2,921 matches
-
cerul avea să se apropie de el. E-n regulă. Acum ești tu aici. Mike a tras adânc aer în piept. Mirosul și zgomotul râului erau atât de pregnante încât aproape că înecau lucrurile minore. De exemplu, aroma schimbătoare unui băiețel de doisprezece ani, care nu mai mirosea acum a zahăr, ci a sudoare. Foșnitul fiului care se instalează liniștit în sacul de dormit, în mijlocul pustietății. Sigur că sunt, a concluzionat Mike. Jina s-a dus la el, a încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
poți să vii, la rândul tău, în vizită. Avem o casă la periferie. Zach a făcut un pas înapoi și-n clipa aia, ceva și mai esențial, partea dreaptă a inimii lui Jina, s-a frânt. Soțul ei era un băiețel într-o pădure; el nu se maturizase niciodată. Îi era încă frică să se așeze undeva pentru totdeauna, îi era încă frică să nu cumva s-ajungă ca taică-su, îi era încă frică să n-apară cineva care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
dlner la care Norica nu asistase și unde Elena strălucise între oameni de înalt merit; putea arăta temeri pentru succesul planurilor ei muzicale si admirația pentru reușita lor, putea chiar risca o timidă dezaprobare pentru severitatea cu care era crescut băiețelul. Mika-Le era un ecou fidel. Față de ea putea emite păreri și da ordine, pe care >ă le revoace, când veneau sentințele Elenei, deoarece Mika-Le nu reacționa față ele acele contradicții. Drăgănescu, care în lume avea o ținută neschimbată, cordială, corectă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Despărțiți mai tot timpul prin programul lor de viață, îi plăcea cu deosebire ora meselor în serile fără oaspeți, singur cu Elena și Norica, cum și dejunurile intime cu Elena, guvernanta și copilul. Se simțea atunci posesorul femeiei și al băiețelului. Lipsa Elenei din seara aceea venea din împrejurarea că Mar-cian, rămas cel din urmă, uitase ceasul discutând muzică. Elena, de cind cunoscuse pe Marcian, renunțase cu totul la pian. Era un sacrificiu care arăta progresul gustului ei muzical, nu se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
costum albastru, cu pălăriuță albastră și cu ochii ei aproape la fel de albaștri. CÎnd a văzut-o prima oară, Nicole a Îndrăgit atît de mult poza din curtea lui Geiger, că a vrut s-o ia cu sine. Se uita la băiețelul de sub oleandru ca la propriul ei copil. Credea că o va obține, dar, pînă la urmă, mama i-a făcut un semn mai ciudat Înspre depărtări, În sensul că da, Însă numai după ce ea se va fi dus. I-a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ca să mă asigur că e acolo. Glasul ei o aduce de nicăieri și o Încarnează În fața mea. Dar și aici apare un soi de metisaj: aud vocile contemporane, bărbătești ale foștilor colegi de școală elementară, dar le văd mutrele de băieței din primele clase. Prietenul Gheorghe VÎță, cu vederea spulberată la unsprezece ani În suflul unei explozii, Îmi povestea același lucru În legătură cu cei patru frați ai lui: visîndu-i, le auzea glasurile mature, baritonale, dar Îi vedea mărunți, cu capetele de copii
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și io, și Gyuri, și moldovanu’ nost’, pînă s-o temut că-i plină casa de oameni și s-o dus. Cumpăraseră ferma cu gîndul de a se stabili pentru toată viața În Illinois. Hotărîrea le-o dăduse peste cap băiețelul mort și Îngropat În acele locuri, se temeau că n-o să le poarte noroc pămîntul Americii. Așa că Pomean i-a scris Învățătorului din Pișcari, Întrebîndu-l dacă este În sat de vîn zare o casă mai acătării și atîtea iugăre de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Vorbește despre familie. A fost așa bucuros să te vadă și spera să te Întorci În seara asta. Și Încă Își face griji pentru Wallace. — Ușor de spus de ce. — Wallace e așa o pacoste. La șase, șapte ani, era un băiețel așa frumos și talentat. Punea laolaltă chestii matematice. Am crezut că avem un nou Einstein. Tata l-a trimis la MIT. Ca după aia să auzim că e barman În Cambridge și că aproape a omorât În bătaie un bețiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să fiu despărțit de mama. Nici, la o adică, de tata, care era, după cum am spus, profesor de franceză și matematici. Nici de casă sau de tovarășii de joacă. Când trebuiau să plece musafirii, făceam niște scene grozave. Eram un băiețel adeseori plângăcios. Orice despărțire era așa un chin emoțional că mă Îmbolnăveam. Probabil că simțeam separarea lăuntric până În adâncul moleculelor constitutive și tremuram din miliarde de nuclee. Hiperbolă? Poate, dragă domnule Sammler. Dar am fost convins de la Începutul cercetării mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
