4,436 matches
-
nu va cunoaște învierea cu trupul, el va reînvia metaforic un pseudocult, propriul său cult, în templul rezidit din Ierusalim. Comentariu la Geneză 49,7-14 Primul fragment comentat pe larg face parte din Geneză 49,8‑12. Este vorba de binecuvântarea lui Iuda de către Iacob: 8 Iuda, pe tine să te laude frații tăi, Mâinile tale în ceafa dușmanilor tăi. Fiii tatălui tău se vor închina ție. 9 Pui de leu, Iuda! Dintr‑o mlădiță, fiul meu, ai crescut; te‑ai
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de vrej, mânzul asinei sale. În vin își va spăla haina sa și‑n sânge de strugure, veșmântul său. 12Scânteietori sunt ochii săi de vin, și dinții săi mai albi ca laptele. (Septuaginta, vol. 1, ed. cit.) Dintre cele douăsprezece binecuvântări rostite de Iacob pe patul de moarte, cea adresată lui Iuda și seminției sale este una dintre cele mai ample și mai semnificative. „Numele lui Iuda”, notează M. Harl, „este asociat cu ideea de laudă, prin folosirea - unică în Pentateuh
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sale este una dintre cele mai ample și mai semnificative. „Numele lui Iuda”, notează M. Harl, „este asociat cu ideea de laudă, prin folosirea - unică în Pentateuh - a verbului ∀∅<ΞΤ”. Același fragment a fost comentat de Hipolit în tratatul său, Binecuvântările lui Iacob, primul comentariu coerent pe care un autor creștin îl consacră capitolului 49 al Genezei. Atunci când vorbește de supremația lui Iuda, Hipolit se referă la domniile lui David și Solomon. În iudaismul precreștin, versetele 10‑12 aveau o foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
apă, cu care spălându‑se păgânii se vor curăți. Păgânii sunt considerați ca un veșmânt pentru Cristos” (11). Ochii lui Cristos‑Iuda sunt profeții (12), iar „dinții săi mai albi ca laptele”, poruncile care ies din gura lui Isus (13). Binecuvântările lui Iacob cuprind elemente inedite. Hipolit face aici o distincție inexistentă în De Christo..., între „binecuvântare” și „profeție”. În cazurile lui Ruben, Simeon și Levi, spune Hipolit, Iacob rostește profeții sub forma unor blesteme, în timp ce, în cazul lui Iuda, este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Cristos” (11). Ochii lui Cristos‑Iuda sunt profeții (12), iar „dinții săi mai albi ca laptele”, poruncile care ies din gura lui Isus (13). Binecuvântările lui Iacob cuprind elemente inedite. Hipolit face aici o distincție inexistentă în De Christo..., între „binecuvântare” și „profeție”. În cazurile lui Ruben, Simeon și Levi, spune Hipolit, Iacob rostește profeții sub forma unor blesteme, în timp ce, în cazul lui Iuda, este vorba de o binecuvântare. Două schimbări se remarcă în exegeză: cei care îl slăvesc pe Iuda
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
elemente inedite. Hipolit face aici o distincție inexistentă în De Christo..., între „binecuvântare” și „profeție”. În cazurile lui Ruben, Simeon și Levi, spune Hipolit, Iacob rostește profeții sub forma unor blesteme, în timp ce, în cazul lui Iuda, este vorba de o binecuvântare. Două schimbări se remarcă în exegeză: cei care îl slăvesc pe Iuda, asimilat lui Cristos încă de la începutul comentariului, sunt Apostolii; „leul” și „puiul de leu” nu au un singur corespondent, ca în De Christo..., ci doi, Tatăl și Fiul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să alcătuiască el însuși acest dosar (cap. 14‑15): Gen. 49,16‑17; Deut. 33,22; Ier. 8,16 și o profeție de origine necunoscută. Primul pasaj este citat, în manieră foarte sugestivă, dintr‑un alt „testament” (sau serie de binecuvântări), al lui Moise. Este vorba de Deut. 33,22: „Și lui Dan i‑a spus: «Dan, pui de leu, care se va avânta din Basan»”. Indiciul care face posibilă afirmația că „puiul de leu” se referă la Anticrist și nu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care neagă veșnicia împărăției lui Cristos (cap. 27-32): a) prezentarea ereziei (cap. 27); b) confruntarea cu mărturiile Scripturii (Dan. 2,44; Ps. 101,26‑28) (cap. 28); c) falsa exegeză a ereticilor (cap. 29-30); d) respingerea ereziei (cap. 31-32). Epilog Binecuvântarea și exortația finală; mărturisirea lui Cristos și respingerea Anticristului (cap. 33). Analiza noastră se va concentra asupra primelor două secțiuni. Scenariul celei de‑a doua veniri a lui Cristos, descris sintetic în secțiunea următoare, precum și respingerea ereziei lui Marcel al
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
perfect acord în această privință [...]. Atunci când Domnul Isus Cristos a luat trup din sfânta și preacurata Fecioară, a ales seminția lui Iuda din care să se nască [la cea dintâi venire]. Caracterul împărătesc al acestei descendențe este limpede arătat de binecuvântările lui Iacob rostite fiului său Iuda: „Iuda, pe tine să te laude frații tăi, mâinile tale în ceafa dușmanilor tăi. Fiii tatălui tău se vor închina ție. Pui de leu, Iuda! Dintr‑o mlădiță, fiul meu, ai crescut; te‑ai
