2,653 matches
-
malul Nistrului. Trecătoare peste râu cu ajutorul plutei. Are 96 de case cu o poplație de 876 de suflete, țărani români. Locuitorii se ocupă cu uscarea prunelor, cari se vând peste Nistru". În 1923 Lalova avea 235 de gospodării , o curte boierească, moară și oloiniță, 2 școli primare, 5 cârciumi. Stodolna (Cobâleanca) întrunea 152 de case, o gospodărie boierească cu un atelier industrial, o școală primarăși 3 cârciumi. Sovieticii după ce au mutat frontiera de pe Nistru pe Prut, au numărat și înregistrat 1259
Lalova, Rezina () [Corola-website/Science/305759_a_307088]
-
suflete, țărani români. Locuitorii se ocupă cu uscarea prunelor, cari se vând peste Nistru". În 1923 Lalova avea 235 de gospodării , o curte boierească, moară și oloiniță, 2 școli primare, 5 cârciumi. Stodolna (Cobâleanca) întrunea 152 de case, o gospodărie boierească cu un atelier industrial, o școală primarăși 3 cârciumi. Sovieticii după ce au mutat frontiera de pe Nistru pe Prut, au numărat și înregistrat 1259 de locuitori. În războiul al ll-lea mondial Lalova a pierdut 23 de bărbați. Două valuri de deportări
Lalova, Rezina () [Corola-website/Science/305759_a_307088]
-
tuturor structurilor și claselor sociale de-a lungul secolelor al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, generate de grava criză economică și politică în care se aflau Țările Române. Toate clasele și păturile sociale românești - cu excepția unei minorități boierești - erau interesate de schimbarea, în primul rând, a regimului fanariot, care nu era decât o formă deghizată de ingerință a otomanilor în treburile interne ale Munteniei și Moldovei. Epoca fanariotă a fost caracterizată de la început prin politici fiscale excesive, dictate
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
erau „cumpărate cu bani”. Cumpărarea domniilor costa enorm. De exemplu, Mihail Șuțu a plătit 3 milioane de piaștri, iar domnul Ioan Gheorghe Caragea, care plătise 8.000 de pungi cu galbeni pentru ocuparea tronului, a vândut 4.762 de titluri boierești, pentru care a obținut aproximativ 20 de milioane de piaștri. În visteria domnului intrau diferitele taxe indirecte, precum cele ale vămilor sau ale ocnelor de sare. Visteria statului era alimentată în principal dintr-un impozit personal achitat de către toți bărbații
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
are 2 cascade, una este situată chiar în apropierea drumului axial al văii Iapa, la 1 km aproximativ în amonte de capătul satului Negulești, iar cealaltă se află pe același versant, mai sus în amonte. "Zona Stogul de Piatră": "Lacul Boiereasca" - După unele surse numit Modârzău, se află în comuna Zemeș pe dealul împădurit în formă de șea dintre vârfurile Runcu și Jghiab, numit Modârzău - ce face hotarul între satele Solonț și Zemeș. Lângă luciul apei se află un complex turistic
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
Fitzgerald a României". În cariera sa a susținut un număr mare de concerte, a realizat numeroase înregistrări discografice și a participat la un număr mare de emisiuni de radio și TV. Încă din copilărie, a cântat la hore, nunți, petreceri boierești etc. La 13 ani fratele artistei, Ioniță Borcan, îi cumpără o chitară și o învață să se acompanieze. În 1928 se căsătorește cu vioristul Mihai (zis Tică) Lătărețu din comuna Lelești și cântă împreună în mai toate satele din Gorj
Maria Lătărețu () [Corola-website/Science/306376_a_307705]
-
sub un alt nume, Anfisofca, în anul 1823. "Asfalt de Moldova" a facut o incursiune in istoria satului, reportajul il puteti regasi aici. http://www.youtube.com/watch?v=yZxPcJR9mwI Localnicii care s-au stabilit in sat, lucrând pe lângă curtea boierească, au venit din 3 sate diferite de unde și provin numele mahalalelor: Strâmbeni, Bădiceni, Mândiceni iar ce-a de-a patra mahala era populată de ruși de unde și denumirea de Ruși. Începând cu anul școlar 2007-2008, Școala Medie din localitate a
