3,370 matches
-
verro è ben trovato. ****** Puțină lume știe că există o legătură semantică între "baston" și ... "imbecil". Cuvîntul "baston" (și variantele sale în celelalte limbi romanice) este derivat de la latinescul imbaculum care însemna "fără baston" (imfiind prefixul privativ, iar baculum-i însemnînd "băț, baston, toiag"). Începînd din Antichitate, bastonul (de orice formă) a simbolizat, cu puține excepții (e.g. toiagul pustnicilor și pelerinilor, cu rol utilitar), puterea și autoritatea supremă a ocîrmuirii: exemplele ne sînt la îndemînă: toiagul lui Moise, Aaron și Gandhi, bastoanele
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
îl trimitea pe David Rostislavici să se ducă în Berlad, căci nu-i mai permite să stea în Țara Rusească), l-a făcut pe Ioan Bogdan să reconstruiască, prin comparație cu ceha și slovaca, un străvechi radical slav berlo, „nuia“, „băț“, căruia i s-ar fi adăugat un sufix -adi (folosit în sîrbă și slovenă), rezultînd sensul „loc plin de nuiele, crengi, uscături“. Din ținutul în care se afla această așezare ar fi fost recrutați berladnicii, războinicii seminomazi și semitîlhari, folosiți
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de pe cursul de mijloc al râurilor Drava și Sava”, pe când longobarzii ar fi coborât acolo, după Philippide, mai târziu, pe la mijlocul secolului VI” (I, 352). În felul acesta el raportează la categoria celor vechi germane cuvintele a amărî, bardă, a băga, băț, borț, creț, dop, grapă, a se gudura, loațe, mumă, nastur, suf. -oiu, a se screme, stinghie, strung, a se zgribuli, unele dintre ele propuse și de Loewe și întărite de Giuglea (I, 352). Prețuirea pe care Philippide o arată germanismelor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
leac“: „Mămăliga pripită, unsă cu «untdenaft», măduvă de falcă de porc, e bună de «bolfe». Ea se face cu apă descântată și neîncepută, adică adusă fără să bei din vas ori să vorbești cu cineva, și se mestecă c-un băț de alun cu care s a omorât vreun șarpe.“ Iată unde se ascund rădăcinile magice, sensul tradițional, ancestral al marii bucătării românești: în bucatele simple, la îndemâna țăranilor, nu în mielul fript la groapă, miel pe care bietul țăran nu prea
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
putem vorbi pe șleau"49. Mai pregnant însă decât în Cronica fantastică a lui Caragiale, unde ironia este suverană, absurdul devine cheia descifrării satirei la Arghezi: Miniștrii aveau ca datorie să întemeieze simțul de autoritate, purtând fiecare ministru câte un băț cu care aplica fiecărui kut întâlnit, cu motiv sau fără motiv, un cucui în moalele capului căci această nemotivare mai ales, arăta originea divină a unui aparat de autoritate. Fără motiv, kutul primea o lovitură în cap, oridecâteori era întâlnit
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
magaziilor cu făină ale brutăriilor, se aruncă în aer uzine electrice civile, se fac gropi în șosele pe unde niciodată nu vor trece mașini germane sau ale armatei lui Antonescu. De ce? Toate astea păgubesc populația...Dacă 'uiți' să pui gămălie bețelor de chibrit, amărăști viața oamenilor nevoiași, tunurile germane se aprind cu altceva... Mă abțin de a merge mai departe, mă mângâi cu gândul că trenul distrus transporta și arme de la Lăculețe". I-am spus că într-adevăr transporta și arme
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
atunci observă ca bietul căprior avea un picior rupt. „Norocul lui, că prădătorii încă nu i-au luat urma!“, murmură Anton. Piciorul drept, din față, care era rupt, îi atârna moale. Îl potrivi și i-l legă îndată între două bețe. - Poate că și-a pierdut mama, și căutând-o, s-a rătăcit! murmură pădurarul. Acum, când Anton era lângă el, puiul de căprior încetă să mai geamă. Numai când îl atingea, ori făcea gestul să-l mângâie ușor, căpriorul începea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ecoul vălurit al flăcăului: „Fa Anucă, faaa...!“ Sus, în limpezimea cerului, un norișor alb însângerat pe margini, de soarele la asfințit, se mistuia văzând cu ochii. În văzduh se simți aerul proaspăt și răcoros al toamnei. La o aruncătură de băț, apare pâlcul de salcâmi înalți. Acolo‟i cimitirul. Satul, viu... cu toții trăiesc învecinați cu morții lor. Soarele de sus de pe cer, parcă nepăsător, privește trecerea lor, sus pe deal, ca ceva firesc pentru el, dar înfricoșător pentru om... Sultan rămase
