4,944 matches
-
era altceva decât un șifonier din fildeș pictat cu trandafiri, cu mulțumiri pentru Suki. Făcuse camera pentru sora ei? Era precum visul unei fetițe devenit realitate. În timp ce Belinda stătea întinsă pe pat ca Frumoasa din Pădurea Adormită, părul lung și blond îi era împrăștiat peste perne. Își dăduse la o parte cuvertura; era o zi călduroasă - sau poate doar voia să-și arate pijamalele de mătase de culoarea piersicii, împodobite cu dantelă care probabil fusese lucrată manual, la comandă, de călugărițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
puternic încât s-au învârtit în spatele meu ca roata Sfintei Ecaterina. Să urmărești pe cineva îmbrăcat în costum bleumarin, în oraș, la ora prânzului, era o sarcină care punea piedici și celui mai bun detectiv. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru culoarea blondă a părului lui Simon. Am zărit pe cineva care semăna cu el dispărând la stânga înspre Broadgate. Nu era timp de pierdut; m-am cufundat în mulțime, sperând că urmăresc persoana potrivită. Am dat colțul pe strada Liverpool, hoarda de bancheri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
părului de culoarea paiului. Într-un final, am ajuns la peronul Circle Line; metroul tocmai sosea. Pentru un moment nu l-am mai văzut pe Simon și m-am speriat, dar apoi, în timp ce se deschideau ușile, am văzut un tip blond mai în josul peronului și am țâșnit din metrou, reușind să sar în vagonul alăturat lui exact înainte de a se închide ușile. Stăteam în picioare în vagonul ce se legăna, ținându-mă de bara de deasupra capului meu, sprijinindu-mă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ținut o veșnicie, nu l-am mai văzut pe Simon. Toate barurile și cafenelele își aranjaseră mesele afară, iar copacii erau deși de-a lungul trotuarelor largi, aruncând umbre înșelătoare asupra trecătorilor; una din două persoane părea a avea părul blond sau poate asta era doar reflexia soarelui printre frunze. Dar, într-un final, de partea cealaltă a Haverstock Hill și continuând să meargă în josul dealului, i-am văzut binecuvântatul costum bleumarin. Nu se putea să nu iasă în evidență în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
îngrijea. Exagerează uneori, făcând pe sora mai mare. Căscă larg. — Doamne, acele calmante pe care mi le-a dat Felix chiar își fac efectul. Cad din picioare de somn. Felix era un bărbat plăcut, cu părul cenușie, cu o soție blondă cu douăzeci de ani mai tânără decât el. Ca și înmormântarea, părea a fi tipul perfect de doctor de societate, prea perfect pentru a fi adevărat. M-au îndesat cu tot felul de treburi pentru înmormântare, a mărturisit Belinda. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
în bucătărie. În tot acest timp m-am simțit detașată, de parcă era un perete de sticlă între mine și restul lumii. Lumina soarelui, bătând în vopseaua galbenă a bucătăriei, punea în acord bunul-gust al podelei de teracotă manufacturată și părul blond al Belindei Fine, care stătea la tejgheaua de oțel inoxidabil și tăia un măr. Purta o rochie roz de mătase, avea picioarele goale, iar tocătorul era din lemn de măslin. Mintea îmi era ascuțită, observând fiecare detaliu, indiferent cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
măsuță, dintr-un nevăzut colț al încăperii, unde vălătucii nălucirilor par stivuiți în mape maronii... Când curva ieșea în oraș, o urmăream toți puștanii strânși în poarta casei lui D. Trecea printre noi unduindu-și ușor coapsele durdulii, aranjându-și zulufii blonzi sau trecându-și degetul pe obrajii ei bucălați. O fetișcană plinuță era curva, nu prea înaltă, zâmbind parcă mereu speriată, încercând să se strecoare printre coloane de aer numai de ea văzute. La Karnak, mulți ani mai târziu, când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