Sofia, Drochia () [Corola-website/Science/305768_a_307097]
-
foarte greu. Numai în 1947 au mu rit 108 persoane. Pe meleagurile acestea școala primară a fost des chisă în satul Măgura Veche unde învățau copiii din satele vecine. în 1939 oamenii din sat au cumpărat de la boierul Hîncu curtea boierească pentru școală, unde primii înățători au fost Nițu cu soția. în 1940 a lucrat în calitate de profesor Vatavu Gheorghe. Pietrosu Cu mult înainte de fondarea satului actual, aici a existat o așezare umană în perioada romană fiind populată pînă la năvălirea hunilor
Pietrosu, Fălești () [Corola-website/Science/305851_a_307180]
-
Bălinesti); Nastasia s-a căsătorit cu logofătul Toader, altă fiică cu marele paharnic Dragotă Săcuianu, iar o nepoată a sa - cu Petru Huhulea. Urmașii săi au alcătuit familia Tăutu, care se număra la începutul sec. al XVIII-lea printre familiile boierești din Moldova. La 9 decembrie 1728 domnul Moldovei Grigore al II-lea Ghica i-a dat poruncă sulgherului Miron să hotărnicească satul Temeleuți și "să-l stâlpească". Sulgherul descria astfel faptele sale: "Cu martorii ne-am dus în capul hotarului
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
punct de vedere calitativ și programatic o constituie casa de piatră a cărturarului Udriște Năsturel de la Herăști (jud. Ilfov), care interpretează în stil oriental elemente ale Renașterii italiene. În perioada care a urmat s-a dezvoltat mai ales arhitectura conacelor boierești. Această evoluție a corespuns acumulării puterii în mâinile marii boierimi în al treilea sfert al secolului al XVII-lea, în detrimentul urmașilor lui Matei Basarab. Conace precum cele de la Dobreni, Mironești din Gostinari (jud. Ilfov), Golești (jud. Argeș), Filipești, Măgureni (jud.
Stilul brâncovenesc () [Corola-website/Science/305890_a_307219]
-
cărturar Constantin Cantacuzino, format la școlile din Constantinopol și Padova, care ajunsese să joace un rol central în politica Țării Românești din ultimul sfert al secolului al XVII-lea. Acea perioadă tulbure, caracterizată de ascensiunea Cantacuzinilor și a altor familii boierești, înlesnise răspândirea idealului umanist în cultură, promovat tocmai de acești "oameni noi". Elitele politice își manifestă mai puternic interesul pentru arta apuseană și sunt la rândul lor descoperite de portretiștii italieni și flamanzi. Gravori specializați în portretistică îi consacraseră deja
Stilul brâncovenesc () [Corola-website/Science/305890_a_307219]
-
data de 8 august 1870 cunoscută în presa cotidiană sub numele de "tulburările de la Ploiești", evenimente pe care "I.L. Caragiale" le tratează cu ironia lui caracteristică în nuvela "Boborul" și în comedia "Conu Leonida față cu reacțiunea" numindu-le "intrigi boierești". Formarea acestei mișcări conspirative este determinată de dezamăgirea unor oameni politici ai vremii care sperau ca prin supunerea față de o dinastie străină să fie realizată o relaxare, o liniște între partidele politice. În apropierea zilei de 8 august 1870 s-
Republica de la Ploiești () [Corola-website/Science/305917_a_307246]
-
înființat în Basarabia primul parc dendrologic, numit pe acele timpuri „Grădina engleză”. Locuitorii din preajmă îi spuneau „Grădina botanică”. Această „Grădină engleză” (Parcul Botanic al Școlii) este considerată prototipul multor parcuri și grădini publice, apărute ulterior pe lânga numeroasele conace boierești. Iată de pe ce timpuri și de unde se trage numele fostei suburbii a Chișinăului - Botanica. Denumirea Botanica a prins rădăcini în uzul curent al populației și, atunci când s-a renunțat la fosta împărțire administrativ-teritorială, sectorul a primit denumirea veche, istorică - Botanica
