-i ara ogorul. Într-o zi acel om devenise atât de sărac, încât fusese nevoit să-și vândă boul unui țăran, vecinul lui, un om fără credință. Evreul îl asigurase pe țăran că boul său era supus și un animal bun de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
acel om devenise atât de sărac, încât fusese nevoit să-și vândă boul unui țăran, vecinul lui, un om fără credință. Evreul îl asigurase pe țăran că boul său era supus și un animal bun de lucru. Toată săptămâna boul arase ogorul țăranului și acesta fusese mulțumit de el. Dar când venise Sabatul, boul refuzase să se miște și țăranul îl bătuse crunt. Degeaba, boul nu se clintise din locul de odihnă. Până la urmă, țăranul se dusese la evreul pios ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
casetă (b) - se completează în cazul exportului și al reexportului care încheie regimul de perfecționare activă, cu codul județului în care au fost produse mărfurile; lista codurilor atribuite județelor este prevăzută în anexa nr. 4 la prezentele norme. RUBRICĂ 16 - "��ARA DE ORIGINE" La introducerea de bunuri în țară se înscrie în clar denumirea țării de origine atunci când aceasta se cunoaște și poate fi probata cu documente ce atestă originea mărfurilor, emise în baza unor acorduri la care România este parte
EUR-Lex () [Corola-website/Law/148962_a_150291]
-
Grigorie Ioan Calimah, care la 26 iunie 1762 (7270) spune că rugătoarele de la mănăstirea Socola i s-au plâns „pentru oamenii ce ședu prin satile pe moșiile mănăstirii... nu să supun să lucreză zilele... de boierescu, or la ce trebuință ari mănăstiri de clăci să saie fieștecarii cu ce-i va fi putere, or cu caru, cu căruță i cu topor, i cu sapă, i cu coasă...” Se mai plâng călugărițele și împotriva celor care calcă țarinile și fânețele cu vitele
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
câte am văzut până acum, părinte, pe călugării de la mănăstirile grecești - și nu este singurul caz nu prea îi trăgea ața la treabă! Ei așteptau să le cadă totul de-a gata. Ba mai mult! Se bazau pe proverbul „Boii ară și caii mănâncă!” Sau, cu alte cuvinte, profitau de buna credință a bieților călugări din mănăstirile Moldovei! Dacă-i să judecăm drept, călcau cu nerușinare și pe naivitatea drepților voievozi ai Moldovei! Maria Zottu însă, ca orice bun creștin, restaurează
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
noiembrie 1741 (7250), când spune că înainte sătenii de pe moșia Buciumi făceau „clăci și alte poslușanii la câte... poruncie călugării și... erați mulțămiți, dară acmu... pentru ușurința voastră,... numai șasă zile într-un an să-i lucrați la ce v-ari pune, iar nu mai mult”. Mănăstirea Dancul mai avea în stăpânire și moșia numită Valea lui Pătrașco, dar erau mulți cei care o furau... Atunci Ioan Nicolae Mavrocordat voievod dă carte de volnicie egumenului mănăstirii „să fie volnic... a-și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Cu toate acestea, în prezent, Cooperativa „Arta Casnică” din Breaza înregistrează un evident regres. AGRICULTURA 7. 3. 1 Utilizarea terenurilor Structura utilizării terenurilor este strâns legată de potențialul productiv al componentelor naturale, de lucrările de amenajare și ameliorare. Fondul funciar ara alcătuit în 1989 din 280 ha terenuri arabile, 1311 ha pășuni, 900 ha fânețe, 823 ha livezi și pepiniere. Față de aceste valori, după 1989 și până în 2003 au apărut modificări, așa cum rezultă din tabelul de mai jos. Situându-se într-
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
grajd de peste un veac, Vasile Ciorbea, tatăl fostului premier Victor Ciorbea, îngrijește vreo opt vaci, un cal și doi boi roșii ca focul, țapoși, dar blânzi, de zici că au coborât dintr-un tablou de Nicolae Grigorescu. Bătrânul nu mai ară pământul. Îl dor picioarele și-l bate gândul să meargă la un spital din Aiud. «O mai făcut și cei de la Zlatna un coș mare, ‘nalt, ca să nu vie fumu’, da’ toate chimicalele pică acu pe noi. Nu se mai
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
depășește în măreție și frumusețe Valea Prahovei. Metalurgica din Aiud s-a închis. Puținii tineri au început să roiască pe lângă vetre, între disperare și resemnare. Nimeni nu are nici un tractor. Boii rămân principala forță de tracțiune. Cu ei se mai ară pe coclauri unde n-ar putea urca nici tractoarele cu șenile. Moții seamănă grâu de primăvară și pun cartofi. Tot cu boii cară lemne și fân. Paraschiva Toduță a crescut zece copii și toți îi trăiesc. Tamara a venit de la
