2,885 matches
-
-mi găsească vena. Stăteam fiecare pe câte un scaun, una lângă alta, cu acele înfipte în brațe. Feli făcea poante, mă făcea să râd, ca de obicei. Uitasem de ac, până când am văzut cum se prelinge sângele ei peste marginea borcanului, nimeni nu observase. Atunci m-am lăsat moale pe scaun, am alunecat, poate am leșinat. Nu știu dacă și sângele meu dăduse pe-afară. Ne-au dat o friptură ca lumea și vin roșu (cum se obișnuia dacă erai donator
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
renunți la apă și la spălat, ca să le-o arunci în cap, că fetele făceau de serviciu la cantină o zi întreagă pentru că erau fete, asistând la prepararea sarmalelor din verze murate printre care pluteau șobolani morți, descăpăcind zeci de borcane de mazăre cu ajutorul unei monede, tocând saci întregi de ceapă printre șuvoaie de lacrimi, curățând încă și mai mulți cartofi, spălând vase într-o apă gata jegoasă, debarasând, spălând pe jos și nemâncând nimic toată ziua de greață și de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
accident mai patetic nu există. Erau mulți ca mine, ne recunoșteam după plăcerea dementă cu care distrugeam trenurile în care ne îmbarcam vara către taberele de vacanță. Împreună ne îmbibam cu alcool trupurile caraghioase și inutile, căutând instinctiv intimitatea de borcan a formolului. La școală, profesorii ne detectau din prima clipă, după uniforma strâmtă, prea scurtă, panglicuța, urechiușele și unghiuțele murdare, numărul matricol descusut, privirea plină de ură. Lucidă. Un copil care a înțeles tot e un monstru. Aveam o privire
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
am locuit în casa bunicii. Îmi amintesc de o bătaie încasată mai mult pe nedrept; fiind la piață cu mama, mi-a dat la un moment dat o plasă, iar eu punând-o jos la un moment dat, am crăpat borcanul cu smântână. Acasă, în cameră m-am trezit la un moment dat cu niște vergi date peste picioarele goale și doar bunica a reușit să mă salveze. Mama locuia cu soacra, avea și ea frustrările ei pe care și le
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
substanță, nici un obiect potențial nociv, și am început să mă întreb ce poate fi, de ce înainte, ani la rând nu avusesem nici o problemă iar acum apăreau aceste anomalii? Apoi am observat că și florile pe care le mai puneam în borcan se ofileau mult mai repede ca înainte și atunci am intrat la bănuieli. Dacă se întâmpla ceva rău, dormitorul fiind în mijlocul apartamentului, stând la parter, atunci pericolul putea să vină numai de la vecinul de deasupra mea. Deja aveam în minte
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Dănuț nu scoase nici un cuvînt și o ascultă cu încîn tare toată pauza. Din acel moment, viața lui Dănuț se schimbă hotărîtor. Participa împreună cu detașamentul lui Serghei Luminița la tot felul de acțiuni (la acțiunea de colectare a sticlelor și borcanelor sau la acțiunea de îngrjire a pomilor din curtea școlii), mergea în vizite organizate la colegii bolnavi sau la cei mai slabi la învățătură, ajuta bătrînele să treacă strada - într-un cuvînt, făcea foarte multe fapte demne de toată lauda
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
venea ea erau doar vreo două ore, timp în care, în mare fugă, am dereticat prin casă și am dosit lucru rile care dădeau rău în peisaj (am dus într-un dulap de pe balcon un ibric ruginit din baie, cîteva borcane nasoale de sub chiuveta de la bucătărie, sticla cu apă oxigenată a maică-mii din toaleta de serviciu etc. ; am notat sîrguincios pe hîrtie toate lucrurile mutate - ce unde era -, pentru ca apoi să le pun la loc exact în poziția în care
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Mi s-a părut că locomotiva sufla ca un astmatic iar vagoanele scârțâiau ca și cum ar fi suferit de reumatism. Și m-am gândit, cu melancolie, că în compartimentele sale micuțe, odată cu valizele pline de albituri, de cărți, de caiete, de borcane cu dulceață, el a dus cândva imponderabila sarcină a tristețelor, a bucuriilor, a visurilor și a iluziilor mele... Călătoria aceasta a fost totuși una din cele mai frumoase din câte am făcut vreodată. Pân-atunci nu umblasem decât cu trăsura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