șiroaie pe fața albă, lividă, cu câțiva pistrui pe frunte și în barbă. Îl priveam și eu mut, speriat să nu se întâmple cine știe ce bucluc în crâșma plină la acea oră. Undeva la o masă era Dinică cu o tipă blondă. În spatele meu, doi marinari își povesteau ce pățiseră la vamă. Mai spre fereastra de lângă bar, Nuni Anestin, singur, aproape adormit. Actorul Mihăilescu-Brăila cu sculptorul Apostu, la o altă masă, lângă el, mâncau concentrați, din farfurii roșii, de lut, ciolan cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mi-erai p-atunci. Când te pileai, ce chestii mai scoteai din tine! Mai ții minte? P-aia cu Basarabia, mai ales, o mai știi? Mă topeam când te-auzeam cum povesteai de fătuca aia de la Chișinău. Ochi albaștri, cozi blonde, față ca o lună plină. Ai reușit până la urmă s-o fuți? Că acu’ s-a dat liber la Basarabia! Prostește, am izbucnit în râs. — Hai, popo, du-te. Nu-i lăsa să te-aștepte la Comisie, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Cererea moșneguțului cel hîtru era singurul lucru din acel purgatoriu care mi s-a părut să aibă vreun sens. Vă dau cuvîntul meu. Voi face tot ce pot. Bătrînul zîmbi cu gura cît o șură. I-am numărat trei dinți. — Blondă, chiar și oxigenată. Cu o pereche de țîțe ca lumea și să vorbească precum o scrofelniță, dacă e posibil, căci, din toate simțurile, cel mai bine mi s-a păstrat auzul. — O să văd ce pot face. Acum spuneți-mi unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
desenam pielea goală sub degete și Îmi Închipuiam că-i savurez din nou răsuflarea de pîine dulce. Mă surprindeam amintindu-mi cu o precizie cartografică toate cutele corpului, lucirea salivei mele pe buzele ei și pe acea linie de puf blond, aproape străveziu, care Îi cobora pe pîntece și la care prietenul Fermín, În conferințele sale improvizate pe tema logisticii trupești, se referea ca la „drumeagul spre Jerez“. M-am uitat la ceas pentru a nu știu cîta oară și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
facem câte una, zice Pârvu și apucă fierbătorul electric. Albu Îi dă peste mână și strigă cât poate de tare pentru a fi auzit de pe culoar prin ușa Închisă a camerei: — Planton! Imediat ce se Înfățișează În ușă un băiețel pirpiriu, blond și cu ochii verzi, Albu continuă pe același ton răstit pe care a strigat: — Du-te la camera nouă și cheamă-l pe Umit să ne facă o cafea. După asta râde și-i explică lui Pârvu: — Avem și turci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Ședința Totdeauna mi-au plăcut blondele fără condiții. Îmi placi, probabil pentru că ești blondă însă și pentru că ne asemănăm! Știam demult, mai bine zis pronosticasem că ne vom întâlni. Aveam presentimentul că îmi va fi destinat să fii poetesă. Ești realistă și-ți trăiești suprarealismul din fiecare clipă știută și împlinită în exagerări nemărturisite
?edin?a by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83735_a_85060]
-
AȘ VREA... În nopți de var-aș vrea să te alint Și să-ți sărut ca umbrele, făptura; La fel ca raza lunii de argint, Să-ți mângâi tandru, părul blond și gura; Cu mâini de neguri, trupul să-ți cuprind Când gândurile fi-vor călătoare, Luceafărul pe gene să-ți aprind În dimineți de vis scăpărătoare; Și ochii tăi, din nou să-i cuceresc, Când vor sclipi în raza mea
A? VREA... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83745_a_85070]
-
le strânse în pumnișor, apropie degetul spre ureche, iar ochii i se deschiseră a mirare și spuse: Ia! Ce se aude? Este un greieraș, îi răspunse tatăl șoptit, să nu-l speriem. Ce spune greierașul? întrebă însetată de curiozitate, micuța blondă de doar patru anișori. Cântă o rugăciune către Doamne-Doamne. De ce cântă pentru Doamne-Doamne? Îl roagă să trimită ploaie. De ce vrea greierașul ploaie? Pentru că pământul este uscat, iar lui îi este sete și nu are de unde să bea apă. De ce nu
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
ei brodate și dantelate. M-am văzut pe mine peste zece ani și aproape că m-a luat cu amețeală de scârbă. — Normal că nu s-a Întâmplat nimic, tocmai asta e și ideea! aproape că am țipat. Doi tipi blonzi, care păreau de-abia sosiți din clubul Princeton s-au Întors și m-au privit curioși. M-am gândit să mă mai compromit timp de Încă un minut pentru că, ei bine, erau amândoi foarte drăguți, dar mi-am amintit rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