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ieșit, purtând cu grijă la subsuoară un obiect din porțelan Rosenthal frumos Împachetat, așa, ca pentru un cadou. Nunta avea loc la Luther Kirche, o biserică din Dennewitz Platz, chiar la sud de Gara Potsdamer și la o aruncătură de băț de casa părinților miresei. Tatăl, Herr Lehmann, era mecanic de locomotivă la Gara Lehrter, și conducea „D-Zug“, trenul expres, până la Hamburg și Înapoi, de patru ori pe săptămână. Mireasa, Dagmarr, era secretara mea, și habar n-aveam cum urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
care pune mare accent pe linia verticală. Părea genul de construcție pe care ar face-o un prizonier care are de ispășit o pedeapsă cu Închisoarea de mulți ani, dacă i s-ar pune la dispoziție o rezervă nelimitată de bețe de chibrit. În același timp, Îmi aducea În minte imaginea clădirii cu nume asemănător de lângă aeroportul Tempelhof - Columbia Haus, Închisoarea din Berlin a Gestapoului. Țara asta Își arată În cele mai ciudate moduri admirația față de descoperitorul Americii. Etajul opt adăpostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
eu spusesem că fiecare piatră cântărea un carat, când era evident faptul că erau de câteva ori mai mari. Nu aveam prea multe, ca să pot continua. Și e normal să faci și greșeli, că nu poți să iei Întotdeauna un băț de capătul care trebuie. Cu toate astea, aveam sentimentul nelămurit că urma să-i mai fac o vizită lui Jeschonnek. 8 După ce am plecat de la Pschorr Haus, am intrat În Haus Vaterland, care adăpostea atât cinematograful În care trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cabaret, prestat de o cântăreață cu părul portocaliu și cu o voce ascuțită, nazală, ca o harpă evreiască, și un comic slăbănog și mic, cu sprâncenele Împreunate, care era cam la fel de deplasat ca o napolitană În vârful unei Înghețate pe băț. Erau mai puține șanse ca oamenilor de la Femina să le placă spectacolul decât posibilitatea reconstruirii Reichstagului: râdeau În timpul cântecelor, cântau În timpul monologului comicului, iar palmele lor nu se apropiau una de alta ca să aplaude nici cât s-ar fi apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
broboadele femeilor slabe de înger, făcându-i și pe mulți bărbați să se uite, cu frică, împrejur. Starostele își făcu cruce, sfătui soața să fie cu băgare de seamă, până la întoarcerea lui, apoi o luă la picior, ajutându-se de bățul de ulm, cioplit în vara acelui an. Dimineața de toamnă era răcoroasă. Un fum albăstrui acoperea întinderea pădurii. Bătrânul auzea cum lighioanele pădurii începeau să se trezească, ieșind din culcușurile nopții. Pășea cu grijă, casă nu calce, doamne ferește, pe
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
unde-ai umblat? Am mers pe la moș-tu Vasile. Masa-i gata? se stropși bărbatul, căutându-și nevasta. Noi am mâncat de mult! Dar mămuca ți-a păstrat mâncare caldă pe cuptor, spuse copilul, în timp ce se căznea să meșterească un băț pentru dobă. Da” ea pe unde i? Ia, spală țoalele supt Podu Burlacului, spuse copilul, luând-o la sănătoasa spre o liotă de copii, care-i făceau semne disperate să vină mai repede. Rămas singur, bărbatul își scutură opincile și
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
desenul meu, omul îl privi câteva clipe, îl ține nepăsător între degetele lui murdare, neînțelegând prea bine, ridică din umeri, îi dă hârtia înapoi lui Radu, și printre dinți rostește răutăcios, Rahat! Repetă ca să se facă bine înțeles, Rahat pe băț! Și ne întoarce spatele, fără grabă, nepăsător, ca și cum timpul n-ar mai exista dincolo de mantaua lui groasă încinsă cu un șal femeiesc pe la mijloc, Poate trebuia să-i dăm o bere! zise Doru, s-ar fi exprimat și el mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
