2,601 matches
-
dispar, ci sunt locuite, mai ales cele din spațiul peninsulei italice, menținându-se funcții religioase și politice, fiind reședințele episcopilor și a regilor germanici. Se disting sedii episcopale de la Roma, orașe ca Milano, Tours, Sevilla. Funcții de capitale ale regatelor barbare au avut Ravenna și Pavia în Italia, Paris, Orleans, Soissons și Tolouse în Gallia, Toledo în Spania, ceea ce indică o continuitate urbană. Dispare însă funcția productivă și cea comercială, rolul de centru meșteșugăresc și de schimb de mărfuri. Între secoleel
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
totul fusese doar o ispită, și a revenit la credință. Citită în continuarea scenei din sufragerie, scena mărturisirii preotului arată cu degetul diferența dintre bărbații civilizați și moderni care dezbat și discută despre cum se accede la adevăr, și bărbații barbari care (alături de femeile care îi sorb cuvintele fără să-i întrerupă), aleg calea credinței fără cercetare. Credința oarbă a barbarilor, la fel ca afectivitatea necontrolată, respectiv distorsionată, a femeilor, este taxată ca modalitate neviabilă de a cunoaște, prin opoziție cu
Subiectivitate și obiectificare în Sieranevada () [Corola-website/Science/296149_a_297478]
-
431) și cel din Calcedon (451) - și au rămas legate de nestorianism sau de monofizism, dând naștere acelor comunități creștine cunoscute astăzi cu numele de „Bisericii antice”: Integrarea între creștinism și puterea imperială se întrerupe în Occident odată cu invaziile popoarelor barbare, supraviețuind, însă, în Imperiul Bizantin, în forme și conținuturi care denotau tendințele unei sacralizări crescânde a figurii împăratului, deținător al puterii politice și religioase. Chiar și popoarele „barbare”, care au invadat Occidentul, erau deja creștine, dar în formă ariană. De
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
între creștinism și puterea imperială se întrerupe în Occident odată cu invaziile popoarelor barbare, supraviețuind, însă, în Imperiul Bizantin, în forme și conținuturi care denotau tendințele unei sacralizări crescânde a figurii împăratului, deținător al puterii politice și religioase. Chiar și popoarele „barbare”, care au invadat Occidentul, erau deja creștine, dar în formă ariană. De aici efortul intens al Bisericii romane - care, în lipsa puterii provocată de căderea imperiului, progresa căpătând o crescută relevanță și civilă - pentru convertirea acestor popoare la ortodoxia trinitară. În
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
făcut apariția monahismul (părinții din deșert: Antonie Pustnicul, Pahomie, Vasile cel Mare, Ioan Cassian ș.a.), care monahism s-a cristalizat în secolul al V-lea în Occident în monahismul Benedictin. Pe fondul prelungitei căderi economice și politice produse de invaziile barbare, în Evul Mediu târziu mănăstirile au devenit singurele centre de iradiere nu doar spiritual-religioasă, dar și a tradiției culturale a Occidentului, deoarece au oferit structura economiei medievale, încadrând populațiile în ferme agricole stabile și au contribuit la opera progresivă a
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
puternice. Așa a fost cazul cu regatul unei prințese numită Teuta (231-228 î .Chr.), a regilor Pleurat și Gentius. După cucerirea romană, ilirii au obținut drepturi civile prin "Constitutio Antoniniana" (212). Roma i-a recrutat ca soldați trimiși la limitele barbare ale imperiului. Rolul lor important în armata romană a deschis calea multor căpetenii de a ajunge și la tron în câteva momente. În câteva secole au fost șapte împărați nativi din Ilyrricum. Provincia romană Illyricum inițială, cu capitala la Salona
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
Niger (193-194). Sub împaratul Caracalla (211-217) s-a produs prima marea năvală a Goților în Dacia (uniți cu triburi de daci liberi, din afara Daciei Romane). Cu domnia împaratului Maximinus Thrax (235-238) începe perioada anarhiei militare și se întețesc atacurile popoarelor „barbare” contra Imperiului Roman. În anul 242 își fac apariția la Dunăre Carpii . Marele atac al Carpilor împotriva Daciei Romane s-a produs în timpul împăratului Philippus Arabus (244-249). Romanii au învins pe Carpi în anul 247. Provincia romană "Dacia" a trecut
Legiunea a V-a Macedonica () [Corola-website/Science/306993_a_308322]
-
motive religioase a unei porțiuni din organul sexual femeiesc; într-o astfel de situație se vorbește despre circumcizie masculină și circumcizie feminină. În multe țări occidentale, circumcizia feminină este fie ilegală, fie violent criticată ca fiind o formă de mutilare barbară, deși unii antropologi consideră astfel de decizii legale sau critici morale ar fi bazate pe puțină cunoaștere, și motivate mai mult de rasism: până nu de mult, în chiar țările care azi permit circumcizia masculină în timp ce interzic prin lege circumcizia
Circumcizie () [Corola-website/Science/308674_a_310003]
-