sexy ca să i se ierte faptul că era foarte, foarte arogant. Din câte mi-am dat seama, ea trecuse Întotdeauna neobservată, așa cum li se Întâmplă tuturor fetelor de o drăgălășenie exotică la vârsta când tot ce contează e să fii blondă și să ai sânii mari, petrecuse mult timp străduindu-se să ia note mari și Încercând cu disperare să nu iasă În evidență. Și i-a mers, cel puțin până când Avery s-a Întors În vacanța de Crăciun În primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Înainte de plecare, am spus și i-am Întins sticla. —Bette, mie mi-a ajuns, Înțelegi? Dar cred că tu ar trebui să rămâi și... —AVERY! țipă Elisa brusc, propulsându-și silueta emaciată de pe canapea În brațele unui tip Înalt și blond, care purta o cămașă roz, de figurant. Atât eu, cât și Penelope, ne-am Întors În același timp și l-am văzut pe logodnicul ei Îmbrățisându-mi colega de parcă se știau de ani buni. Vino Încoace. Trebuie să-l cunoașteți cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
coadă de aproape o sută de oameni, care se holbară cu toții, cu gura căscată, cum am ieșit din flota de mașini, Îmbrăcați În costume scandaloase. Sammy stătea Într-o parte, În timp ce un bărbat de la petrecere, care purta o perucă lungă, blondă și tocuri foarte Înalte țipa la el. Am Încercat să-i atrag atenția când am tăiat-o cu toții prin fața cozii, dar un alt paznic s-a apropiat primul de noi. — Câți sunteți? Îl Întrebă el politicos pe Philip, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
erau Împrăștiate printre ei și de-abia mi-au aruncat o privire când i-am Întrebat dacă au nevoie de ceva. Nu-l vedeam pe Leo, dar Philip nu era greu de localizat - am căutat pur și simplu cea mai blondă fată din cameră, cu cei mai mari sâni, apoi mi-am mutat privirea cu câțiva centimetri mai la dreapta. Îi Înconjurase talia cu brațul, În timp ce stăteau Împreună În fața cabinei DJ-ului. Ea mi se părea vag cunoscută, dar n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cu bustieră și să le dea jos cu totul ca să facă pipi și nu se puteau Îmbrăca la loc fără ajutor. M-am sprijinit de perete, uitându-mă la ele, În timp ce așteptam să se elibereze o toaletă, când o fată blondă s-a Întins și a cuprins cu ambele mâini sânii uriași, ca niște perne, ai altui Iepuraș. Îi admiră timp de câteva secunde, după care Întrebă, fără să le dea drumul: —Adevărați sau puși? Cea care era pipăită chicoti și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
s-o ia la vale cu viteza luminii, amenințând să mă ia și pe mine. Umblam bezmetică prin salonul VIP, căutându-l pe Philip când, Înghesuit În cel mai Întunecos colț al sălii Împrejmuite cu cordon, am remarcat un cap blond foarte familiar ițindu-se dintre niște sâni demni de Iepurași. M-am uitat În jur frenetic după un aparat foto, sperând, rugându-mă ca cineva să-i facă o poză lui Philip cu nasul În decolteul fetei ăleia și s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
formă numărul de acasă. Celeste răspunse după ce sună de trei ori - „Da? Cine e cela care sună? - fraza ei încâlcită însemnând în mod sigur că vorbise cu Stefan în cehă. „Sunt eu. Voiam să știi că poate dura câteva ore”. „Blonda ridică pretenții, Herr Lieutenent?” „Nu e nici o blondă, Celeste. Știi că nu e nici o blondă și știi că întotdeauna sunt mort de obosit la Prefectură după Revelion—” „Cum spui în engleză - rotkopf? Roșcată? Kleine rotkopf sheisser schtupper—” „Vorbește englezește, fir-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un saxofon alto agățat de gât. — Coleman, îl știi pe trombonistul alb de la Bido’s? Marty, ce naiba? Coleman se întinse peste bar, luă două mâini de gheață și își îngropă fața în cuburile reci. Danny îl studie cu privirea: înalt, blond, până-n treizeci de ani, frumușel - ca băiatul ăla în rolul principal din musicalul la care îl târâse Karen Hiltscher. Vocea lui era răgușită, epuizată. — Sigur. Trombonist fomist. Am auzit. De ce? — Vorbește cu domnul polițist de-aici. Îți spune el. Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
facă ceva și atunci când i se preda o lecție. Mal rămase în dreptul ușii, privindu-l, fiindcă îi drag Stefan și îi plăcea spiritul lui rebel. Se bucura că puștiul era brunet și grăsuț, ca tatăl lui adevărat, nu subțirel și blond, ca Celeste - deși Mal era blond, iar oamenii își dădeau seama de la bun început că nu erau rude. Celeste spunea: — ... și e limba poporului tău. Stefan clădea cu mosoarele o casă - culori închise pentru fundație, pastelate pentru etaj. — Dar de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]