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
datorate lipsei de înțelepciune a duhovnicilor. Mulți creștini apostaziaseră în timpul persecuțiilor, ceea ce atrăgea după sine excluderea lor de la rânduiala împărtășirii. Pentru a fi deplin reintegrați în Biserică, ei erau obligați să se supună încercărilor de penitență și apoi să primească binecuvântarea unui preot. Aceasta era regula impusă chiar de Ciprian, susținut de colegiul său de preoți, regulă amenințată însă de o parte a duhovnicilor și de apropiații celor morți ca martiri, în momentul în care aceștia încep să distribuie libelli, care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
doamna cetăților [Ierusalimul] ajuns-a birnică” - Plângerile lui Ieremia 1, 1), furnizează informații utile despre mentalitatea triburilor israeliene (încă din epoca premozaică). Legile ebraice s-au îngrijit de văduve, încercând să diminueze precaritatea situației lor, textele fundamentale proclamând sprijinul divin („Binecuvântările celui ce era gata să piară veneau asupră-mi și umpleau de bucurie inima văduvei!” - Iov 29, 13; „Domnul prăbușește casa celor mândri și întărește hotarul văduviei” - Pildele lui Solomon 15, 25; „învățați să faceți binele, căutați dreptatea, ajutați pe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
povățuiesc, poruncesc, mă rog și las sub blăstăm, ca fiii mei Radu și Constantin cu familiile lor să trăiască creștinește în unire frățească și-n iubire, să-și întărească casele și neamul. Așa de vor face, să aibă a mea binecuvântare de mamă, pe care le-o dau din toată inima. Apoi, datoriile mele sânt...”354. NOTE 1. Georges Duby, Mâle Moyen Age. De l’amour et autres essais, Paris, Flammarion, 1988. Titlul versiunii românești: Evul Mediu masculin. Despre dragoste și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nu se încununează; ci i se dă chiar epitimia de a nu se împărtăși doi ani cu preacuratele taine; iar cel ce se căsătorește a treia oară, cinci ani”210)), amendată serios, iar petrecerea ce urmează va fi lipsită de binecuvântare, clericul, „la masă, când se cunună a doa nuntă, să nu meargă”. A treia căsătorie (de atâtea ori întâlnită) se află dincolo de lege („Trei nunte nu e dată de lége de la Dumnezeu, cine va intra în trei nunte, dîreptŭ acéia
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
avut parte de o cununie discretă, căci pravila „învăța” - vedeam - „să nu stea înaintea sfântului oltariu, când vor veni să se blagoslovească în bisérică, nice cununile să le pue în capetele lor”, și de o petrecere reținută și lipsită de binecuvântarea unui cleric, fiindcă aceeași lege a Bisericii îi cerea preotului „la masă, când se cunună a doua nuntă, să nu meargă...” 253) și a reconstrui economia familială 254, cu un boier aflat în grațiile Voievodului Vasile Lupu, fiindu-i aliat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
natură, El poate, totuși, să obțină longevitatea; Învață cum am trăit și ia aminte la ce te sfătuiesc, Mijloace potrivite spre-a dobândi răsplată rară și de preț. II Binefacerii divine Îi datorăm Nu numai viața, dar și acea mare binecuvântare - sănătatea; Totuși, omul trebuie mereu cu grijă să vegheze Asupră-și, pentru a ajuta bogăția Pe care natura i-a Încredințat-o, ca și cum, Fără voia noastră, ea ar face bine Într-ascuns; Nici nu ar trebui să o tratăm violent
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
nu vei mai avea; Și decăderea-nceată, dar sigură și chinuitoare, Viața-ți va răpi, În mijlocul suferinței, Întru totul. XIII Dar mai presus de toate, nu neglija nicicând Să cauți aerul cel mai proaspăt și mai curat, Cea mai bogată binecuvântare În largul pridvor al lumii, Fie pentru țărani, curteni sau pentru târgoveți; Fără el creația Întreagă s-ar Învechi Și Moarte-ar uzurpa autoritatea oriunde; Natura-nsuflețită, Întreagă, prin ajutorul lui E Înviată și de distrugere ferită. XIV Aceasta e
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
i l-a făcut aici Honigberger. Acest autor descria În 1912 câteva din aminitirile copilăriei sale, printre care umbra lui Ranjit: „M-am născut la aproape 40 de ani după sfârșitul său șcca 1880ț, dar am avut rude care avuseseră binecuvântarea să trăiască În vremea sa. Dintre ei, unii sau alții vorbeau aproape În fiecare zi despre el. Sarkar obișnuia să facă asta și Sarkar obișnuia să facă cealaltă, spuneau toți cu atâta venerație și respect, Încât mă făceau să simt
