13,013 matches
-
atât de aprins de sfânta lumină că ard până la suflet în sonete ca mireasma merelor în grădină orice înger poate acum culege taina din versuri fără să regrete că n-am mai ținut cont de timp și lege CASA DIN ARBORI casa cioplită din lemn de dor a fugit în sus pe-un rău secat acolo unde vulturii vin și mor în umbra trupului meu de bărbat casa cioplită din lemn de dor cu fereastra în noaptea târzie cu miros de
ET FUGIT IRREPARABILE TEMPUS... (POEME) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361069_a_362398]
-
cioplită din lemn de dor cu fereastra în noaptea târzie cu miros de toamnă-n pridvor s-a topit în nisipul din câmpie casa cioplită din lemn de dor cu acoperișul spart de ploi și lună o aud plângând în arborii când cobor să sărut mugurii ce ne-mpreuna casa cioplită din lemn de dor ce-a zidit-o aprilie-n câmpie mă priveste-acum cu frunzele ce zbor și-mi acoperă fruntea cu melancolie DANS PĂGÂN de-o vreme caut ceva
ET FUGIT IRREPARABILE TEMPUS... (POEME) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361069_a_362398]
-
Acasa > Stihuri > Momente > AȘTEPT, AȘTEPT PĂDUREA! Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 291 din 18 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului O adiere printre arbori reci Sub umbra inimilor frunze Întortocheate se strecor poteci, Se lasă cețuri albe, nepătrunse. În conuri de lumină se răsfiră Ferigi ce-adulmecă o boare de lumină, Ecoul unei lacrime de rouă ce respiră, Aroma fructelor se joacă pe sub luna
AŞTEPT, AŞTEPT PĂDUREA! de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361122_a_362451]
-
noastră peste aceste ținuturi/ milenare, / spirale ale umbrei” (Cântecul rîului și al nisipului). Elementul fabulos își face simțită în continuare prezența în “Insula elefantină” - un alt ținut mirific de pe țărmurile căruia, “arbuști cu flori albe se adapă deasupra Nilului. În arbori se / arată / puncte albe în cupele pline. Un zgomot neașteptat traversează aerul./ Din sălcii și / salcâmi florile ies în stoluri, și pentru câteva clipe ramurile se golesc de culoare./ Ochiul tău va căuta ani întregi această absență suspendată. După un
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
de-atâta verde, din porțiunea străbătută la coborârea din munți; am trecut mai întâi printre masive impresionante, cu înălțimi variabile de la 800 la peste 1000 m, o zonă în care bătrânii cedrii tronau ca niște împărați printre pini și alți arbori cu totul și cu totul deosebiți , numită Valea Cedrilor, ca apoi să coborâm spre câmpia ce se deschidea în fața noastră ca un evantai. Culturi de rapiță înflorite în cel mai superb galben, pomii încărcați de floare parcă în același timp
CIPRU (2) – RELIGIE, ISTORIE ŞI MIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361200_a_362529]
-
însetați de iubire și dor și dă-le din azima cuvintelor noastre, cuminecătur-a iubirii. Dar nu uita, să mă așezi și-n turnul de-apus, pentru ca toate cuvintele mele și ale tale să treacă limpezi în păsări, în izvoare și arbori, în oameni, ca niște flamuri ale iubirii. Leonid IACOB. Referință Bibliografică: când / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 229, Anul I, 17 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
CÂND de LEONID IACOB în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360873_a_362202]
-
care este, deopotrivă, și o veritabilă crestomație din lirica universală, constructul lui Theodor Răpan devine ecoul propriei arte, a Poesiei: „Eu sunt Întrebătorul. Ca un „bivol în mlaștinile Universului” îmi pândesc zorii. Mi-e frică să ajung „un centaur siluind arborii poemului”, mi-e frică să urc scara Supremei Judecăți. Prostul de mine, am înfruntat uneori albastrul cerului, de aceea, „fiecare dimineață e o rufă roșie la orizont”. În teaca baionetei mele s-a furișat un vers sălbatic. El mă privește
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
945 din 02 august 2013 Toate Articolele Autorului Poezii de Ion I.Părăianu CASA PĂRINTEASCĂ Pe vremuri, când își făceau strămoșii case, mergeau cu joagăru-n pădure și-și alegeau din toți stejarii după sprânceană, cum se spune. Puneau la temelie arborii întregi; restul, o încheiau cu ghizduri și încropeau trei cămăruțe din cele mai solide ziduri. La căpriori puneau prosoape, agheasmă și cu bani, să fie binecuvântată și să dureze-n veci ! Să fie moștenită de urmași, cum se cuvine, după
POEZII DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364208_a_365537]
-