Botanica () [Corola-website/Science/305946_a_307275]
-
pămînt. 1923. Hristici se aflau în plasa Nădușita. „Dicționarul statistic al Basarabiei” pe anul 1923 menționa: „Arhiva primăriei a fost distrusă de bolșevici în 1917.” Se atestă: dealul Holm, Valea Hristici, iazul Bolata, 450 de case; 2260 de locuitori, gospodării boierești (4 case locuite), moară de vînt, 2 mori cu aburi; școală primară mixtă, biserică ortodoxă, poștă rurală, primărie, o cîrciumă. Primar era Teodor Lozan, notar - Teofil Ganea. 1930. În ziua de 29 dec. la Hristici, plasa Florești, se înregistrează 1287
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
Nicodim a înființat la Tismana prima școală din țară de caligrafi și copiști de cărți bisericești în diverse limbi. Tot aici a funcționat prima școală de călugări învățați dintre care se recrutau viitorii episcopi, mitropoliți, dieci pentru cancelariile domnești și boierești. Aici s-au păstrat cele mai vechi documente începând cu sec. al XIV-lea care au pus bazele istoriografiei românești. Obiecte foarte valoroase au fost duse în Primul Război Mondial la Moscova spre păstrare. În anul 1406 a avut loc
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
le-a adăogit, fie că le-a construit din zid dacă ele erau din lemn. Altele sunt ctitorii ale voievozilor, construite special de ei, pentru a se îngropa acolo. Mai sunt altele care de fapt sunt metoace, adică vechi fundații boierești care au fost ulterior închinate Tismanei: Gura Motrului, Cerneți, Topolnița, Valea cu Apă. Un alt grup, mai ales pentru vremurile mai apropiate nouă, provenea din roirea călugărilor care, în căutare de locuri pustii, prielnice sihăstriei, părăseau incinta mănăstirii și-și
Mănăstire () [Corola-website/Science/305374_a_306703]
-
aga, nepotul lui Regep-pașa, pradă Oltenia arzând satul Bârzeiul și proprietățile Magherilor, însă sunt prinși și măcelăriți de căpitanul Șerban în apropierea satului Obârșia. Această faptă ia adus dregătoria de al doilea armaș. Propășirea materială și noua avansare în ierarhia boierească îl determină pe armașul Șerban ca să persevereze în generozitatea față de unele fundații religioase gorjene și în danii bogate bogate pentru ridicarea de biserici. Astfel, în 1809, finanțează alături de Ioana și rudele ei, armașul Grigorie Ciocăzeanu (apropiat al lui Tudor Vladimirescu
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
sec. al-XV-lea și se trăgeau din vechii boieri din Baia de Fier și Alun. Speranța era fiica pitarului Zamfir Pârâianu, prefect de Gorj, și a Sevastiței, născută Frumușanu (1819-1911). Așadar și bunica maternă a omului politic aparținea unei cunoscute familii boiereștii gorjene. Ea i-a călăuzit pașii copilăriei viitorului om politic, iar tatăl său îi era model, fiindcă luptase pe frontul pentru cucerirea Plevnei la 1877 și era militar cu renume de membru în comisia de pace cu turcii. După ce termină
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
conștiință s-au dovedit a prezida la toată activitatea tuturor ramurilor statului, otrăvite de politicianismul și de tovarășul inseparabil al acestuia, favoritismul”. În anul 1916, Gheorghe Tătărescu s-a căsătorit cu Aretia Piteșteanu, familie înrudită, la rându-i, cu neamuri boierești de viță veche din Țara Românească. Aretia era o femeie cu stare și binevăzută în societatea acelor vremuri. După primul război mondial s-a instalat în Poiana Gorj, locul natal al soțului ei, și a pus bazele unei societăți de
