KorAP: Find »[drukola/base=atelier & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...93 94 95 ...941 >

23,518 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862

cuvinte pe care ea le rostise atunci. Își aminti că pe marginea trotuarului, înainte de a se îndrepta către tramvai, îi spusese "Te iubesc"! Făcea eforturi mari să-și amintească trecuseră atâția ani... Uitase sau voise să uite? Viața îl furase, atelierul, munca, copiii... Deodată sări ca ars! O întrebase: Ce-ai făcut în toți acești ani? Și ea parcă îi răspunsese: Am fost aici, alături de tine. Ce voise să spună atunci? Cum adică a fost alături de mine, când ea locuia la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
etaj, lumina se aprinse instantaneu. Începu să cerceteze foarte atent pereții. Înaintă încet, metru cu metru. Trebuie să fie aici ceva, nu sus, unde nu era terenul ei. Deodată se bătu cu palma peste frunte! Dar ea a avut un atelier, un atelier de bijuterii! Mi-a spus Beatrice. Și secretarul meu îmi spunea de atelierul de la Paris, care figura în cataloage. Beatrice a venit la Bayreuth cu bijuterii făcute de ea. Înaintă încet, cercetând pereții de o parte și alta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
se aprinse instantaneu. Începu să cerceteze foarte atent pereții. Înaintă încet, metru cu metru. Trebuie să fie aici ceva, nu sus, unde nu era terenul ei. Deodată se bătu cu palma peste frunte! Dar ea a avut un atelier, un atelier de bijuterii! Mi-a spus Beatrice. Și secretarul meu îmi spunea de atelierul de la Paris, care figura în cataloage. Beatrice a venit la Bayreuth cu bijuterii făcute de ea. Înaintă încet, cercetând pereții de o parte și alta, până ajunse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
metru. Trebuie să fie aici ceva, nu sus, unde nu era terenul ei. Deodată se bătu cu palma peste frunte! Dar ea a avut un atelier, un atelier de bijuterii! Mi-a spus Beatrice. Și secretarul meu îmi spunea de atelierul de la Paris, care figura în cataloage. Beatrice a venit la Bayreuth cu bijuterii făcute de ea. Înaintă încet, cercetând pereții de o parte și alta, până ajunse la scară. Uitân du-se atent, în spatele scării zări două butoane unul roșu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
în sala de baie, se deschise o ușă glisantă, lumina se aprinse și rămase uluit de ceea ce vedea. Întâi a crezut că visează. Se frecă la ochi, își ciupi obrajii, apoi încet-încet se potoli. Era ca și cum ar fi intrat în atelierul lui din București, de lângă Universitate. În stânga, era măsuța lui de lucru cu sculele răspândite ici și colo, cu scăunelul... mai în dreapta vitrina cu suporturile pentru bijuterii... Totul era reprodus identic! Deci la asta s-a referit când i-a spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
pot trăi mai departe cu bucuria că am o familie pe care mi-am dorit-o. Și atunci am înțeles mesajul ei de peste ani, că trebuie să se întoarcă la ai săi, la familia ce și-o întemeiase. Stătea în mijlocul atelierului nu știa de cât timp. Totul era ca la București. Și măsuța ei de lucru, la fel cu a lui. Deci aici lucrase ani și ani, își trăise gândurile și singurătatea. După expoziția de la Bayreuth, ea a dispărut, cu atelier

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
atelierului nu știa de cât timp. Totul era ca la București. Și măsuța ei de lucru, la fel cu a lui. Deci aici lucrase ani și ani, își trăise gândurile și singurătatea. După expoziția de la Bayreuth, ea a dispărut, cu atelier cu tot, s-a retras, știind bine ce va urma. Dar etajul... Etajul nu are nimic cu ea. Acolo este viața lui Mihai și a lui Beatrice. Ei nu știu nimic din secretele de aici. Dacă ar fi știut, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
nimic din secretele de aici. Dacă ar fi știut, nu m-ar fi lăsat să locuiesc aici, m-ar fi protejat. Nu, categoric, Mihai și Beatrice nu știu nimic de firidă, de Jurnal, de scrisori... Ei, probabil, știu doar de atelier. Nu era nimic ciudat în a avea un atelier de bijuterii în mijlocul Parisului. Din contră, era ceva de admirat, deoarece, la expoziția de la Bayreuth, ea se prezentase cu piese de mare finețe, de mare eleganță. Avusese un succes fulminant. Ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