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și speranța( în înviere ) nu se termină niciodată". Practica întrebuințării ouălor roșii a fost asimilată de Biserică, drept dovadă, avem în Molitfelnic chiar și o rânduială specială în "Sfânta și marea Duminică a Paștilor", în cadrul căreia se citește rugăciunea de binecuvântare a ouălor și brânzei ( Molitfelnic, București, EIBMBOR, 2006, p.418). Ornamentica ouălor decorative este extrem de variată, ea cuprinde simboluri geometrice, vegetale, animale, antropomorfe și religioase. Iată numai câteva simboluri și semnificații utilizate: linia dreaptă verticală = viața; linia dreaptă orizontală = moartea
ÎNVIEREA DOMNULUI – SĂRBĂTOARE OGLINDITĂ ÎN TRADIŢII POPULARE DEMERS SUSŢINUT ÎN FAŢA ELEVILOR PRINTR-O METODA ACTIV - PARTICIPATIVĂ. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Amarandei Mihaela Tatiana () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_911]
-
să ia cât de mult și ce-i mai bun și mai frumos, dar să facă slujbă bună nu-i plăcea. Apoi, cum se dă jos din pod cu lada, nu se mai duce să-și ia ziua bună și binecuvântare de la Sfânta Duminică, ci pornește ca de la o casă pustie și se tot duce înainte; și mergea de-i pârâiau călcâiele, de frică să nu se răzgândească Sfânta Duminică să pornească după dânsa, s-o ajungă și să-i ieie
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
nu zboară? Zboară, zise băiatul, dar pe jos. Bătrânul coprinse într-o mână pe fată și în cealaltă pe băiat. O, voinicii moșului!... Și zâmbi pe sub mustăți, și-i privi cu atâta dragoste, că ochii lui era numai lumină și binecuvântare. Tată-moșule, da' cocorii un' se duc când se duc? În țara cocorilor. În țara cocorilor? Da. Dar rândunelile un'se duc când se duc? În țara rândunelilor. În țara rândunelilor? Da. Tată-moșule, aș vrea să-mi crească și mie aripi
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
casa luminată, Cu colinde și cu cântec și cu crai cetiți în stele. Tu te furișezi în taină pe la fiecare poartă, Cu pășirea ta tiptilă nu lași urme pe zăpadă, Dar se simte întreg cuprinsul oropsiților de soartă Când lași binecuvântarea peste capul lor să cadă. Tu cobori și-n sara asta, tu cobori ca totdeauna, Pe pământul greu de rele, sol bătrân de gânduri bune, Șinveșmânți un văl de pace răzvrătirea nfiorată Cum te-așteaptă-n sat la mine!... Dute, du-te
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
dintre victimele abominabilului experiment. Abia atunci, după mai bine de șase luni de zile, ne-am putut mișca liberi prin celulă. Fără să vorbim, ne-am întins pe unul dintre priciuri, în așteptarea evenimentelor. A fost o eliberare, o adevărată binecuvântare după un astfel de coșmar. Să te poți mișca liber, și nu numai la ordin, să poți comunica cu cel de lângă tine... După două zile am fost transferați la Canal. A.N.: S-a intentat un proces împotriva lor? N.I.
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
însemna superioritate (de pildă, acceptarea unei intitulatio: „Marele împărat țar și marele duce Alexei Mihailovici, stăpânitor absolut al întregii Rusii Mari, Mici și Albe, este asemănător unui soare pe lume și asemenea unui soare care prin natura sa este o binecuvântare pentru toți, răspândind lumină și bunătate mai ales lunii și stelelor și atrăgând de la ele tot ce este bun”), chiar supremație. De aceea, cuvinte ca „cinste”, „necinste”, „înjosire”, „înălțare” apar frecvent în cuvântările solului și ale lui Askaniama. Dorind să
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
161-184; I. G. Sbiera, Povești și poezii populare românești, îngr. și pref. Pavel Țugui, București, 1971, 455-470; Elena Sevastos, Nunta la români, București, 1889, 92-216, 283-404; Simion Florea Marian, Nunta la români, 1890, 275-849; Orațiuni ținute la nunțile țărănești sau Binecuvântarea tinerilor ce se însor, București, 1893, 5-24; G. Fira, Nunta în județul Vâlcea, București, 1928, 1-54; Axentie Bilețchi-Oprișanu, Din comorile neamului nostru. Datini, orațiuni, cântece și strigături de nuntă, Cernăuți, 1930, 3-39; N.I. Dumitrașcu, Orații sau Carte de vornicit, București
ORAŢIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
a-l înghiți (22 iunie, sfârșitul primăverii, Scrisoare I). Tema iubirii izbucnește cu forță, o forță care provine și dintr-o perpetuă ambivalență și metamorfoză a sentimentului: liniște și neliniște, uniune eternă și despărțire iminentă, destin și blestem, crimă și binecuvântare, putere și slăbiciune. Iubitul este mai ales fratele geamăn, dublul din cer, „dragul nostru”, „prietenul” și dușmanul”, „adoratul mort” - acceptat, căutat, respins, pierdut. Deși păstrează adesea caracterul opac, ermetic, poemele își creează o realitate a lor mai palpabilă, sunt mai
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]