supte, ca după o lungă Înfometare. În urma lor ieșiră femei și copii. Câteva din femei se apropiară de Ștefan și voiră să-i sărute carâmbii cizmelor. Voievodul descălecă și le ridică de umeri. Păși În mijlocul lor, se opri În fața unui băiețel și unei fetițe care se țineau de mână și se lăsă În jos, Îndoindu-și genunchii. Copiii erau slabi, se vedea că suferiseră de foame, abia se țineau pe picioare. Ștefan Îi luă pe amândoi de umeri și Îi sărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ar fi răspuns că vine de undeva de departe. Voia să știe unde se află orfelinatul. Ținea un prunc În brațe, acela stătea Însă nemișcat și nu scâncea, unii au crezut că era mort. Cu ea mai era și un băiețel care abia Începuse să meargă. Acela avea privirea fixă și nici nu clipea. Sătenii au văzut-o apucând pe potecile care duc spre dea luri, pe lângă lanurile de orez, care În anul acela fuseseră deosebit de verzi. Femeia avea să dispară
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Așa a zis? N am fost atentă. — Ce s-a Întâmplat ultima oară? — Habar n-am despre ce vorbești. — Comunicarea non-verbală stă la temelia societății. Ce crezi tu că ești pe cale să comunici În momentul ăsta? Circulația se oprise. Un băiețel fără cămașă, În picioarele goale, cu pantaloni scurți maronii și jegoși, a presat cu o mână un ziar pe fereastra Închisă și a Întins-o pe cealaltă după bani. Nimic, mai cu seamă că nu știu unde bați. — Îți Învârți părul pe-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mișcat. Ah, uită-te la peisaj, Johan! Când tăticu’ și cu mine am venit aici, imediat după război, nu era nimic, absolut nimic. Acum, ia te uită! Doamne, doar În ultimii zece ani, ce schimbare! Când tu erai doar un băiețel, aici nu se găsea decât un sat mai mare, un kampung, ți-aduci aminte? Au fost serviți, iar el a mâncat, deși foame nu-i era. A tăiat cu grijă mâncarea, observând atent cum pătrunde cuțitul În carnea fără pic
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
făcea silă. Mi-aduc aminte foarte bine, să știi! Își netezi părul subțiat din creștet, deși nici o șuviță nu se mișcase de la locul ei. Nu pierduse nici un fir În toți anii de când Îl cunoștea Margaret. Arătase Întotdeauna așa, ca un băiețel cu trup de adult, unul care deprinsese gesturile vârstei mature cu mult Înainte de vreme, fără să priceapă În Întregime ce Însemnau toate acelea. Iar acum era prea târziu să mai recâștige inocența tinereții. Se pare că nimeni În afară de Margaret nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a coborât-o cu o mișcare violentă ca de măcelar, ca și cum ar fi spintecat un dușman nevăzut. Asta ne rămâne dacă nu ne cunoaștem trecutul. Nu putem pretinde un viitor. Despre asta vorbim. Despre neputința mersului Înainte. Treceau pe lângă doi băieței În pielea goală, care se stropeau cu noroi dintr-o băltoacă. — Ai dreptate, a spus Adam. Din a reînceput să fluiere melodia dinainte. Părea dus pe gân duri, de parcă se concentra asupra unei alte idei. — Să nu-ți faci griji
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dat o hârtie, a băgat În marșarier, apoi a pornit În vite ză. Margaret n-a fost În stare să descifreze scrisul. Domnul Schneider a zis: Veniți iute, nu-i timp de pierdut. 32 Cândva, pe când Adam era Încă un băiețel, a plecat să se plimbe de unul singur pe poteca pietruită de lângă casă, paralelă cu marea. Se vede că chiulea de la școală, a presupus el, pentru că era spre amiază, soarele se strecura prin coroanele nu prea dese ale arbuștilor de lângă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Pozele pe care le doream cu atâta ardoare redau capodopere ale picturii europene. În felul acesta am învățat de timpuriu să pronunț greșit numele artiștilor Giorgione, Mantegna, Botticelli, Ghirlandaio și Caravaggio. Carnea dezgolită de pe spatele unei femei culcate, căreia un băiețel înaripat îi ține oglinda în față, era legată, pentru mine, încă din anii copilăriei, de numele pictorului Velázquez. Dintre toți Îngerii cântând ai lui Van Eyck mi-a rămas întipărit mai cu