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
6300000 de lei. Este dramatic. Vom păstra jumătate din angajați». Cenzura Nu avem voie să dăm informații!, mă asigură Tamara Aramă, directoarea Școlii nr. 3 din Humulești. Forțați de șomaj, țăranii abia acum își revin. S-au întors la agricultură, ară cu vacile și cu caii. Tradițiile folclorice aproape că nu mai există. Avem costume naționale la școală... Nu-i mai tentează muzica, dansul popular. Portul popular a dispărut. Nu mai există ateliere de costume la Pipirig. Oamenii sunt demoralizați. Prosperitatea
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Teletin a turbat de mânie când a văzut că nu mai are taurul. Trecem pe la biserică. Ștefănică Burghelea este țârcovnic. Îl întreb unde putem vedea icoanele pictate de Nicolae Grigorescu. „Da n-avem noi așa șeva. Di uni Grigorescu!?... Bisărica ari icoani noi, frumoasî, oti și culori albastri, roșîi, di tot felu...” Și dă jos din pod niște icoane vechi pe lemn de tei ca să mă convingă că „nici vorbă de Grigorescu”. „Nu-s astea...”, spune colonelul. „Ei, cum nu-s
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
distingem sensuri ca să distingem prin ele felul în care viața spiritului nostru funcționează organic și prin care capătă trăsăturile unei „fețe“ imateriale sau distingem doar ca să trasăm linia unei mișcări care nu se în scrie nicăieri în adânc, care nu ară pământul și însămânțează în aer doar zboruri gratuite? Când crezi, nu știi ce crezi; pentru că, dacă ai ști ce crezi, n-ai mai crede că se poate face ceva fără să știi ce se poate face! Eram într-un loc
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
materia realizării sale, efectele care îl verifică. Cum umblam prin anticariate, până la a-mi face din asta un ritual inevitabil, știam cam cine avea prin București bibliotecă mai serioasă, mai ales în ce privește filozofia. Știam biblioteca lui Mircea Florian, a lui Aram Frenkian, a lui Virgil Bogdan, a lui Mihai Șora, a lui Titus Mocanu, a lui Alexandru Elian și alte câteva. Dinu Noica nu avea bibliotecă, nu ținea să aibă, dar citea și era la curent cu apariții occidentale cât de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
vorbim ? — Nu, spune el blînd. Nu despre asta am vrut să vorbim. Îmi vine să mor. Vreau să mor chiar aici, pe loc, aici și acum. — Aha. Îmi netezesc părul, Încercînd să-mi iau un aer cît mai demn, să arat ca o adevărată femeie de afaceri. Bine. Aha. Păi și... despre ce... ce anume... — Vreau să te rog ceva. Spuneți ! zic abia stăpînindu-mi nerăbdarea. Orice ! Adică, vreau să zic... despre ce anume e vorba ? — Din mai multe motive, spune Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
se produce numai prin afectul celui ce vorbește. Litera a ca interjecțiune poate de-aceea să reprezinte espresiunea cea mai varie a simțirei individuale. În sine e sunetul cu desăvârșire nehotărât, va să zică nemărginit de otărîbil. Între toate vocalele însă a arată mai mult puterea simțitoare, pentru că, cum am zis, a e tonul uman curat în cea mai simplă a lui manifestare. De-aceea ar fi un esercițiu care s-ar plăti daca actorul ar încerca să esprime în a o scală
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
amîndouă mîinile și așa străbătură grădina unde se afla piscina, Îndreptîndu-se spre livadă. Julius fu surprins cînd văzu că pe drum li se alăturară Celso, Daniel, Carlos, Arminda, fiica ei Dora și Anatolia. Apăru chiar și Nilda, care pe atunci ara certată cu Vilma, bineînțeles din pricina lui Julius. Îi așteptară. Cinthia orînduise totul și tot ea avusese ideea să se Îmbrace cu toții cel puțin În haine Închise, dacă nu negre, iar acum erau aici, cerîndu-i să se grăbească, te rugăm Cinthia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În spate, vedea pe cîte cineva cunoscut, vreun funcționar de-al lui, poate, Întinzîndu-i o hîrtie cu o sumă mare și explicîndu-i nevestei... În timp ce una din fiicele lor descoperea că seamănă cu bărbatul nu mai știu cărei prințese pe care ara văzut-o, dragă, În Paris Match și regreta din tot sufletul că tatăl ei nu era atît de bogat și atît de prezentabil. CÎnd ajunse la una din băncile din fund, Carlos Îi Întinse cîteva monezi mari și o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu conferă dreptul la învățătură negustorilor sau meșteșugarilor din convingerea că pentru ca aceștia să-și facă munca lor în folosul societății [...] e de ajuns să-și cunoască bine meseria ; contestă statutul de ființe umane sclavilor văzuți doar ca plugurile care ară și ca boii care trag plugurile (p. 203). În fața unor astfel de limitări și restricții, Dion se întreabă ce fel de egalitate e asta, în care unii au toate drepturile, iar alții nu și se arată nedumerit de faptul că
