2,504 matches
-
drept pentru care a rămas la Oradea. Francisc Hubic s-a stins din viață în anul 1947. Încă din tinerețe, marele compozitor "Francisc Hubic" se remarcă printr-o seamă de compoziții: "liturghii pentru voci mixte" ("1912") și "liturghia pentru voci bărbătești în stil oriental", coruri mixte, "vecernia pentru voci mixte", "Niceta" - piesă ocazională dramatică, "imnuri naționale pentru voci mixte cu orchestră", între care și "Imnul la centenarul școlilor din Beiuș", "psalmi pentru cor mixt", "liturghia pentru voci mixte cu orchestră". Caracteristică
Francisc Hubic () [Corola-website/Science/312642_a_313971]
-
fost distinși cu Premiul I pentru soliști de cor". La 20 decembrie 1961 i s-a reprezentat în premieră la Teatrul Muzical din Brașov opera "„Trandafirii Doftanei”", pe libretul lui Daniel Drăgan, sub bagheta dirijorului Dinu Niculescu. În 1974, Corul bărbătesc din Codlea ("Zeidner Männerchor") a obținut medalia de argint în faza finală a celei de-a XI-a ediții a Concursului național al formațiilor de amatori, cu piesa "„Kantate der Blumenstadt“" (Cantata orașului florilor) de Norbert Petri. În 1999 Norbert
Norbert Petri () [Corola-website/Science/312677_a_314006]
-
Francisc Munteanu, după ideea lui Sergiu Nicolaescu. Titlul inițial al filmului urma să fie „Legenda Carpatină”, iar într-un interviu publicat în numărul din iunie 1989 al revistei Cinema regizorul își anunța intenția de a realiza „o baladă optimistă, viguroasă, bărbătească, care să înfrunte destinul” , combătând mesajul fatalist și defetist transmis de baladele populare românești "Miorița" și "Meșterul Manole". Filmările au început în vara anului 1989 și au fost realizate în colaborare cu Ministerul Apărării Naționale, acest lucru fiind menționat pe
Coroana de foc () [Corola-website/Science/312746_a_314075]
-
de un regizor care știe valoarea faptului mărunt redându-i prospețimea, iar gestului oarecare un sens intim, ascuns. (...) Lumea aventuroasă, aspră și primitivă a eroilor lui Jack London i se potrivește bine regizorului care știm ca optează întotdeauna pentru prieteniile bărbătești destinate să înfrunte temerar vitregiile sorții. Pentru încă o dată privește din perspectiva unui câine, prietenul omului.”" Criticul și istoricul de film Călin Căliman se mărginește să scrie în "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" că "Mihail, cîine de circ" este „un intermezzo
Mihail, cîine de circ (film) () [Corola-website/Science/312745_a_314074]
-
e un câine trist și solitar până ce, întâmplător, întâlnește pe plajă un steward pe care-l urmează. Ei vor lega o strânsă prietenie, călită într-un lung șir de peripeții peste mări și pe corăbii. Lumea dură, dar francă și bărbătească, a personajelor lui Jack London îl îmbracă bine pe Nicolaescu. Din păcate, dincolo de originalitatea, indusă de scriitor, a privirii din unghiul de vedere al «celui-mai-bun-prieten-al-omului», ea e tradusă, aici, într-un liant epic rudimentar, mai potrivit emisiunilor TV pentru copii
Mihail, cîine de circ (film) () [Corola-website/Science/312745_a_314074]
-
întregi de acasă pe la rude sau petrecea nopți întregi la foc, ascultând povestiri, cu băieții ieșiți cu vitele la pășune. Cu toate acestea, tatăl său era incapabil să-l pedepsească, deoarece îl iubea mult, fiind singurul său urmaș în linie bărbătească. În schimb, mama sa, nu avea "slăbiciune" pentru el și-l ținea din scurt, educându-l să fie "om între oameni" și să-i respecte pe ceilalți. „Tata bătrân” își dorea ca Slavici să devină "un cărturar de frunte" și