roșu, muzică din zeci de casetofoane, e oare sfârșitul lumii, every night in my dream, mașini parcate unele lângă altele, obiective de vânzare întinse pe capotă, autobuse, motociclete, o tarabă cu acadele, dulciuri, pe lângă care se învârt copiii, vată pe băț, șlapi în toate culorile, pe arbuștii joși puse la uscare tricouri, maieuri, cămăși, pe taburete, mese de tot felul, biblii, tablouri din acelea mari, înrămate în rame aurii, cu sticlă, Cina cea de taină, roșii, ardei, un întreg aprozar, pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mă duce la, Mai făceau și spume la gură ori li se strâmbau mâinile, picioarele li se încrucișeau și se schimonoseau la față, dacă nu-s duși la timp la descântat pot rămâne pe viață sluți sau mor, Cu un băț de lemn cu care zgândăre focul femeia face semne hieroglifice lângă vatră, eu pe lavița de după masă aștept ca ea să-mi dezlege această taină ce mă urmărește din copilărie, Spune-mi descântul, o rog cape Dumnezeu, Ți-l spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dar să știi că nu-i acela, De unde știi? Pentru că nici un descânt pe lumea asta nu-i spus a doua oară la fel, chiar dacă cuvintele sunt aceleași, Am înțeles ce-mi spunea bătrâna, dar nu vreau să accept că, cu bățul scrijelește la suprafață praful mărunt din vatra de lut, și-ncepe cadențat descântecul nemaiauzit de răul copiilor, Ieși ceas rău, ieși tu rău, ceas rău cu speriet, spune descântul numind ceasurile rele, cu samcă, cu moroi, cu strigoi, cu diavolițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
scoate din toate locurile firave în care răul se poate cuibări, din vederile ochilor, din auzul urechilor, și-ndepărtează a doua oară răul cu toate boalele lui și-ncă o dată, a treia oară, îl îndepărtează din inimă, de sub inimă, cu bățul din lemn pe vatra de lut însemnează cuvintele și nu mai rămâne nimic de rău, acolo să pieri, acolo să răspieri, risipit în văi adânci, în râpe, risipit ca roua-n soare, lăsând pruncul curat, lămurat, cum mă-sa l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
acolo să răspieri, risipit în văi adânci, în râpe, risipit ca roua-n soare, lăsând pruncul curat, lămurat, cum mă-sa l-o făcut, și aminul cuvenit, în veci, amin, nu-și face cruce baba Zamfira, o fi făcut cu bățul pe vatră?! posibil, văd însă că ușița la sobă e întredeschisă și se-apleacă bătrâna să pună un lemn pe foc și eu voi accepta fără voie ceea ce știam de la bun început, 7 decembrie, prin sat umblă vestea că încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
făcea. În afară de plictisitorul de Bernard, care se înconjurase de pancarte cu: Vă Mulțumesc Că Nu Fumați. Își luase și un mic ventilator. Ridicând din sprânceană, Jack mimă un „Pot?“, apoi scoase țigara din pachet cu buzele. Aprinse țigara cu un băț de chibrit pe care l-a stins cu o mișcare fermă din mână, după care inhală adânc. Ashling îi urmărea mișcările scârbită, dar fără să-și poată întoarce privirea. Se pare că am ales fata greșită pentru care să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pachet în cel mai fin mod posibil. Ea i-a întins o cutie de chibrituri, având grijă să nu îl atingă. Fără să își ia ochii de la ea, a aprins un chibrit, a apropiat flacăra de țigară, apoi a stins bățul dintr-o mișcare. Înclinând țigara în sus, a tras fumul adânc în piept. —Mersi, a murmurat el. — Când o să începi să îți iei țigări din nou? întrebă Trix, acum că pachetul ei era pentru scurt timp în siguranță. Evident nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
abține să constate că băiatul nu era tocmai inteligent și că asta îi domolea din frumusețe. Nu avea nimic cu oamenii cu puțină sau fără educație - până la urmă, Lisa abia dacă era în stare să își scrie numele cu un băț în nisip când a terminat școala. Dar nu exista scuză pentru o persoană care nu știa cu cine era căsătorită Meg Matthews. — Unde locuiești, frumosule? întrebă Lisa. Spusese „frumosule“ pe un ton oarecum depreciativ, ca și cum ar fi vorbit despre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în mijloc, acompaniat de un ritual întreg și elaborat. O pastă verde era dizolvată în ceea ce părea a fi sos de soia și în acel amestec se înmuia partea de jos a bucății de sushi. Ashling privea fascinată cum, cu bețele lui, Jack ridica delicat o bucată roz trasparentă și o adăuga, ca un expert, pachetului de sushi și orez. Cuvintele i-au ieșit din gură înainte să se poată opri: —Aia ce e? —Ghimbir murat. —De ce? Pentru că e bun. Ashling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
felul în care folosea bețișoarele. Cu stil și cu siguranță, ca și cum ar fi fost născut să facă asta. Îl puteai duce la Nobu și nu te făcea de râs, cerând cuțit și furculiță. Și ea era destul de bună la mânuit bețe. Și era normal să fie. Își petrecuse multe seri acasă, antrenându-se, în timp ce Oliver râdea de ea. — Pe cine încerci să impresionezi, iubita? Gândul la Oliver o umplea de durere, dar va trece. Jack o va ajuta. Îți dau sushi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]