2,555 matches
-
de seamă, printre care Jacques Le Goff, În câteva lucrări remarcabile <endnote id="(346 și 347)"/>. Așa cum am văzut, În folclorul românesc, relația evreului cu banul este subliniată mereu, În diferite forme. Într-o legendă moldovenească, Sfânta Maria l-a blestemat pe Iuda astfel : „Iar tu [Iuda] și neamul tău să vă vindeți și pentru bani să vă ucideți”. „Iuda se făcu negustor - continuă legenda -, el și urmașii lui ; aceștia pentru bani se mănâncă și se vând unii pe alții. Din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
bani pe degete” sau „Să nu-i rămâi dator evreului” <endnote id="(3, pp. 72-74)"/>. Și În folclorul rutenilor bucovineni sunt dese referiri la legătura evreilor cu banii, după cum rezultă dintr-un roman semnat de Aharon Appelfeld : „Cântam și-i blestemam pe fiii diavolului, ne băteam joc de faptul că la ei totul e numai socoteală, bani, investiție și dobândă. [...] Cântam ore În șir : «Evreii au bani mulți,/ Dar nouă ne dau bănuți./ Ei se spală numai joia,/ Și se’mpreună
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
au decât jidanii”, cum Îi scria În 1908 Mateiu Caragiale unui prieten de la Paris <endnote id="(895, p. 587)"/>. Monedele de aur (galbenii) erau câteodată falsificate de calpuzani. Evident, adesea erau acuzați zarafii evrei : „Ovreiul dracului, bată-l Maica Domnului - blestema câte un boier român pe la mijlocul secolului al XIX-lea -, uite colo câtă bucată de aur a tăiat din bietu galbenu ăsta ; ar trebui stăpânirea să spânzure pe astfel de calpuzani” ; sau : „afurisitu de jidov, Îi ia auru [de pe monedă] cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să aleagă Între cele două Împărății : „Fugiți de scăpați și ieșiți din Împărăția Întunerecului și alergați la lumina Împărăției lui Hristos” <endnote id="(96, p. 189)"/>. De asemenea, Într-o arhaică formulă de „afurisenie” a „celor fără credință”, aceștia sunt blestemați ca „sufletele lor niciodată să nu vadă lumina !” <endnote id="(185, p. 336)"/>. Și pentru mentalitatea populară românească binomul lumină/ Întuneric este doar o ipostază a marelui binom Dumnezeu/Diavol : „Lumina-i de la Dumnezeu. Întunericu-i de la Diavol” <endnote id="(94
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
20, p. 224)"/>. În plus, În legendele talmudice, Solomon putea nu numai să lege demonii, dar și să ordone duhurilor văzduhului declanșarea sau oprirea vânturilor și a ploilor. Conform credințelor și legendelor populare românești, solomonarii „nu sunt oameni curați, ci blestemați de Dumnezeu, care și-au vândut sufletul Necuratului, ca să aibă putere asupra văzdu hului”. Ei sunt inițiați Într-o „școală diavolească” - aflată „sub pământ, Într-o țară foarte depărtată de la Răsărit” -, În care „dascăl este Diavolul Însuși”. „Ei Învață acolo
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
crucea pe Via dolorosa, s-a așezat să-și tragă sufletul pe o bancă din fața casei unui evreu cizmar, un anume Ahasverus. Acesta l-a jignit (l-a Împins chiar, după unele versiuni) și l-a alungat. Isus l-a blestemat pe Ahasverus să rătăcească În jurul lumii și să nu-și găsească nicăieri locul și odihna, nici măcar moartea, până la Judecata de apoi, când Isus va pogorî din nou pe pământ. Într-o colindă populară românească, culeasă pe la 1900, Maica Domnului este
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și să nu-și găsească nicăieri locul și odihna, nici măcar moartea, până la Judecata de apoi, când Isus va pogorî din nou pe pământ. Într-o colindă populară românească, culeasă pe la 1900, Maica Domnului este cea care - În numele pruncului Isus - Îi blestemă pe evrei să rătăcească nemuritori prin lume, iar momentul blestemului este la nașterea lui Isus, și nu la răstignirea lui : - Fire-ați jidovi blestemați De mine [Sfânta Maria], de fiuț sfânt, Să vă-ntindeți [= răspândiți] pe pământ Și să nu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
o colindă populară românească, culeasă pe la 1900, Maica Domnului este cea care - În numele pruncului Isus - Îi blestemă pe evrei să rătăcească nemuritori prin lume, iar momentul blestemului este la nașterea lui Isus, și nu la răstignirea lui : - Fire-ați jidovi blestemați De mine [Sfânta Maria], de fiuț sfânt, Să vă-ntindeți [= răspândiți] pe pământ Și să nu aveți mormânt ! <endnote id="(714, p. 139)"/>. Motivul „nemurirea ca blestem” se regăsește și Într-un text evanghelic : „sunt unii care nu vor gusta
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
