3,728 matches
-
nesfârșit reîncepe./ Hambarele pline, hambarele goale/ Ah! Inima lucrurilor - punct de lumină” (Eu sunt piatra). Nu întâmplător poemele din Plângeri se deschid cu invocarea cucului, pasăre mesager, și totodată simbol al spiritului divin, sub semnul căreia stau nuntirea însăși, chemarea astrelor puse să se rotească spre regăsirea punctului inițial. Poezia lui C. încearcă recâștigarea ultimă a sensului primordial al mitului și cele de pe urmă versuri din Plângeri tind să acopere și să definească asemenea semnificații: „Ne-am întors către noi pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286608_a_287937]
-
telescopul) care nu selecționează nici un element, dar înregistrează atent fenomenele”. Din acest motiv, Corrain crede că o analiză adecvată a tabloului ar trebui să pornească de la imaginea cerului și să valorifice o serie de aspecte legate de poziția astronomică a aștrilor în nopțile anului 1609, comparată cu modul în care sunt dispuse, în tabloul lui Elsheimer,luna plină, puțin după răsăritul ei, Ursa Mare plasată în partea dreaptă a tabloului și Calea Lactee care traversează suprafața picturii în diagonală. Corrain arată că
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
de un alt grup de stele care ar putea fi Pleiadele. Celelalte stele nu sunt reproduse fidel după imaginea cosmică și par să răspundă numai imperativului de a crea mai multe puncte luminoase pe suprafața picturală. Nici poziția, nici proporția aștrilor nu sunt reproduse fidel. Raportul între Lună și Ursa Mare nu corespunde realității, pentru că în realitate, Ursa Mare ar trebui să fie aproape de zece ori mai mare decât este în tablou și așa-zisul Delfin ar trebui să fie mai
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
anevoios, care poate fi realizat numai prin recuperarea axei verticale, axa care privilegiază cunoașterea semnalată de corespondențele amintite între stele și strălucirile focului aprins de păstori. Corrain observă că deasupra grupului de fugari se desfășoară o boltă cerească smălțuită de astre care răzbat întunericul chiar și acolo unde vegetația este densă, așa cum se întâmplă cu steaua, destul de puțin realistă sub aspect astronomic, ce strălucește, în frunzișul arborilor, deasupra lui Iosif. Această boltă înstelată deschide drumul fugarilor într-un fel pe care
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
Acest element vegetal, imagine extrem de transparentă a morții, marchează și finalul terestru al călătoriei, al parcursului lui Isus, amintit de Corrain în comentariul ei, și calea de acces spre lumina celestă, reflectată în spațiul acvatic, a Lunii înțeleasă aici ca: ”astrul adevărat, real ”, ca referire la cealaltă viață. Lumina puternică a lunii, care pune în evidență arborele desfrunzit și uscat, nu aparține spațiului terestru în care este reprezentată călătoria, ci spațiului care se deschide dincolo de întunericul nopții, spațiului în care se
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
Mare și Calea Lactee, în pictura lui Elsheimer înLa fuite en Égypte, este recuperată rigoarea de tip greimasian. Prin analiza viziunii panoramice, oferind imaginea unui cer pe care constelațiile nu pot fi identificate cu certitudine, pe care nici poziția, nici proporția aștrilor nu sunt reproduse fidel și prin care distorsiunea căii Lactee, ca abatere de ordin meteorologic, subminează concepția realistă asupra tabloului, Corrain recuperează competențagreimasiană într-o formă specializată, recuperează un savoir-faire astronomic, un caz particular al fenomenului generic mai larg de
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
pirogravuri de fosfor în cais”, celebrează „toamna românească” („Ard frunze vechi și-un mal de mirodenii / în fumul lor gutui de mirt se coc / se-aud flăcăii bușumându-și caii / cu smocuri moi de fân și busuioc”), pictează tablouri hibernale: „Începe astrul iernii măreț să se topească / treptat îl simți cum arde pe-al primăverii rug /și-n urma lui rămâne o țară românească / mai pură și mai plină de semne de belșug”. Știe să introducă în peisaj și inflexiuni macedonskiene: „Iată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
nu are nevoie de o religie organizată. Acesta se manifestă la Rousseau printr-un sentiment de dragoste față de creatorul naturii, în timp ce la Voltaire se reduce la o admirație foarte cumpătată pentru un Dumnezeu-ceasornicar, care a reglat atît de bine mișcarea astrelor sau succesiunea anotimpurilor. Cu Diderot, critica creștinismului sfîrșește în ateism și într-o viziune materialistă a universului. Dar acesta este doar un caz izolat. Pe plan politic, filosofii sînt toți de acord să considere puțin satisfăcătoare concepțiile absolutiste ale Europei
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
