8,316 matches
-
lună de practică în producție, la o întreprindere din București. Ne-am prezentat la București, ne-am cazat la un cămin studențesc și ne-am prezentat la întreprindere. În practică, eram însoțiți de un cadru didactic, de o asistentă universitară. Asistenta ne-a introdus în întreprindere și ne-a predat în grija unui salariat. În loc să ne lase să vedem (măcar) procesul de producție, ne obliga să stăm într-o încăpere cu destinația de club, pe timpul celor 6 ore de practică zilnică
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
să vedem (măcar) procesul de producție, ne obliga să stăm într-o încăpere cu destinația de club, pe timpul celor 6 ore de practică zilnică. Nu aveam voie să circulăm prin întreprindere (întreprinderea ar fi putut exploda de la o țigară aprinsă). Asistenta universitară, care ne însoțea, nu a mai venit să vadă cum decurge practica . La sfârșitul perioadei de practică, asistenta universitară a venit și a luat de la întreprindere, un document care confirma efectuarea practicii. În urma practicii, la facultate, am susținut colocviu
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
6 ore de practică zilnică. Nu aveam voie să circulăm prin întreprindere (întreprinderea ar fi putut exploda de la o țigară aprinsă). Asistenta universitară, care ne însoțea, nu a mai venit să vadă cum decurge practica . La sfârșitul perioadei de practică, asistenta universitară a venit și a luat de la întreprindere, un document care confirma efectuarea practicii. În urma practicii, la facultate, am susținut colocviu, cu profesorul, care ne-a întrebat ce am învățat în practică. Noi nu am știut nimic. Ca să nu ne
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
am învățat în practică. Noi nu am știut nimic. Ca să nu ne lase repetenți, profesorul ne-a trecut cu nota minimă. Nouă ne-ar fi plăcut să învățăm ceva din producție, dar nu ne-au ajutat factorii responsabili: întreprinderea și asistenta universitară. Nota minimă de la colocviu intra în calculul mediei pentru acordarea bursei, dar noi am învățat bine, eram integraliști cu note mari la examene și nu am fost afectați. Noi nu îndrăzneam să ne plângem, că dacă am fi făcut
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
vorba că mâine dimineață... Iar acum e seară”, se nedumerește, numai pentru el, Sorin. Ca și când i-ar fi priceput gândul, nenea doctorul adaugă: Trebuie să mergem acum, nu mai putem lăsa până mâine dimineață. Am vorbit și cu tanti Sonia, asistenta. Vine și ea cu noi. Nu-l putem lăsa pe băiat să sufere, adăugă, tata. „Aoleu! Păi, dacă merge și tanti Sonia, înseamnă că o să urmeze și injecții. Ce mă fac?!” Au ajuns la spital. Urmează o nouă consultație. Apoi
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mă fac?!” Au ajuns la spital. Urmează o nouă consultație. Apoi, nenea doctorul, foarte serios, mai serios ca niciodată spune: E nevoie de operație. Mă duc să mă pregătesc. Iar, până atunci, eu am să-i fac o injecție, vorbește asistenta și-și pregătește seringile, serul și sticluțele ei. Dar..., ar vrea să mai spună Sorin ceva, însă nenea doctorul, care e tot în cabinet, zice: După operație, băiețelul va sta câteva săptămâni aici, la noi, la spital. „Asta nu-i
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
aștepta. „Ce-o fi având acolo? Penicilină? Sau altceva? Orice ar fi, tot rău e! Vai, ce-o să mă mai doară! Și pentru ce? Pentru un capriciu? Mai bine spun adevărul! Fie ce-o fi!” Hai, ce mai aștepți? Face asistenta. Păi, să vedeți, eu... „Tu trebuie să faci acum o injecție. Apoi vei fi operat!” par a-i spune ochii celor din jur. „Nu am nici o scăpare...” Păi, să vedeți, că eu n-am pățit nimic la grădiniță... Cum n-
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
nu, adică da, dar... Dar crezi că e frumos ce-ai făcut? Îl întreabă tanti Sonia. Nu, nu e frumos, am greșit. Vă rog să mă iertați. Și noi, acum ce să facem? Că injecții împotriva minciunii nu există, spune asistenta. Dar un leac tot avem, completează doctorul. Uite, mâine, ori într-o altă zi, o să mergem la toate grădinițele din oraș, și, pe urmă și mai departe, și o să le povestim tuturor copiilor fapta ta. Ce crezi că au să