seamă profilul îngerului din spate de tot; cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tot ce avea mai scump pe lume. Oricât de multe necazuri i-am făcut - repetenția mea într-a șaptea, schimbarea repetată a școlilor din cauza firii mele recalcitrante -, ea își păstra mândria pe care nimic nu i-o putea umbri pentru băiețelul ei care citea și mâzgălea fel de fel de personaje, care numai strigat direct accepta să părăsească lumile de vis ale trecutului pentru ca apoi - la dorința ambilor - să-i facă pe plac, ca unui copil răsfățat ce era. Lăudăroșenia mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bine“ sau „foarte bine“. Nimic nu atestă începuturile mele. Sau poate că ar trebui să mă conving pe mine însumi: ce bine că nu a rămas nici un petic de hârtie? Cât de penibil ar fi dacă printre efluviile poetice ale băiețelului aflat la pubertate s-ar găsi rime care, purtând data de 20 aprilie și influențate de stilul imnic-expresiv al barzilor Tineretului Hitlerist, Menzael, Baumann, von Schirach, ar celebra credința de nezdruncinat în Führer. Perechi de rime precum „onoare și moare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în locul insectei prinse acolo, care tocmai ce se dovedea a fi o căpușă, mă recunosc pe mine de sus până jos: la paisprezece ani și în pielea goală. Penisul meu care, în stare de repaus, este încă cel al unui băiețel, în comparație cu al lui Amor, pe care un pictor genial, dar și capabil de crimă, l-a zugrăvit pentru una din pozele mele din cutiile de țigări, vrea să treacă drept adult de îndată ce, din simplu neastâmpăr sau după câteva atingeri agitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care se schimba de la o săptămână la alta, fie pagina de mică publicitate. Uneori ajuta și tatăl. Așa, lipind mărci, ajungeam să ne apropiem. „Lenchen“, așa o numea el pe soția lui. Ea îi spunea „Willy“. Mă mine mă strigau „băiețel“. „Daddau“, sora, nu ajuta aproape niciodată. În timp ce lipiciul se usca, radioul transmitea emisiunea duminicală Melodia preferată, care cuprindea și câteva dintre cântecele îndrăgite ale mamei: Ah, cum de-am pierdut-o..., Ascultă porumbelul cum strigă..., Singur, iarăși singur..., Cântecul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care se numeau Parisienne și care îmi erau oferite dintr-un pachet galben. În orice caz, adunarea familială din jurul măsuței de cafea era complet absorbită de un schimb de replici parțial în germana literară, parțial în germana elvețiană, când un băiețel, să tot fi avut vreo trei ani, fiul surorii clarvăzătoarei mele prietene amatoare de cinema, cu o tobă pentru copii atârnată de gât, a intrat în sufrageria plină de fum și a început să bată în ea cu niște bețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dar apoi am băut totuși două țuici la tejgheaua uneia din dughenele înșirate una lângă alta vizavi, motiv pentru care respirația mea mirosea atunci când Anna a sosit punctuală și arătând mai tânără de douăzeci de ani. Era ceva colțuros, de băiețel, în mișcările ei. Frigul îi înroșise nasul. Ce să fac cu puștoaica asta de la prânz încolo și toată după-amiaza? Să o car cu mine în camera subchiriașului, căruia văduva îi interzisese vizite feminine, nu mi-a trecut prin cap sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
asupra acelei educații precoce, fizice și morale. Disciplina riguroasă era, după părerea Elenei, cel mai salutar principiu. Neândoios că era, dar lui Mini i se păru că vorbește de un elevage oarecare, pierdu noțiunea gingășiei copilărești și își închipui pe băiețel cu o față simetrică și o cărare la mijlocul capului. Arătă dorința să-1 vadă. Elena propuse să le conducă sus să viziteze și apartamentul de locuit. Jos era numai pentru recepție. își expuse programul: credea că poți primi cât de mult
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
îndrăznesc să se închidă, parcă temându-se să nu dispară minunea. Automobilul trece în trombă pe lângă noi, prăfuindu-ne chipurile care și așa erau unse de praf și noroi. Pe geamul din spate vedem chipul ireal de frumos al unui băiețel cam de vârsta mea. Ne privește cu aceeași uimire ca și a noastră: noi ne mirăm de frumusețea lui, el de sălbăticia noastră... Copilul e atât de fragil și atât de alb, încât eu îmi închipui că nu poate fi
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]