realizată de o alta. Fenomenul traducerii este, desigur, foarte complex și are aspecte ce pot fi într-adevăr îndoielnice, așa cum ilustrează, de exemplu, transpunerea în limbile occidentale a titlului poemu-lui Luceafărul. În limba română, cuvîntul luceafăr (lat. Lucifer) are semnificația "astru (altul decît Soarele și Luna) cu o strălucire mai mare decît ceilalți", denumind, de obicei, planeta Venus, vizibilă dimineața și seara. Întrucît în cunoașterea comună (populară) nu se face diferența dintre stea și planetă, luceafărul este conceput aici ca fiind
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
este conceput aici ca fiind o stea cu o strălucire deosebită (și cu o apariție distinctă). Luceafărul are, prin urmare, acest statut special, căci face parte din mulțimea miilor de stele ale cerului, dar este steaua cea mai apropiată de aștrii supremi (soarele și luna), fiind deosebită prin strălucire și prezență temporală în raport cu celelalte stele. Ca atare, translația metaforică spre "om de geniu" este pe deplin posibilă, omul de geniu fiind, ca om, cu pasiuni omenești, dar, ca geniu, cu trăsături
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
decît celelalte, nu pot realiza în mod eficient o asemenea metaforizare. Titlurile date de traducători prin nume proprii (precum, Hyperion sau Lucifer, în engleză, Vesper, în franceză, Hyperion, în spaniolă 100) sau cele care vizează statutul de stea ori de astru (precum, L'astro, din italiană) și cele care subliniază că este vorba de o stea "de seară" (precum, Der Abendstern, din germană, sau O Astro da tarde, din portugheză 101), nu oferă aceeași situație ca românescul luceafăr. Este drept că
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
l((ə], dan. engelsk [΄ä(əlsk] "englez" o = vocală posteriară medie: sp. noche [΄not(e] "noapte", neer. boom [bo:m] "pom", norv. bror [bro:r] "frate", dan. tom [tom] "gol", engl. knoll [noul] "colină; creastă", sued. måne [΄mo:nε] "lună" (astru) ö = vocală anterioară labială semideschisă: fr. peu [pö] "puțin", germ. schön [(ön] "frumos" sued. dörr [dör] "ușă", dan. grøn [grön] "verde", norv. frisør [fri΄sö:r] "frizer" ө = vocală anterioară mediană rotunjită: sued. dum [dөm] "prost", lund [lөnd] "crîng; dumbravă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
care mă apasă, Katherine Mansfield Modernitate și tradiție în Est, Tănase Sârbu Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov Noi și postcomunismul, Sorin Bocancea Nihilismul, Franco Volpi Ok. Pentru America!, Gheorghe Stan Omul cu trei aștri, Yvan Le Page Poetică fenomenologică. Lectura imaginii, Dorin Ștefănescu Simptome, Virgil Nemoianu Societatea românească în tranziție, Ion I. Ionescu Spiralogia. O teorie neurologică a relației cunoaștere-conștiință, Jacques Jean Askenasy Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viață privată, Alina
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
un ansamblu de forțe sociale și sexuale care fac din ea, o biată față din strada la origini, un simbol și un mit. Transformarea femeii pariziene într-o cvasi-divinitate este un alt element al mecanismului mitizării 46: "o divinitate, un astru ce tronează peste toate gândurile ce nasc în creierul masculului" [Baudelaire, 1971, p. 211]. Pentru a se afirma, Pariziana are nevoie vitală de a fi sanctificata, ca în cazul lui Michèle de Burne, devenind egalul lui Christos, Allah sau Brahma
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
se dezvoltă din plin doar în societatea înaltă. Pentru a intra în lumea bună, e nevoie de un anume stil, de o elegantă sofisticată: "La femme à la mode (...) c'est la reine de tous leș salons, c'est l'astre de toutes leș fêtes; on l'admire, on l'adore, on l'aime, on l'envie; elle est jeune, elle est riche, elle est libre sans être veuve, ce qui est le comble de la liberté" [Girardin, 1843, p.134]. Grația
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
române, consubstanțială cu creatorul și animatorul ei, ocultând adesea celelalte aspecte ale activității sale. Începuturile literare ale lui R., duble într-un anume sens, îmbrățișau cele două laturi esențiale ale evoluției sale ulterioare: literatura de anticipație - reprezentată de prima povestire, Astrul principal, scrisă în 1934 - și marea tentație, o poezie care, precum muzica, să traducă în armonii inefabile esteticul inerent al matematicii superioare și al logicii. Debutează în „Revista Fundațiilor Regale” în octombrie 1944 cu poemul Nimfaunesca, redactat în hexametri și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289296_a_290625]
-
destule-amenințări și vântul cu de-a sila frunzișul mi-l despoaie, eu îmi îngraș culcușul cu fiecare foaie și strâng nădejdi ascunse spre marile chemări... Când viscolul și-nghețul mă bat și mă usucă, mă-mpodobesc cu albul zăpezilor din astre și mă visez un înger cu aripi mari, albastre, sau plămădesc sămânța, din care mâine-n soare va crește-o nouă viață spre Viața viitoare. Când ies în primăvară, din iarna încercării, îmi limpezesc tot smârcul ce vrea să urce