de o expoziție amplă, cu pânze de mari dimensiuni. Am fost pur și simplu cucerit de lucrările acestei eleve a pictorului Rudolf Schweitzer Cumpăna. Liana Saxone Horodi se dovedește un excepțional pictor al peisajului arid al Israelului, al pietrei și arborilor dramatic contorsionați. Citesc în aceste peisaje austere, viu colorate, pline de prospețime, ceva esențial, abia ghicit din destinul acestei ființe sensibile, în care intuiesc că e ascunsă o energie vulcanică. Sunt cucerit, deopotrivă, de înțelepciunea și calmul domnului Mirel, soțul
PICTORIŢA LIANA SAXONE-HORODI de ION CRISTOFOR în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363071_a_364400]
-
din apusuri să-înalțe tot ce menestrelii au scris și versul să îi fie mării caier când toarce caldul vis din gândul lui Isus. SĂ FIU Găsesc pădurea neschimbată și înțeleg că vrea să mă absoarbă și să mă păstreze printre arbori cu rădăcini ascunse de culoarea din adâncul meu pustiit de neliniști dar hrănit cu darul tău, Doamne. Doar așa îmi poate fi apărată ființa, sălășluind în copac, protejată de scoarța ce nu te dă ca pe o mireasă vândută și
CREANGA DE CUVINTE (POEME) 1 de CORNELIA JINGA HETREA în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363195_a_364524]
-
atunci nu-l mai văzuse. În zadar îl căutaseră printre cadavre. Parcă intrase în pământ. - Dați veste în toată țara, în lung și-n lat, peste câmpuri și păduri, peste dealuri, peste munți, prin sate și colibe părăsite, scorburi de arbori seculari, râpe, văgăuni și peșteri, și aflați ce s-a întâmplat cu Paloș. Dacă-l aflați viu, aduceți-l de îndată la mine, iar de-l aflați mort, aduceți-i trupul la curte ca să-l înmormântăm după datina străbună! Cei
II. NĂLUCA DIN IUREŞUL BĂTĂLIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363257_a_364586]
-
întinde aluatul.nnnn... VI. ATUNCI, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1507 din 15 februarie 2015. În spatele magazinului din colț am văzut dintr-odată micul tăpșan călător prin timp: o palmă de asfalt, niște borduri fărâmate, o îmbrățișare de arbori și mormane de frunze arămii îndemnându-mă să le răscolesc spre a găsi ghiocei și castane. Fără să-mi pese că din buzunare îmi zboară cheile mașinii, țigările, iPhone-ul și banii, am alergat într-un suflet către întâlnirea cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
sau plăci din piatră brută și balustrade cu mână curentă solid consolidată, montate în zonele periculoase. Nu riscai niciun accident, decât dacă doreai voluntar să-l faci! Zone stâncoase și golite de orice vegetație se succedau cu altele, pline de arbori, umbră și ciripit de păsărele. Pe stâncile înalte vedeai ciurde de capre negre sărind din piatră în piatră, căutând printre stânci smocuri de iarbă hrănitoare. Camera noastră din hotel avea vederea spre un peisaj de poveste. O poiană plină cu
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
fiecăruia dintre noi în spațiul, în care Eu sunt doar eu, Tu ești doar tu, prin urmare, este Posibil să ne aflăm În epicentrul exploziei? (8) O seară-cenzor Din nou a împrăștiat șpalturile Frazelor, unite de muzica coroanelor Foșnitoare ale arborilor. Păsări speriate Se strânseseră, derutate, în stoluri, Grăbindu-se să plece Din umbrele reci de toamnă. Cât ne asemănăm cu păsările. Așa și noi, undeva, suntem Dispersați și neînțeleși. Pentru șleahticii îngâmfați Poetul este o dărâmătură, Un fir de nisip
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
azalee pe margine iar pe gardul grădinii se întrezăreau tufișuri de glicine, ce îmbrăcau zidul. În spatele casei, umbrele nopții lăsau să se ghicească cum desișul parcului se prelungea dincolo de raza privirilor. Întunecimea adâncă a vegetației compusă din tufișuri și siluetele arborilor seculari se conturau, forme tainice ce se pierdeau în valuri de umbră. În imediata apropiere a aleii, florile glicinelor în formă de ciorchini, de culoare violet și roz se întrezăreau la lumina lămpilor, asemeni altor arbuști, care creșteau în apropierea
PETRECERE NEFASTĂ(4) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368498_a_369827]
-
Dar iată și el piere și lumea iar rămâne mai pustie și stinsă și ea ca niciodată și dârdâind asemeni săracilor în geruri fără speranță-n sine și mai înfricoșată [84] Și rugile se-nalță ca fumurile-n iarnă ca arbori goi pe cerul atât de orb și stins și-atunci se naște-n lume ce nici n-ai crede-ți pare un dor adânc de forma tristă-a acelui vis [85] De Calul ce din vecii îndepărtați apare le e
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
un felinar cu becuri în formă de lumânări de ceară pentru a lumina calea celor care se întorceau târziu la castel. Trecând de poartă ai impresia că te afli într-o împărăție a lumii vegetale. Umblând pe alei poți privi arbori și arbuști specifici unor zone îndepărtate ale lumii: sălcii pletoase, specii de plopi, ulmi, pini, arbore de hârtie, ginko-biloba, chiparoși, tuia, smochini, magnolii, liliac. Pe ziduri se cațără viță-de-vie sălbatică, iederă și luleaua turcului. Un miros vegetal, umed și cărnos