i s-a încredințat conducerea lucrărilor din cea de-a doua zi a "Congresului Internațional de Științe Etnografice de la Paris". Comunicarea Despre etnografia română, prezentată, atrage atenția asupra României, Urechia subliniid roululei de "„santinelă a lumii latine la poarta invaziilor barbare”". În intervențiile lui, combate cu argumente afirmațiile aberante ale lui Gauthier Claubry, demonstrând că românii nu sunt slavi și albanezi, explică sensul etnonimului valah, argumentând că "„există români, valahi, până la Atena, Epir, Tesalia”". Un martor la lucările Congresului, B. Vinesiu
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
s-a îndepărtat de credință în Dumnezeu. În timpul studenției, a publicat o colecție de poeme cu titlul 'Spirite înrobite' (Spirits în Bondage), din care face parte și 'Pâinea noastră cea de toate zilele', unde spunea: „Nu avem nevoie de cuvinte barbare, nici de farmec sacru/ Ca să stârnim necunoscutul.” - traducere de Nicoleta Samson). Va deveni credincios în urmă lungilor discuții purtate cu prietenul său J.R.R. Tolkien, preferând însă cultul anglican celui catolic. O mare influență asupra lui Lewis a avut și Owen
Clive Staples Lewis () [Corola-website/Science/306546_a_307875]
-
unui țăran daco-trac. Satul său natal făcea parte din provincia Dacia Aureliană, o parte a imperiului care suferise mult din cauza năvălirilor hunilor și, mai apoi, a ostrogoților. Pe când era doar adolescent, a părăsit acea zonă de frontieră, în timpul unei invazii barbare și s-a refugiat la Constantinopol, unde a intrat în armată. El a sosit la Constantinopol chiar în perioada în care împăratul Leon I (el însuși de origine traco-dacică) organiza un nou corp de gardă a palatului imperial - "Excubitorii", un
Iustin I (împărat) () [Corola-website/Science/306612_a_307941]
-
după câteva succese la început, a luat sfârșit în 468, după ce a condus dezastruoasa invazie bizantină a Africii vandale, una dintre cele mai mari operațiuni militare ale antichității târzii. Basiliskos a preluat puterea în 475, exploatând nepopularitatea împăratului Zenon, succesorul „barbar” al lui Leon, și un complot organizat de Verina care l-a obligat pe Zenon să plece din Constantinopol. În timpul scurtei sale domnii, însă, Basiliskos și-a înstrăinat susținătorii din rândurile bisericii, ca și pe locuitorii Constantinopolului, promovând monofizismul, în
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
ostrogotul trac Theodoric Strabo, iar Basiliskos a fost trimis să o înăbușe, ceea ce a și reușit cu ajutorul nepotului său Armatus. În 474 a primit titlul de "caput senatus", „primul dintre senatori”. După moartea lui Leon, a devenit împărat Zenon, un „barbar” de neam isaurian, dar în același timp ginere al lui Leon, după o scurtă domnie a fiului său Leon al II-lea (474). Originile „barbare” ale împăratului i-a atras lui Zenon antipatia poporului din Constantinopol. Mai mult, militarilor de
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
de "caput senatus", „primul dintre senatori”. După moartea lui Leon, a devenit împărat Zenon, un „barbar” de neam isaurian, dar în același timp ginere al lui Leon, după o scurtă domnie a fiului său Leon al II-lea (474). Originile „barbare” ale împăratului i-a atras lui Zenon antipatia poporului din Constantinopol. Mai mult, militarilor de origine germanică, conduși de Theodoric Strabo, le displăceau ofițerii isaurieni aduși de Leon I pentru a-și reduce dependența de ostrogoți. În cele din urmă
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
urale sau cu trandafiri aruncați spre el. La 28 iulie 2010, regiunea autonomă Catalonia a adoptat o lege prin care interzice desfășurarea coridelor. Legea, semnată de 180.000 de persoane (în special iubitori de animale sau persoane care considerau obiceiul barbar și învechit) și votată în Parlament cu 68 de voturi pentru, 58 împotrivă și 9 abțineri, a intrat în vigoare din ianuarie 2012. Declinul coridelor, în ciuda reprezentativității lor pentru Spania, s-a tradus prin interesul scăzut al spectatorilor și profitul
Coridă () [Corola-website/Science/307818_a_309147]
-
care pot prezice viitorul. Personajele principale pierd din claritatea conturului, deoarece adevăratul protagonist este un grup, din care fac parte și doi spanioli abandonați pe o insulă pustie, Antonio și fiul său, crescut pe insulă ca un fel de arcaș barbar, în plin contact cu Natura. Cervantes nu a mai apucat să corecteze ultimele pasaje ale cărții, care s-a bucurat de ceva succes la vremea ei, dar a căzut în uitare în secolul care a urmat. Cervantes s-a străduit
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
călugărie forțată, despre care istoria n-a mai înregistrat însă nici un detaliu notabil. Pentru prezentarea romanului se impune o descriere a chestiunii călugăriei în epocă, ca și a situației care explică anume cutume ce azi ne pot p[rea absurde, barbare și criminale chiar. Chiar și până în secolul al XVIII-lea, omenirea suferea (Europa de vest inclusiv) de aceeași mare și tragică problemă ce afecta drastic speranța de viață a populației, anume "mortalitatea infantilă". În toată această perioadă neagră a omenirii