său Abel” <endnote id="(688, p. 197)"/>. Și totuși, nu Cain a fost cel ales. Evreii Evului Mediu european trebuiau să fie urmașii cizmarului Ahasverus, „ucigașul lui Isus”, și nu urmașii agricultorului Cain, „ucigașul lui Abel”. Acuzat de fratricid și blestemat de Iehova (Cain) și, respectiv, acuzat de deicid și blestemat de Isus (Ahasverus), protagoniștii celor două legende sunt pedepsiți să fie pribegi (rătăcitori În spațiu) și nemuritori (rătăcitori În timp). Cognomenul depreciativ atribuit lui Ahasverus este În funcție de accentul acordat de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Cain a fost cel ales. Evreii Evului Mediu european trebuiau să fie urmașii cizmarului Ahasverus, „ucigașul lui Isus”, și nu urmașii agricultorului Cain, „ucigașul lui Abel”. Acuzat de fratricid și blestemat de Iehova (Cain) și, respectiv, acuzat de deicid și blestemat de Isus (Ahasverus), protagoniștii celor două legende sunt pedepsiți să fie pribegi (rătăcitori În spațiu) și nemuritori (rătăcitori În timp). Cognomenul depreciativ atribuit lui Ahasverus este În funcție de accentul acordat de diverse culturi uneia sau alteia dintre ipostazele pedepsei. El este
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
1506 din Provence, Între 1424 și 1519 din Germania etc. În aceste condiții, zeci și sute de mii de evrei bărboși, Încărcați de calabalâc, peregrinau pe drumurile Europei Centrale, imprimând pe retina și În mintea oamenilor imaginea unui „evreu rătăcitor”, blestemat de soartă să nu-și găsească locul și odihna. O fantomă bântuia prin Europa. Trebuia să apară o legendă care să explice acest fenomen. Ea a apărut pe la mijlocul secolului al XVI-lea, când lumea a fost pregătită să o primească
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Isus „răstignit pe cruce de către evrei”. În loc să li se facă milă de cel răstignit și să-l ajute, „țiganii s-au urcat pe cruce și i-au smuls puținele haine pe care evreii i le mai lăsaseră pe trup”. „Fii blestemat, tu, popor al țiganilor - le-ar fi strigat Isus muribund - ; pe veci blestemat ! Fără patrie să umbli și nicăieri să nu-ți găsești odihna !” <endnote id="(833, p. 24)"/>. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, când practic Polonia
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
trăiau pe atunci, fără deosebire, nici evreilor de azi”. Responsabilii pentru infracțiunea de deicid rămân În principiu aceiași, dar numărul lor se reduce simțitor. În plus, Conciliul declară că „evreii nu trebuie prezentați nici ca respinși de Dumnezeu, nici ca blestemați, ca și cum acest lucru ar decurge din Sfânta Scriptură”. Ca atare, „Biserica Își amintește de patrimoniul pe care Îl are În comun cu evreii și, Îndemnată nu de motive politice, ci de iubire religioasă, evanghelică, deplânge urile, prigonirile și toate manifestările
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dumneata, Doar pe ăsta l-o-ai ierta, Că le perdem sămânța ! Sfântul Ilie refuză să se conformeze rugăminții și trage cu fulgerul În ultimul jidov, dar Îl nimerește pe Dumnezeu În aripa cu care acesta Îl proteja. Dumnezeu Îl blestemă pe Ilie să i se usuce mâna dreaptă, pentru ca Sfântul să nu mai aibă atâta putere la fulgerat și la tunat : Mâna dreaptă i-o lua Și pe-a stângă i-o lăsa <endnote id="(147, pp. 301- 302)"/>. Acesta
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sunt atestate Învinuiri privind profanarea anafurei. În spațiul românesc, astfel de acuzații au supraviețuit, bineînțeles, În Transilvania, unde existau puternice comunități catolice și protestante. Elie Wiesel, de exemplu, Își aduce aminte că, În anii ’30, evreii din Sighet (Maramureș) erau blestemați de creștini pentru că „au spurcat cuminecătura” <endnote id="(133, p. 23)"/>. În mod accidental, au fost Înregistrate unele credințe populare de acest tip În Bucovina, deci Într-o regiune de graniță cu spațiul catolic. Credințele nu se mai referă la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
căuta cu toții să-l doborâți ca pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe? Da, ei pun la cale să-l doboare din înălțimea lui: le place minciuna; cu gura binecuvântă, dar cu inima blestemă. Ei își ascut limba ca o sabie, își aruncă vorbele lor amare ca niște săgeți, ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat: trag asupra lui pe neașteptate, fără nicio frică. Ei se îmbărbătează în răutatea lor, se sfătuiesc împreună ca să
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
procese interminabile și hotărâri judecătorești nedrepte, acestea ca urmare a unor legi rămase în vigoare de pe vremea iobăgiei, ce fusese desființată încă de părintele statului modern, Alexandru Ioan Cuza. Nenorocirile ținându-se lanț, familia Costache Gheorghiu nu poate decât să blesteme nedreptatea, judecătoria, avocații « care nu se mai satură de bani, mulgând de la ambele părți în conflict ». Dar viața-și continuă cursul ei, cu bune, cu rele. Din nefericire, relele tot mai mult își găsesc loc în viața românului. Apar conflictele