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
încerca totuși să urmărim un fir călăuzitor în prezentarea noastră. Așa că ne vom întoarce la Ghereta Santinelei și vom păși pe aleea principală, încercând să prezentăm câteva obiective care ne-au reținut atenția. Ne deplasăm pe aleea principală străjuită de arbori bătrâni. În partea stângă foarte aproape de intrare se află Fântâna de Argint, o fântână din piatră, având cruci încrustate pe pereții exteriori și un grilaj metalic drept capac. Pe perete se află un mozaic realizat după modelul lucrării majolice -„Omagiu
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
căsuță de piatră, care astăzi a devenit magazin de suveniruri. În stânga Marea Neagră, albastră și calmă, în dreapta aleii, flori viu colorate și arbuști cu rod bogat de flori roz, zidul pe care se cațără iederă și vie-de-vie, terase pe care cresc arbori și arbuști purtând în ei verdele vieții. Asemenea altor turiști români te oprești și arunci câteva monede într-o fântână săpată în nisipul plajei, deoarece conform unei vechi superstiții românești banii aruncați în apele de la lăcașurile religioase aduc noroc sau
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
un dulap din lemn cu încrustații bogate și semnificative: semiluna, un turc cu turban pe cap, ochi de păun. În ultima sală sunt expuse icoane și cruci aduse din Capela „Stella Maris”. În spatele castelului se înalță colina terasată acoperită cu arbori și arbuști. Dacă privești de pe terasa dinspre răsărit se văd marea, stâncile albe acoperite parțial de verdeață, aleea cu flori. În partea de vest a castelului, un smochin bătrân îi umbrește zidul și ochiul îți este iarăși încântat de un
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
spre castel și spre grădini peisajul impresionează prin linia ascendentă a teraselor, vilelor, copacilor. De aici poți privi latura de sud și de est a castelului, poți zări grădina de trandafiri, magnoliile, Capela „Stella Maris”, vârful stâncilor terasate, acoperite de arbori și arbuști verzi, vila „Săgeata albastră”, care se ridică mândră, albă și luminoasă pe creasta cea mai înaltă și copacul care alături de ea zvâcnește din stâncă înalt și dominator, dornic să lege cerul și pământul. În partea dinspre răsărit vecin
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
în lume făcând economie de bani și de timp, că ai scăpat de oboseala drumului și de căldurile toropitoare ale deșertului. Așa cum am mai afirmat, domeniul de la Balcic este în primul rând o împărăție a vegetalului în care coexistă plante, arbori și arbuști cu nume ce amintesc de India, de Arizona, de America, de Europa, de Mediterana, de Asia, pitice sau înalte, fragede sau viguroase, netede sau țepoase, mono sau pluricromatice. Vapori cu miros vegetal, cărnos și gust de sare, plutesc
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
cât se poate de limpede acest lucru. O să ilustrăm aserțiunea noastră cu câteva fragmente din poemele, care sunt o parte din conținutul acestei antologii : ”Iubite, nu ți-am cerut niciodată să mă-mbrățișezi Ai făcut-o mereu, fiindcă am sădit arbori verzi În sufletul tău de grădină, mereu ancorat în iubire Și scăldat în luceferii din ochii tăi azurii și-n privire... Știu, toate drumurile duc la mine, înnodate în stele Și zidite pe ruguri străvechi și-n poemele mele ” Nu
PLANETA IUBIRII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367817_a_369146]
-
este cel mai frumos dar de pe pământ, te înalță și te înnobilează. Ne face pe noi oamenii să fim mai buni, mai răbdători, mai atenți unii cu alții. Oferă speranță și celor fără de speranță... „Iubirea este un fum făcut din arborii suspinelor. Purificată, e un foc în ochii celor ce se iubesc. Tulburată, este o mare hrănită cu lacrimile celor ce se îndrăgesc. Și încă ce mai e? E nebunia cea mai înțeleaptă, fierea ce înăbușă, dulceața ce ne mântuie”! ( William
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]
-
loc - când nu sunt total neglijate, cu o rapiditate suspectă și prin “nebăgare” de seamă, doar când aceștia sunt tăiați din picioare, “pieptănați” “pe fir”, iar împrăștierea resturilor se face mai mult din considerente de acoperire a urmelor cioatelor sau arborilor tăiați ilegal, în eventualitatea unui control - de “inventarierea” a masei lemnoase “rase” abuziv - din partea factorilor de “răspundere” și nu neapărat din motive ecologice, cu atât mai puțin de acces ... turistic! Chit că, codrul este “frate” cu românul sau mai ales
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]