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pe când la Sofocle umanul se înfățișează întreg, în mărime naturală, deși respiră și ascunde inexplicabile complexități (p. 181). Ambele exegete par să treacă cu vederea calitățile ultimului mare autor tragic elin. Interesantă este confruntarea acestor opinii cu cele ale lui Aram Frenkian, profesor de limbi clasice la Universitatea din București. În Înțelesul suferinței umane la Eschil, Sofocle și Euripide (1969) , în centrul investigației se află problema raporturilor omului cu divinitatea. După o expunere succintă a acestei relații la primii autori elini
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
acestora prin tragere la sorți (Haxthausen, 1847, vol. I, 120). La români nu a existat obiceiul împărțirii periodice a pământului. Într-o primă fază din evoluția satului devălmaș, țăranii practicau o agricultură itinerantă pe teritoriul satului, fiecare fiind liber să are unde și cât avea nevoie. După obținerea recoltei și epuizarea parcelei cultivate, aceasta era abandonată, pornindu-se în căutarea alteia ș.a.m.d. (Stahl, 1998, vol. I, 272-275). Din dorința de a împiedica izbucnirea unor conflicte, terenurile mai bune decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
agricole între diferitele grupuri domestice aparținând aceleiași comunități îl impresionează pe Haxthausen, care notează: „O ordine perfectă ce amintește de disciplina militară conduce muncile câmpului. În aceeași zi, la aceeași oră, toți țăranii se duc la lucru, unii pentru a ara, alții pentru a grăpa, și revin toți împreună. Această regularitate nu este hotărâtă de starosta sau de bătrânii satului, fiind rezultatul acestui spirit de sociabilitate ce caracterizează poporul rus și al nevoii de ordine ce animă comunitatea” (Haxthausen, 1847, vol
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
făcută după preferințele individuale ale fiecăruia. În primul rând, suprafața de teren aflată la dispoziția fiecăruia nu mai este „după puteri”, ca în cazul desțelenirilor și defrișărilor, iar munca pe aceste terenuri este coordonată, cel puțin în privința obligației de a ara în același sens și de a-l lăsa drept izlaz după recoltare (Stahl, 1998, vol. I, pp. 278-281). Într-o treaptă de dezvoltare superioară, se formează două și apoi trei astfel de țarini în care tipurile de culturi alternau într-
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
nu erau deloc puține, erau și ele monopolul lui Nica, mai ales În ceea ce privește poezia, textele pieselor de teatru. Nu mai vorbesc de colinde și plugușoare. Parcă mă și aud și-i văd pe gospodari urmărindu-mă: În Transnistria pe plai/ Ara Regele Mihai/ Mareșalu-n urma lui/ Strânge rodul grâului/ Iar ostașii toți că unul/ Dau cu pușca și cu tunul/ Dau cu pumnii lor cei grei/ Dau cu sufletul din ei.” Și cum nici zâmbetul și gesticulația nu-mi lipseau, multi
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
acestora erau legate de prezență plugului, cotigei și tânjalei În căruță, atât la ieșirea cât și la intrarea În sat, unde vegheau ,,străjile comunei”, formate din autoritățile primăriei, ai jandarmeriei locale, suplinite cu premilitarii Înarmați, tată, desi nu-și prea ara miriștea, În care rămâneau să mijească primele brazde trase Încă de la Încărcatul primilor snopi pentru arie, era mereu nedespărțit de atelajele cerute. Disciplinat a fost și când s-a pus problema intrării cu pământul În tovărășia agricolă ori În gospodăria
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
jumatate”, pentru că ai mei nu scoseseră nici un butuc și fusese o producție bună În anul acela. Avea și nuanțe comice În purtările sale, uneori, tata. După intrarea În sat, pe la scoala, unde comisia primăriei constată că În ziua aceea se arase miriștile, pentru că-i vedea deasupra cocenilor plugul, cotiga și cu tânjeala, ca să ajungă acasă drumul trecea chiar prin fața primăriei. Acolo se adunau sătenii la sfat și glume, după chindie, mai ales cei fără de atelaje, și alături erau, adesea, si notabilitățile
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]