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
Ion" al lui Liviu Rebreanu. Romanul prezintă lumea foarte cunoscută lui Slavici a țăranilor și târgoveților din jurul Aradului, cu un subiect și o intrigă sumară. Mara, o precupeață abilă, chibzuită și egoistă, cu un spirit pragmatic și o dârzenie aproape bărbătească, se luptă să asigure un viitor îndestulat copiilor săi, Persida și Trică. Conflictele care se declanșează și consecințele lor, prezentate pe un larg fundal social și caracterizarea amplă a personajelor reprezintă substanța romanului. În ciclul neterminat "Din bătrâni", Slavici, inspirat
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
era alfabetic. Acestuia i s-au înlocuit literele grecești cu cele latine. Pe timpul lui "Severinus Boethius" se foloseau deja primele 15 litere majuscule ale alfabetului latin (de la A la P) alcătuind o scară de aproximativ două octave în registre vocale bărbătești: Întrucât cel mai grav sunet al sistemului era "La", acesta a fost notat cu prima literă din alfabet (A), așa cum se utilizează și azi în notația literală. Notația lui "cantus planus" (sec. VI-VII) reduce numărul "literelor-note" la șapte (de la
Notație muzicală () [Corola-website/Science/311491_a_312820]
-
Prezan. În anul 1930, clădirea a fost donată armatei, iar după Revoluția din 1989, Ministerul Apărării Naționale a donat edificiul Ministerului Învățământului. Istoria Casei Mavrocordat (Palatul Mavrocordat) începe în anul 1883, când Gheorghe Mavrocordat, descendent a șapte generații pe linie bărbătească a medicului și filosofului Alexandru Mavrocordat (1641-1709), a cumpărat, de la clironomii Elenei Șubin (soția colonelului rus Pavel Alexe Șubin și sora domnitorului Grigore Alexandru Ghica) moșia târgului Vaslui, cu suma de 1.225.000 lei. Astfel, în același an, Gheorghe
Casa Mavrocordat () [Corola-website/Science/311582_a_312911]
-
ST, ăn. XVI, 1964, nr. 1-2, 122 p. (în colaborare cu Pr. Prof. Ene Braniște și Pr. Grigore Costea); - Cântările Penticostarului, București, 1980, 206 p. - Felurite prelucrări de muzică corala bisericească pentru cor mixt și soliști, pentru cor mixt și bărbătesc, pentru cor bărbătesc (tropare, axioane ș.a.). - De pildă: Cântări în Joia Patimilor, GB, ăn. XXVIII, 1969, nr. 3-4; Cântările Sfintei Liturghii, în GB,ăn. XXVIII, 1969, nr. 1-2, 5,6,7 - 8 și 9 - 10; Colinde, în GB, ăn. XXV
Nicolae Lungu () [Corola-website/Science/310973_a_312302]
-
1964, nr. 1-2, 122 p. (în colaborare cu Pr. Prof. Ene Braniște și Pr. Grigore Costea); - Cântările Penticostarului, București, 1980, 206 p. - Felurite prelucrări de muzică corala bisericească pentru cor mixt și soliști, pentru cor mixt și bărbătesc, pentru cor bărbătesc (tropare, axioane ș.a.). - De pildă: Cântări în Joia Patimilor, GB, ăn. XXVIII, 1969, nr. 3-4; Cântările Sfintei Liturghii, în GB,ăn. XXVIII, 1969, nr. 1-2, 5,6,7 - 8 și 9 - 10; Colinde, în GB, ăn. XXV, 1966, nr.11
Nicolae Lungu () [Corola-website/Science/310973_a_312302]
-
corala populară: - Cântece populare din Oltenia, prelucrări pentru voce și pian, București, 1939, 20 p.; - Coruri, București, Editura Muzicală, 1968 (îi aparțin cunoscute prelucrări: Maria neichii Mărie, Alunelul oltenesc, Pitulice, muta-ti cuibul, La Cozia pe Olt - poem pentru cor bărbătesc și declamator, Colea-n vale-ntre izvoare etc., etc.).