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de exemplu, că atunci când el a fost bolnav și a fost nevoie să facă niște injecții de altfel foarte dureroase, surioara lui era cea mai bună fetiță din lume: ca să-i fie durerile mai ușoare, Sorina îi dădea - după ce pleca asistenta păpușile ei cele mai dragi, cărțile ei cele mai viu colorate - fără să mai țipe la el: „Vezi, să nu care cumva să le rupi, că ai încurcat-o cu mine!” - îi cânta și-i spunea cântecele și poeziile cele
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de pe urma unei altercații cu un coleg de la grădiniță, micul erou al schiței continuă să mimeze suferința pentru a obține de la părinții săi satisfacerea unor mofturi. Dus la spital și amenințat cu operația, copilul se sperie și își recunoaște mistificarea, iar asistenta medicală exclamă cu falsă îngrijorare: “Și-acum, ce să facem? Că injecții contra minciunii nu există!” Amuzantă în ce privește naivitatea celor mici, tentați să judece lucrurile după aparențe, este schița „Boala animalelor”, unde este surprinsă reacția îngrijorată a celor doi copii
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de ultimele lui cuvinte, murise de bucurie englezească. Fiul directorului și-a găsit și el o slujbă tot În Învățământ. A predat În școlile Înființate de misionarii care se adunaseră În Birmania după ce japonezii sărăciseră. Prin școala misionarilor Întâlnise o asistentă birmaneză cu ochi strălucitori care lucra la secția de chirurgie. Și ea vorbea o engleză impecabilă pentru că fusese adoptată de un cuplu britanic al cărui automobil accelerase fără vreun motiv aparent și-i lovise și ucisese părinții care fuseseră servitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
secția de chirurgie. Și ea vorbea o engleză impecabilă pentru că fusese adoptată de un cuplu britanic al cărui automobil accelerase fără vreun motiv aparent și-i lovise și ucisese părinții care fuseseră servitorii devotați ai cuplului adoptiv. Într-o zi, asistenta și trei misionari plecaseră cu mașina Într-un sat unde era un Început de epidemie de malarie printre noii profesori americani. Pe drum, mașina ieșise de pe drum și se răsturnase Într-un șanț. Asistenta, bunica lui Walter, fusese singura care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ai cuplului adoptiv. Într-o zi, asistenta și trei misionari plecaseră cu mașina Într-un sat unde era un Început de epidemie de malarie printre noii profesori americani. Pe drum, mașina ieșise de pe drum și se răsturnase Într-un șanț. Asistenta, bunica lui Walter, fusese singura care murise, răpită, spuneau unii, de Nații părinților ei. Cum altfel se poate explica această a treia moarte În familia ei prin accident de mașină? Asistenta lăsase În urmă pe soțul ei, trei fii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ieșise de pe drum și se răsturnase Într-un șanț. Asistenta, bunica lui Walter, fusese singura care murise, răpită, spuneau unii, de Nații părinților ei. Cum altfel se poate explica această a treia moarte În familia ei prin accident de mașină? Asistenta lăsase În urmă pe soțul ei, trei fii și o fiică. Tatăl lui Walter era cel mai mare. A devenit ziarist și profesor la universitate. Walter Își amintea că tatăl său, care era foarte strict când venea vorba de gramatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vârstă. Ulterior am aflat că-l chema Toyoda și că era coleg cu cei doi conductori care muriseră (domnii Hishinuma și Takahashi). El a fost singurul care a supraviețuit. A stat cel mai mult în spital. A sosit ambulanța. O asistentă m-a întrebat: — E conștient? Nu, dar are puls! Cei din ambulanță au adus o mască de oxigen și i-au pus-o pe față. — Mai e o mască de oxigen în ambulanță. Cine are nevoie neapărată, să urce! Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
-i atenționăm pe cei din trafic. De aceea, tânărul care era pe locul din dreapta mea a luat o batistă roșie în mână și a fluturat-o pe geam până am ajuns la spital. Batista ne-a împrumutat-o o tânără asistentă care se afla la metrou. Ne-a spus să fluturăm batista, ca lumea să-și dea seama că e o situație de urgență. În mașină era domnul Takahashi, care a murit, și încă un coleg de-al lui, al cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Polițiștii ne-au văzut, dar n-au spus decât: „Mergeți repede!“ Eram disperat. Îmi dădeam seama că e o luptă pe viață și pe moarte. Dar, ce să vezi! Nu ne-au lăsat să intrăm în spital. A ieșit o asistentă. Cu toate că i-am spus că la stația Kasumigaseki se pare că avusese loc un atac cu gaz, nu ne-a primit în spital. A invocat diverse motive - că n-a venit doctorul și mai știu eu ce. Ne-au abandonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