nu m-ar fi lăsat să locuiesc aici, m-ar fi protejat. Nu, categoric, Mihai și Beatrice nu știu nimic de firidă, de Jurnal, de scrisori... Ei, probabil, știu doar de atelier. Nu era nimic ciudat în a avea un atelier de bijuterii în mijlocul Parisului. Din contră, era ceva de admirat, deoarece, la expoziția de la Bayreuth, ea se prezentase cu piese de mare finețe, de mare eleganță. Avusese un succes fulminant. Ca și el, probabil că avea spații de lucru și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
pusese în gând, de la plecarea din București, să afle cât mai multe despre viața ei petrecută aici. Totul începuse să se închege ca un mozaic. Un mozaic refăcut din atâtea piese disparate... Parcul, aleile, casa, scrinul cu ametist, Jurnalul, scrisorile, atelierul, cămașa în carouri... Avea însemnate, într-un carnețel, din "Jurnalul lui Clotilde" câteva din "obiectivele" ei care, paradoxal, figurau și printre cele ce-și mai propusese și el să vadă în cele trei luni de ședere aici. Își cumpărase o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
culori, pietre simple, dar frumoase, pe care ea scrijelase siluete din sculpturile lui Brâncuși Cumințenia pământului, Domnișoara Pogany, Rugăciunea, Pasărea măiastră, Cocoșul... Erau foarte reușite și ideea i se păruse atunci originală și interesantă. Gândind la Clody și Brâncuși, la atelierul și locuința ei, își mai aminti de ce spusese cândva maestrul: "Arhitectura este sculptura locuită" și Clody, cu nișele, firidele, scările și culoarele ei își sculptase nu numai locuința, ci și viața. Alături de Brâncuși găsi locul de odihnă al lui Cioran

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
lui Icarus, în drum către soare. Și, în final, o cugetare amară, care i se potrivea și lui: "Oriunde am fugi, ducem iadul cu noi"! Al naibii adevăr! După-masă merse la Centrul Pompidou. Nu pentru Muzeu și expoziții, ci pentru atelierul lui Brâncuși. Mai trecuse pe acolo și în alte dăți, vizită atelierul în tăcere și îl părăsi cu aceeași concluzie i-ar fi stat mai bine "acasă", nu în aglomerația aceea de fierărie, sticlă și beton, rece și impersonală. Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
care i se potrivea și lui: "Oriunde am fugi, ducem iadul cu noi"! Al naibii adevăr! După-masă merse la Centrul Pompidou. Nu pentru Muzeu și expoziții, ci pentru atelierul lui Brâncuși. Mai trecuse pe acolo și în alte dăți, vizită atelierul în tăcere și îl părăsi cu aceeași concluzie i-ar fi stat mai bine "acasă", nu în aglomerația aceea de fierărie, sticlă și beton, rece și impersonală. Mai hălădui așa câteva zile fără ținte precise și, într-o dimineață, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
unele bănuieli despre ce putea fi în ele, dar și-a zis că nu-i momentul pentru o suferință în plus. Nu acum, poate mai târziu, poate niciodată... Ajuns în București, luă un taxi și merse direct la Universitate, la atelierul lui. Totul era în întuneric, pustiu. Nu se mai deschisese ușa probabil de când plecase. Închise și o luă pe jos, spre casă. Aici află că feciorul lui, Radu, pe care-l lăsase la magazin, plecase la Londra, la Mihai. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
pustiu. Nu se mai deschisese ușa probabil de când plecase. Închise și o luă pe jos, spre casă. Aici află că feciorul lui, Radu, pe care-l lăsase la magazin, plecase la Londra, la Mihai. Nu prea se simțise atras de atelier. Camelia se îngrășase puțin. Picioarele ei frumoase nu mai erau ce fuseseră odată. Nici mâinile. Ochii ei nu-l mai priveau cu duioșie, ca odinioară, ci cu reproș. Și nu trecuseră decât trei luni... Ce-am să mă fac? Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
să fac, Doamne? Găsi pe noptieră Biblia. Toată noaptea a citit și a recitit. Încotro s-o apuc? Doamne, ajută-mă să mă limpezesc. Mereu era neliniștit și morocănos. Nu vorbea prea mult. Camelia îl urmărea în tăcere. Plecă la atelier, acolo puse Jurnalul și scrisorile în seif și se așeză la masa lui de lucru. Nu putea lucra, dar stătea acolo. Zi de zi venea, nu ridica obloanele, rămânea pe întuneric, doar cu lampa de la măsuța lui aprinsă. Până într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
un mic anunț: "De închiriat". Și așteptă. Gândise că chiria pe care o va lua în avans o va folosi să-și cumpere undeva, la munte, o căsuță. El nu putea concepe să stea doar în București. De lucrat în atelier nu mai putea fi vorba. Trebuia să evadeze. Unde? La Bușteni, casa era prea mare și orașul prea departe. Două ore pe o șosea mereu aglomerată! Așa îi venise ideea să închirieze magazinul și să plece în căutarea căsuței visate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