Nicolae Lungu () [Corola-website/Science/310973_a_312302]
-
relaxați pe scaune. În timpul primei strofe, cântăreața poartă o bluză transparentă de dantelă, cadrele fiind intrepătrunse cu momente când aceasta este prezentată plutind cu spatele deasupra unei podele acoperite de satin. La prima interpretare a refrenului, muziciana, purtând un costum bărbătesc, începe sa execute coregrafia, trei bărbați alăturându-i-se în spate, dansul fiind realizat doar cu ajutorul mâinilor, stând pe loc. În a doua strofă, cântăreața se plimbă în fața unei ferestre uriașe, purtând o rochie lungă, neagră, moment asemănător cu fotografii
Vogue (cântec) () [Corola-website/Science/311086_a_312415]
-
2009) dovedește că, în ebraică aceasta înseamnă un tip de bufniță. Conform legendei Cabala, Dumnezeu ar fi creat pe Adam și pe din țărână ("Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut" - Genesa 1:27). După această părere neverificată biblic Eva ar fi venit după plecarea lui , aceasta fiind creată din coasta lui Adam ("Și omul a zis: «Iată în sfârșit aceea care este os din
Lilith () [Corola-website/Science/311215_a_312544]
-
să doarmă în închisoare). În schimb, sunetul filmului abundă în efecte de ecou, în special pe momentele de suspans. Muzica gravitează în jurul piesei "Canarul", traversând un fond sonor potrivit epocii (în scenele citadine) către o monodie interpretată de un cor bărbătesc la finele filmului, în timpul delirului eroului. Atmosfera, în măsura în care scenariul o îngăduie, poate fi asemănată cu cea din filmului lui Mihail Kalatozov, "Zboară cocorii" (1957).
Canarul și viscolul () [Corola-website/Science/311262_a_312591]
-
ul este cea mai înaltă voce bărbătească, sau și cântărețul cu o astfel de voce. Etimologic, numele de „tenor” provine din latinescul "tenere", care se traduce cu „a ține”. În perioada medievală și în polifonia renașterii tenorul era vocea de bază (vocală sau instrumentală), celelate voci fiind
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
corului catedralei metropolitane (1899-1940) și al altor coruri din Sibiuș diacon și preot în 1915, mai tarziu hirotesit protopop. Compozitor de seamă, a alcătuit numeroase compoziții laice și religioase, pentru cor de copii, coruri școlare, coruri pe trei voci și bărbătești Opera sa muzicală a fost publicată în următoarele colecții: S-a îngrijit de republicarea cărții lui D. Cuntan, Cântările bisericești după melodiile celor opt glasuri (ed. a II-a, 1925, în colaborare; ed. a III-a, ed. a IV-a
Timotei Popovici () [Corola-website/Science/311410_a_312739]
-
cârpele negre sau înflorate, ""șurțele""(șorțurile) negre sau ""vinete"", în două sau trei foi, catrințele roșii, "românești" sau "oacheșe", iile cu fodori, pieptarul cu flori roșii și "ciucurei" în aceeași tonalitate, buboul negru sau săin, nelipsit din portul bătrânelor. Costumul bărbătesc avea următoarele piese specifice: cămașa cu mânecă largă sau cu pumnași, cioarecii albi, strânși pe picior, laibărul și recălul din postav negru, la care, iarna, se adaugă buboul. În jurul anului 1900, în sat începe să pătrundă costumul femeiesc "săliștenesc", care
Portul popular din comuna Racovița () [Corola-website/Science/312946_a_314275]
-
explică printr-un control mai precis al intonației, articulației ș.a.m.d., vocea fiind ghidată nemijlocit de starea organismului, în vreme ce expresia este redată pe un instrument muzical prin intermediul tehnicii specifice. Vocile omenești se divid mai întâi după sex, în voci bărbătești și voci femeiești. Cele bărbătești sunt, în marea lor majoritate, mai grave și mai bogate în armonice superioare. În cântul coral, se permit distanțe mai mari între vocile bărbătești, tocmai pentru că sonoritatea este mai „plină”. Bărbații dispun de falset sau