din plin de viață. Nu își dă aere, e naturală, are părul drept și lung până la umeri. Cred că face furori printre băieții de vârsta ei. Aș putea să-i fiu tată. Muncesc de patru ani la această firmă. Sunt asistenta managerului. Fac stocurile pe calculator, inventariez hainele returnate, răspund la telefoanele cumpărătorilor. Calculez vânzările și lipsurile. Cu alte cuvinte, muncă de birou. Acum suntem în perioada prezentărilor și sunt ocupată, de la sfârșitul lui februarie până la jumătatea lunii martie. În perioada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o înțelegere mutuală. Asta este impresia mea. Într-un spital mare sunt medici generaliști, chirurgi, psihiatri, iar fiecare dintre ei e pe cont propriu. După cutremurul devastator din Hanshin, atunci când eram la Spitalul Sfântul Luca, ne-am strâns toți psihiatrii, asistentele și psihologii clinicieni specialiști și am organizat un grup care să ia măsuri împotriva acestui sindrom. De la început am vrut să mă implic și în atacul cu sarin. Dar, se pare că întâmpin multe piedici. — La primul interviu mi-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ambulanța la Spitalul Colegiului Yokohama. Atunci m-am dat jos din salvare pe propriile-mi picioare, deci nu eram așa de grav afectat. Cum s-a lăsat întunericul, au început migrenele. Pe la 24.00 capul mă durea îngrozitor. Am chemat asistenta și mi-a făcut o injecție. Capul nu îmi zvâcnea, parcă cineva mi-l prinsese în menghină. Durerea m-a ținut cam o oră. M-am gândit că n-o să rezist, dar durerea a devenit din ce în ce mai surdă; am simțit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fost un adevărat coșmar. Cum m-am așezat în pat, am înghețat bocnă. Nu știu dacă am visat sau chiar s-a întâmplat în realitate, dar eram destul de conștient. Voiam să apăs pe butonul de urgență ca să o chem pe asistentă, dar nu puteam. Eram în agonie. Mă trezeam și, oricât de mult mă străduiam să apăs pe butonul acela, tot nu reușeam. În noaptea aceea, asta mi s-a întâmplat de două ori. Cu toate că am luat pachetele de gaz sarin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
văzut-o pe Shizuko în haine de spital, întinsă pe pat și îi făceau dializă. Pentru că ficatul era destul de lent, i se făcea dializă ca să scoată afară din sânge toate toxinele. I se puseseră mai multe perfuzii. Avea ochii închiși. Asistenta mi-a spus că era în comă. Am vrut s-o ating, dar doctorul m-a oprit. Nu aveam voie. Nu purtam mănuși. I-am șoptit la ureche: «Shizuko, a venit frățiorul tău!» Mi s-a părut că a reacționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în diverse locuri să ne distrăm. Dar, prima oară când Shizuko a spus ceva, am fost nemaipomenit de fericit. La început a fost doar un simplu geamăt „uu“, dar, auzindu-l, lacrimile au început să-mi curgă șiroaie. Până și asistenta care era cu mine a spus: «Ce bine!» Și am plâns împreună. Ciudat este faptul că atunci Shizuko plângea și gemea „aa, uu“. Nu înțeleg ce au însemnat lacrimile ei. Probabil că se simțea rău. Doctorul a spus că emoțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pereții pe la spital?» Atunci m-am gândit că ăla trebuie să fi fost motivul. Atâta ură era strânsă în mine. Dar, după doi ani, lucrurile s-au mai așezat datorită celor de la firma surorii mele, șefilor și colegilor mei, doctorilor, asistentelor. M-au ajutat enorm. ăIi-yu nii-an (Disneyland) Akashi Shizuko (31 de ani) M-am întâlnit cu fratele lui Shizuko, Akashi Tatsuo, și am discutat despre atacul de la metrou pe data de 2 decembrie 1996. În seara următoare mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
deloc din pat și mintea îi era confuză. Nu deschidea ochii. Nu mișca nici un mușchi. Totuși, de când s-a mutat în acest spital, recuperarea a depășit orice așteptări. Acum stă în scaunul cu rotile și se plimbă prin salon cu ajutorul asistentei. Chiar poate face o conversație simplă. Un adevărat „miracol“. Dar memoria i-a fost ștearsă cu buretele. Din păcate, nu mai ține minte nimic de dinainte de atac. Doctorul a spus că are mintea unui copil de școală generală. Tatsuo nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]