dumneata de la Carmen, cu care suntem rude. Eu sunt frate cu taică-su. Putem vorbi puțin? Poftim în casă. Intră, casa era mare, bine rostuită, curată, casă de om gospodar! Trecu printr-un culoar și ajunseră, în spatele casei, într-un atelier, cu tot felul de scule și mașinării, unde se respira miros de scândură, de rumeguș, de lac... Bade Ioane, îi zise Petre. Aș avea trebuință de câte ceva prin casă, acu' că am cam terminat de rânduit interioarele și fațada. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
exemplu mersul pentru cumpărături la piață, unde mai întâlnea câte un producător veritabil cu care sporovăia de una, de alta. Și avea ce vorbi, acum că într-un fel era și el "producător". Într-o zi trecu pe la fostul său atelier, de lângă Universitate. Era cam ora prânzului și bufetul era plin de mușterii fete și băieți, gălăgioși, nerăbdători să înfulece câte ceva între două ore de curs sau seminarii. Patronul, care superviza totul cu ochi profesionist, îl văzu pe Petre și veni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
lucrase, cotizase și el la Asigurările sociale, avea o pensie, nu mare, dar oricât, Camelia mai avea ani buni până la pensie și câștiga bine la Policlinică, mai aveau ceva bani puși de o parte la bancă, mai era chiria de la Atelierul de la Universitate... Petre refuzase cu certificatul de Revoluționar, să solicite și indemnizație, zicând că nu pentru asta stătuse el la pușcărie, deși Camelia îl îmboldise să o ceară, spunând: "uite alții"... Nu mă interesează alții, am luat, cu Certificatul Atelierul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
Atelierul de la Universitate... Petre refuzase cu certificatul de Revoluționar, să solicite și indemnizație, zicând că nu pentru asta stătuse el la pușcărie, deși Camelia îl îmboldise să o ceară, spunând: "uite alții"... Nu mă interesează alții, am luat, cu Certificatul Atelierul și cred că e de-ajuns. M-am gândit ca, după sărbători, să dau un anunț, la ziar, să închiriem și casa de aici. Stă goală de pomană și ne poate aduce bani buni. Anul ce vine o să fie gata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
la o agenție imobiliară, pentru a vedea cum poate rezolva cu închirierea casei de la Bușteni. Dădu un anunț la ziar și acum trebuia să aștepte. Mergând prin centru "cu rezolvarea problemei", se trezi la Universitate, la intrarea în fostul lui atelier. Studenții se întorseseră și erau în forfota pregătirilor pentru examene. Bufetul" era plin, tinerii stăteau la rând, flămânzi și înfrigurați. Lângă casă, Petre îl văzu pe "patron". La mulți ani! La mulți ani! Merge treaba, merge? Nu prea, așa și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
dinte" sau mai mulți împotriva ta, fiind și ea o victimă părăsită. Telefonic sau prin scrisori am aflat că te-ai căsătorit, că ai o familie mare, așa cum ți-ai dorit, că ai intrat în afaceri, că ai un prosper atelier de bijuterii... În două rânduri mi-am răsplătit partenera de confidente cu invitații la Paris, suportând integral cheltuielile. Au fost întâlniri cu tinerețea și trecutul, nu tocmai plăcute, fiind vorba de două femei "seduse și abandonate", fiecare cu of-ul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
călătorit mult, atrăgându-mă nu kitsch-ul monden, ci arta, cea veche și adevărată a meșterilor din Egipt, Persia, China, Grecia... În căutare de inspirații, vizitam Luvrul și marile muzee ale lumii. Mi-am deschis, într-o zonă centrală, un atelier, cu spații de expunere și de vânzare, mi-am impus să nu fac rabat de la exigențele estetice și, încet-încet, am devenit un nume: "Clody Didier"! Am început să fiu solicitată să prezint creațiile mele la expoziții naționale și internaționale și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
blana îi lucea de sănătate. "Să-i mulțumesc lui Carmen, își spuse, l-a hrănit bine și a avut grijă de el." Ajunse la meșter, intră în casă și lelea Maria, nevastă-sa, îi spuse că-i în spate, în atelier. Petre cunoștea deja casa, merse pe coridor, deschise ușa atelierului și fu izbit de un miros proaspăt de lemn de brad. Meșterul trebăluia ceva la strung. Când îl văzu pe Petre, opri motorul, se șterse pe mâini de sorț și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]