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
E70 ce leagă Timișoara de București. Ansamblul fortificat mănăstiresc de la Strehaia și evenimentele mai semnificative legate de el au atras atenția unei pleiade de cercetători din timpurile cele mai vechi până în prezent. Date istorice și arheologice dovedesc existența unei curți boierești în acest loc începând cu secolul 14. Izvoarele istorice medievale relevă importanța curții de la Strehaia ca reședință de origine a boierilor Craiovești, una dintre cele mai însemnate familii nobiliare din Țara Românească. Din timp în timp, curtea a fost centrul
Mănăstirea Strehaia () [Corola-website/Science/313665_a_314994]
-
dintre cele mai însemnate familii nobiliare din Țara Românească. Din timp în timp, curtea a fost centrul băniei de Severin, de Strehaia și de Mehedinți și chiar reședință domnească temporară, în timpul domniei lui Radu Mihnea. Tot aici, în incinta curții boierești, a funcționat între anii 1474-1504 mitropolia de Severin a Țării Românești. Vechea curte a boierilor craiovești a intrat în prima parte a secolului 17, prin moștenire, în proprietatea lui Matei Basarab, domn pământean al Țării Românești. Între anii 1640-1650, Matei
Mănăstirea Strehaia () [Corola-website/Science/313665_a_314994]
-
din mâinile cazacilor zaporojeni. Tudor Șoimaru este sfâșiat între dragostea pentru Magda, fiica celui care-i ucisese tatăl și-i jefuise neamurile, și dorința de a se face dreptate. În final, el îl ucide pe boier și dă foc curții boierești. "Neamul Șoimăreștilor" este primul film românesc în format „ecran lat-color”. El se află pe locul 5 în topul celor mai vizionate filme românești din toate timpurile după cum atestă un comunicat din 2006 al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din
Neamul Șoimăreștilor (film) () [Corola-website/Science/314041_a_315370]
-
străinătate cu puținii slujitori credincioși rămași, dar Tudor Șoimaru hotărăște să se întoarcă în satul părintesc. Alexandru Movilă, un al fiu al Doamnei Elisabeta, este înscăunat ca domnitor. Stroie Orheianu își recapătă privilegiile deținute anterior și se întoarce la curtea boierească de la Murgeni. Șoimaru îi anunță pe răzeși să fie pregătiți și înarmați pentru a-și apăra pământurile atunci când boierul va veni în sat. Magda, care se măritase între timp cu șleahticul Anton Ludno (Oleg Danovski), îl previne pe Șoimaru să
Neamul Șoimăreștilor (film) () [Corola-website/Science/314041_a_315370]
-
sabia și îl lovește cu ea pe boier drept în moalele capului, apoi îi târăște cadavrul pe mormântul lui Ionașcu. În acest timp, șoimăreștenii îi atacă pe dragonii polonezi care-l însoțeau pe boier și îi ucid, dau foc curții boierești sub privirile Magdei și a soțului ei care sunt alungați din sat, iar apoi ară cu plugurile pământul unde a fost odinioară conacul lui Stroie Orheianu. În final, același narator mărturisește: "„Bunicii mei sînt strănepoții acestor oameni, iar eu am
Neamul Șoimăreștilor (film) () [Corola-website/Science/314041_a_315370]
-
și de patrimoniu; la rândul său, fiecare filială județeană beneficiază de câte o bibliotecă proprie. Până la începutul secolului al XVIII-lea, arhivele din Țările Române erau păstrate de către Cancelaria domnească, autoritățile ecleziastice și de către demnitarii de diferite ranguri în cadrul ierarhiei boierești. Cele mai vechi locuri de conservare a documentelor erau mănăstirile, care, fiind locuri considerate ca sigure, păstrau și documente laice. Spre exemplu, se știe că în 1775 Mitropolia Bucureștilor avea în păstrare o arhivă generală ce cuprindea documente private de
Arhivele Naționale ale României () [Corola-website/Science/314304_a_315633]