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
sau ofensiva, lup singuratic sau ajutor în crize, sprijinit de infanterie sau cavalerie, colonist sau cuceritor), astfel că orice este realizabil pentru un jucător iscusit, dar de asemenea bun și pentru începători. Este cel mai ofensiv dintre toate triburile. Luptătorii barbari sunt temuți oriunde datorită lipsei lor de frica în bătălie. Ei sunt hoarde pustiitoare care cutreiera pământurile, fără nici un pic de frica de moarte. Datorită lipsei disciplinei militare, prezența la Daci și la Români, sunt un pic mai lenți și
Travian () [Corola-website/Science/308393_a_309722]
-
de infanterie a Barbarilor. Având un atac puternic și apărare medie Executorul este mai incet și mai scump decât alte unități. Necesități petru Cercetare: Academie nivel 1, Primărie nivel 5 Necesități petru Antrenare: Cazarma Spionul se mișcă mult înaintea trupelor Barbare pentru a se întoarce cu date despre forțele inamice și satele lor. Se mișcă pe jos, ceea ce-l face mai incet decât echivalentul Român sau Dac. El spionează numărul unităților, resursele și fortificațiile. Dacă nu există Iscoada sau Equites Legați
Travian () [Corola-website/Science/308393_a_309722]
-
i-au lăsat să-și aducă armele. Disciplina și organizarea legiunii romane o făceau foarte eficientă în luptă. Romanii preferau infanteria cavaleriei, deoarece infanteria își păstra coeziunea în luptă, în timp ce cavaleria avea tendința să fugă din fața pericolului. Totuși, spre deosebire de armatele barbare, legiunile aveau nevoie constantă de exerciții și de salarii, ceea ce le făceau foarte costisitoare pentru imperiu. Cu declinul activității economice și militare, veniturile din taxe au scăzut, iar sistemul a devenit dificil de menținut. În războiul gotic dintre 376 și
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
reușit să cucerească Exarhatul de Ravenna, "Ducatus Romanus", Calabria și Apulia. Următoarele două sute de ani ei au încercat să ia aceste teritorii de la Imperiul Bizantin. Statul lombard era diferit de statele germanice precedente din Europa occidentală, fiind considerat cu adevărat barbar. Inițial, era puternic descentralizat, ducii având suveranitate practică în ducatele lor. Timp de un deceniu, după moartea lui Cleph în 575, lombarzii nu au ales un rege. Primul cod de legi scris a fost scris într-o latină stricată în
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
Imperiului Carolingian. În timpul domniei sale a avut loc așa-numita Renaștere carolingiană, declanșată de crearea unui mediu propice studiului. În anii 840 s-a revenit la starea de haos, o dată cu strămarea Imperiului francilor și cu începutul unui nou ciclu de invazii barbare, întâi din partea vikingilor, apoi din partea maghiarilor. În jurul anului 800 a avut loc o întoarcere la agricultura sistematizată. Pentru prima oară, în secolul al nouălea a fost adoptată rotația culturilor într-un mod diferit față de cel din timpul romanilor: pe un
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
de sud-est, până la cucerirea sa de către turci în 1396. În 718, bulgarii i-au înfrânt decisiv pe arabi în apropiere de Constantinopol, iar conducătorul lor, hanul Tervel a devenit cunoscut ca "Salvatorul Europei". Bulgaria a oprit de asemenea migrația triburilor barbare (pecenegi, hazari) către vest, și în 806 a distrus hanatul avar. După adoptarea creștinismului, în 864, Bulgaria a devenit centrul spiritual și cultural al lumii slave răsăritene. Alfabetul chirilic a fost inventat de învățatul bulgar Clement de Ohrid în 885
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
se afla într-o situație disperată. În 1002, englezii au masacrat mai mulți coloniști danezi, ceea ce a dus la represalii, și la instalarea stăpânirii daneze, în 1013. Creștinarea, însă, s-a dovedit a fi soluția pe termen lung împotriva atacurilor barbare. Scandinavia fusese recent creștinată, iar în regiune au apărut regatele Norvegiei, Suediei și Danemarcei. Rusia Kieveană, recent convertită la ortodoxism, era cel mai mare stat al Europei. Islanda și Ungaria, au devenit ambele creștine în jurul anului 1000. Tot în această
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
265 d.H.-316 d.H.), următoarea perioadă s eva numi Jin de Est(316 d.H.-420 d.H.). Pentru următorii două sute de ani, China va fi cucerită de triburile tibetane, turcice, tangute, mongole și hune, cunoscute sub numele de ,cele cinci neamuri barbare”. După această perioadă haotică din istoria Chinei, tribul turcic toba a reușit să reunească toate teritoriile nordice, din capitala sa, aflată în provincia Shanxi, întemeind astfel dinastia Wei de Nord, în anul 439. Suvernaii Wei de Nord au strămutat mii
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]