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și de companie, o „lecție de democrație” cum spuneau ei. − Armata e armată, nu-i loc aici de democrație. Voi sunteți militari, indiferent în ce an sunteți. Trebuie să fiți foarte bine pregătiți! și dă-i mereu instrucție, de ne blestemam clipa când ne-am gândit să devenim elevi de școală militară. Practica o făceau în cadrul atelierelor unde se desmembrau diverse utilaje și mașinării de război, folosindu-se ca piese de schimb pentru repararea celor ce se mai puteau folosi. Săndel
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cu porcul și țuica s-au ospătat copios, iar șeful delegației, într-un moment de neatenție al bietului fotograf, a înfipt furculița într-o bucată de purcel și i-a spurcat friptura vecinului, care, furios, s-a ridicat de la masă blestemându-și confrații. Aveam să aflu că mulți ziariști din delegație studiaseră prin România sau aveau neamuri ori prieteni care fuseseră pe la noi și știau cam ce putea oferi bucătăria națională. Dacă s-a spus "un cal pentru un regat", de ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în rafale insipid și pe Rambla din Buceo am o jale de-apatrid! Plouă-n Rio de la Plata, curg șuvoaiele anost și mă tem că m-or da gata pieton făr-de-adăpost, nici gondolă, nici canoe, nici galoși și nici umbrelă, blestemând ca tata Noe ploaia sură și rebelă! Și îmi vine să-mi fac seama sau să-mi cer urgent transferul în deșertul Atacama unde se desleagă cerul peste munți araucani doar odat' la 4 ani! Spunea cineva că ploaia e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care nu mai știam cum să ies. Încercasem de câteva ori să Încep proiecte În limba engleză, citeam cu trupa „La Mamei“ diverse piese de Shakespeare și Brecht, dar parcă totul pălea În comparație cu forța unică a silabelor antice. Mă vedeam blestemat de zeii Olimpului să rămân toată viața forțat să pun În scenă doar piese În limbi pe care nimeni nu le Înțelege. Dar iată că acum ni se propunea să montăm Cum vă place, nu În păsărește, ci În engleza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
făcut atât de multă publicitate negativă (la televizor, la radio, În ziare, pe stradă, oriunde), Încât ar trebui să-i mulțumesc, căci nici un agent de presă plătit nu ar fi lucrat mai bine În numele meu! Am avut onoarea să fiu blestemat În coruri și duete și m-am bucurat de multă presă proastă din partea ambelor tabere politice. Pentru fiecare din ele Încetasem să mai fiu un om de bine. Ciudat cum forțele opuse se atrag În fanatismul dogmatic! Până și Monica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Domnul Moldovei, în cămașă de zale, cu părul vâlvoi, orbit de sângele ce-i șiroiește pe frunte, în mână cu sabia goală, picurând, calcă peste cadavre, prin mocirlă, prin bălți cu noroi și sânge. "Aiaia Allah-Allaaah!!!"... "Moldova!!! Moldova!!!" Strigăte. Răcnete.Blesteme. Săgețile vâjâie. Pușcile trăsnesc. Plutește o pâclă înecăcioasă de fum, pulbere și catran. Pe redută la Valea Albă fâlfâie steagul verde cu semilună al Profetului. Osmanlâii se bulucesc peste parapete, valuri-valuri... "Paștele!!! Dumnezăii!!! Anafura!!!" Capetele se rostogolesc cu turban cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
spele putina?! Îl vezi pe Ștefan Voievod, pribeag, zgrepțănând la ușile străluciților crai, cerșind umil un culcuș și-un codru de pâine udat cu lacrimi?! Îl vezi pe Ștefan Voievod în surghiun, oploșit la căldurică, putrezind, plângându-și de milă, blestemându-și vitregia ticăloasei sale sorți?! Un trăsnet despică cerul și-apoi tunetul bubuie pierzându-se printre nouri. Doamne, șoptește Daniil înfiorat... Sau îl vezi pe Ștefan Voievod "Sabia lui Hristos", "Izbăvitorul Creștinătății!" continuă Ștefan înfierbântat, ironic, hohotind sarcastic, îl vezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în noi puterea aceea, că doar eram sleiți, vlăguiți, eram sfârșiți cu totul... Și așa, deodată, devenisem zmei! Minune mare! Și-atunci, de prin păduri, s-au revărsat ca turbații glotașii Moldovei, cu furci, cu topoare, cu țăpoaie chiuind, urlând, blestemând, așa cumplit răcneau că turcii s-au spăimântat crezând că suntem de două ori mai mulți decât eram. Mamăăă!! Ce tăiere! Seceriș! Măcel! Răcneam! Blăstămam! Înjuram! Și tăiam! Tăiam! Pușcile trăsneau. Buciumele buciumau. Prăpădul de pe lume! Nu ne mai păsa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]