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
apusul lui în lume, ridicată la două-trei diametre, mesaj de două-trei ori rotund, luminătorii cei mari veniți din Facere în curajul Legii celei Noi! lună pe șinele de triaj, în moalele Bucureștiului prezența prinde imensă, maidanul București-Călinescu, prea spectaculoasă revoluția aștrilor, oarba ajunsă de marginile de bloc cu vise de copii cazați în lună, penumbră solidară în încetinire, trag la peron acceleratul de Arad, a treia ramă paralelă, nu ține sistemul de zi ci își deprinde orbii ei galbeni, cînd o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
care mă apasă, Katherine Mansfield Modernitate și tradiție în Est, Tănase Sârbu Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov Noi și postcomunismul, Sorin Bocancea Nihilismul, Franco Volpi Ok. Pentru America!, Gheorghe Stan Omul cu trei aștri, Yvan Le Page Poetică fenomenologică. Lectura imaginii, Dorin Ștefănescu Simptome, Virgil Nemoianu Societatea românească în tranziție, Ion I. Ionescu Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viață privată, Alina Hurubean (coord.) Trei rîuri și-un ocean de poezie, Valeriu
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
ratarea, predestinarea, fragilitatea umanului. Deschiderea către sinestezie, către corespondențele tainice care cosmicizează senzațiile imediate ( G. Călinescu), relevă latura simbolistă a acestui lirism, prefigurare a poeziei noastre interbelice. Torsul pisicii se racordează secret la cel al fusului, al vântului și al astrelor, într-o armonie ce depășește casnicul și terestrul. Plânsul ploii, țârâitul monoton al burlanelor, cântecul vântului în horn împletesc o melopee dialogând cu bacovianul plâns al materiei. Întrezărită o clipă, steaua căzătoare este o strună plesnită a Lirei cosmice, sfârșitul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
Modernitate și tradiție în Est, Tănase Sârbu Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov Noi și postcomunismul, Sorin Bocancea Nihilismul, Franco Volpi O țară ideală, Iosif Țon Ok. Pentru America!, Gheorghe Stan Omul cu trei aștri, Yvan Le Page Privilegiați și năpăstuiți, Arșavir Acterian Reîntoarcerea fiului la sînul mamei rătăcite, Dumitru Țepeneag Sărbătoarea nebunilor, Istvan Ráth-Végh Simptome, Virgil Nemoianu Societatea românească în tranziție, Ion I. Ionescu Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viață privată
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
doar pentru a explica o unitate a românimii și pentru că au văzut contemporaneitatea rusificării, de exemplu. Inginerul modelează. Și așa, pentru toate mințile Renașterii, cu toatele - omit retoric scriitorii - și Înainte de toate inginerești, omul era un mecanism, chiar dacă tare complicat, iar aștrii un fel de felinare agățate de un complicat sistem de pârghii, scripeți și alte alea, adică ce foloseau ele În activitatea practică a vremii. Dar ce face ecologul? Acela iubește; iubește chiar Împotriva voinței, subiectivismului, pe care-l maschează. Iubește
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nordică sub semnul comerțului și a navigației. Deviza lor era: "Înainte pretutindeni". Vikingii navigau conducându-se după steaua polară, care este capabilă să reflecte lumina polarizată. Ambarcațiunile vikingilor, navigând prin cețurile oceanului, se orientau după piatra solară, care repera poziția astrului și pe o vreme acoperită. * La celălalt capăt al lumii germanice, la începutul secolului XIII-lea, s-a născut marea epopee din care s-a desprins mitologia continentală, până la Tetralogia norvegiană. Nibelungii sunt o Iliadă germană; Borges crede că aceștia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
vor cunoaște urmași. Pentru a scrie ca „poetul pătimirii noastre” sau ca Păunescu, poetul patosului patriotic, e nevoie să ai o anume structură sufletească. Tehnica poetică merită mai puțin luată în seamă. Mai numeroasă, cealaltă categorie subscrie o constelație de astre în fruntea căreia strălucește luceafărul Mihai Eminescu. Deși neprieten al marelui poet (iată, cazul Labiș nu e izolat), Alexandru Macedonski a creat și el o școală, lista continuând cu Coșbuc, Arghezi, Blaga, Beniuc (ca „toboșar al timpurilor noi”), Labiș, Nichita
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
principale" și enumeră 326 evaluarea bunurilor și serviciilor 327 și mijlocirea schimburilor 328; și în funcții secundare 329, unde enumeră: mijlocirea creditului, mijlocirea economiilor, păstrarea și transferul valorilor, distribuirea bunurilor și serviciilor. Stanley Javons 330, economistul care a făcut vinovate astrele de fluctuația economică și apariția ciclului economic, consideră că moneda are următoarele funcții: mijloc sau mediu de schimb, comună măsură a valorii; etalon al valorii; mijloc de înmagazinare a valorii. Alți autori 331 enumeră ca funcții ale monedei: funcția de
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]