Timbru (muzică) () [Corola-website/Science/310974_a_312303]
-
precis al intonației, articulației ș.a.m.d., vocea fiind ghidată nemijlocit de starea organismului, în vreme ce expresia este redată pe un instrument muzical prin intermediul tehnicii specifice. Vocile omenești se divid mai întâi după sex, în voci bărbătești și voci femeiești. Cele bărbătești sunt, în marea lor majoritate, mai grave și mai bogate în armonice superioare. În cântul coral, se permit distanțe mai mari între vocile bărbătești, tocmai pentru că sonoritatea este mai „plină”. Bărbații dispun de falset sau „voce de cap”, o tehnică
Timbru (muzică) () [Corola-website/Science/310974_a_312303]
-
specifice. Vocile omenești se divid mai întâi după sex, în voci bărbătești și voci femeiești. Cele bărbătești sunt, în marea lor majoritate, mai grave și mai bogate în armonice superioare. În cântul coral, se permit distanțe mai mari între vocile bărbătești, tocmai pentru că sonoritatea este mai „plină”. Bărbații dispun de falset sau „voce de cap”, o tehnică prin care ambitusul poate fi crescut aproximativ cu o octavă în acut, cu un timbru caracteristic, mult mai slab și sărac în armonice decât
Timbru (muzică) () [Corola-website/Science/310974_a_312303]
-
care ambitusul poate fi crescut aproximativ cu o octavă în acut, cu un timbru caracteristic, mult mai slab și sărac în armonice decât cel specific. Vocile femeiești sunt mai slabe ca intensitate și mai puțin bogate în armonice decât cele bărbătești; de aceea, conducerea lor în cadrul unui cor va fi mai strictă. Pornind de la timbrul cel mai grav și profund până la cel mai acut, vocile se succed astfel: În cazul cântăreților cu o pregătire de tip clasic, timbrele se împart la
Timbru (muzică) () [Corola-website/Science/310974_a_312303]
-
întreagă, «unda logodită sub cer», adică toată creația dumnezeiască. Poezia trebuie să fie «cântec încăpător», atoatecuprinzător, ca «foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare», ori ca imnul edenic al îngerilor din clipa în care Dumnezeu a făurit pe Eva din coasta bărbătească a lui Adam. "Poezia pură" în accepțiunea barbiană se vrea "holo-cântec", ori "cântare a Genezei", a întregului cosmos. În "Operele imperfecte" (1979), Nichita Stănescu a publicat și poezia "Evocare", surprinzând un aspect fundamental al esteticii stănesciene, "revolta sublimă a semnificantului
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
orchestrate pentru orchestră simfonica; muzică corala (Cântece din Năsăud, "Floarea soarelui" - 12 Coruri pe versuri de Monica Pillat, Cântece din Maramureș, Colinde maramureșene, volumele de coruri: "Dragu-mi la veselie...", "Vino, bade, joi la noi...", "Badea-i cu două drăguțe...", Coruri bărbătești); 12 Psalmi pentru voce și pian; 12 Cîntece populare pentru voce și pian Dansuri din Transilvania,pentru orchestră (august, 2005); Dansuri din Banat (august, 2005); Simfonia a VI-a (august, 2005); Cântată de Crăciun ÎI, pentru cor mixt și orchestră
George Draga () [Corola-website/Science/310324_a_311653]
-
din zona Brașovului, pt. orchestră (februarie, 2006); "Cântată rustica", pentru cor mixt și orchestră (februarie, 2006); "Cântată lirica", pentru cor mixt și orchestră (martie, 2006); Simfonia a VIII-a (mai, 2006); Jocuri din Bihor I, pentru orchestră (iunie, 2006); Coruri bărbătești ÎI (iunie, 2006); Jocuri din Bihor ÎI (iunie, 2006); Simfonia a IX-a (21 iulie, 2006); Simfonia a X-a (29 octombrie, 2006); Concertino pentru vioară și orchestră (noiembrie, 2006); Cântece populare pentru voce și orchestră (noiembrie, 2006); Jocuri din
George Draga () [Corola-website/Science/310324_a_311653]