diluat cu apă și am văruit „ zugrăvit ” succesiv de mai multe ori până ce după ultima uscare cartoanele mele arătau ca cele pe care le-am văzut la pictorii din Constanța. Culori aveam, nu la tuburi cum aveau pictorii, ci la borcane, doar că erau culori industriale pe care le adusese cumnatul meu. Aceste culori le foloseam pentru a „colora ” piesele tăiate cu traforajul la lucrările practice. Îndrumat de cumnatul meu am învățat să combin culorile și chiar să obțin degradeuri de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
și onorabil, pe celălalt taler al balanței stând eșecuri indiscutabile, precum filmul-didactic-cu-copil handicapat al lui Gabrea (după scenariul lui Răsvan Popescu) și telenovela filosofică a lui Marinescu, în care actori mari (Dinică, Vișan, Uritescu, Visu) înoată, ca peștii într-un borcan cu apă, în plasa unui scenariu inept și ieftin. La celălalt capăt al spectrului vedem tot mai clar emergența unui cinema tânăr de cea mai bună factură : cel al unui vechi debutant, precum Nae Caranfil care a deschis un drum
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și emisiunea nu pot decât să capoteze la fel de patetic. Precum Revoluția însăși, devenită revoluțică (așa cum ai spune ciorbiță de văcuță și fripturică cu cartofiori prăjiți), Platon și Heraclit sunt precum postamentul de marmură pe care e așezat cu emfază un borcan cu gogonele : specia definitivului ajunge specia diminutivului. Dar laconismul nu dispare cu totul : el a trecut în cadru. Atunci când Jderescu îi arde una operatorului care ”bâțâie” camera, filmând din mână, gestul lui nu este doar ironic la adresa fițelor de bucureștean
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de moment, așa că renunț la iaurt și urc la parter, decis să beau prima cafea care mi se va oferi de-acum încolo. N-ar fi rău ca începînd de mîine să iau servieta la serviciu, să-mi aduc două borcane cu iaurt. Dealtfel recomandarea doctorului Berneagă a fost să beau aspirinele dizolvate în iaurt. Ceea ce n-am putut eu suferi! să-i văd pe unii, ajunși pe post de bătrîni tipicari, cu servieta după ei, în care au iaurt și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
relon, cu veșnicul surîs ironic pe buze, întinde mîna să ia bancnota de cinci lei, dar înainte ca ea să fi atins banii, eu lovesc pîinea cu palma, trimițînd-o ca pe o săgeată printre rafturi, tocmai în magazie, peste niște borcane de iaurt, care fac un zgomot strident. Întind apoi mîna și-o înșfac pe vînzătoare de piept, trăgînd-o peste tejghea, în timp ce-i strig printre dinți: La închisoare era locul tău, criminalo, nu la raionul de pîine! O mai trag încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dar se întoarce spre mine, mă privește cu ochi triști și mă întreabă: În ce zonă lucrezi? Zona Întîi, de ce? Înseamnă că-l cunoști pe inginerul Ștefănescu... Da, mi-e șef. Ce-i cu el? Fulvia tace. Bagă lingurița în borcanul cu cafea, o scoate plină, cu vîrf, vrea s-o ducă încet spre ibric, dar cu cît e mai atentă, cu atît mîna îi tremură mai tare, cafeaua curge aproape toată, ea se înfurie și răstoarnă ce-a mai rămas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Fulvia o grimasă de durere. Cine naiba m-a pus să mă uit?!... Ștefănescu..., murmură Fulvia, căzuse de pe balcon... Probabil o fi vrut să aranjeze lădițele pentru flori... Fulvia vrea din nou să pună cafea în ibric, bagă lingurița în borcan să adune cafeaua de pe fund, dar, aruncîndu-mi o privire, tresare; se întoarce brusc spre mine și rămîne astfel, cu ochii măriți, speriați: Mihai, ce-i cu tine?!... Vine lîngă mine, se lasă în genunchi pe covor, lîngă fotoliul în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
priorități. În timp ce Danny îmi finisează rochia, eu fac puțină ordine prin casă. Adică arunc farfuriile de la micul dejun în chiuvetă, unde le las să se înmoaie, șterg în treacăt o mică pată pe blatul mesei, după care aranjez un pic borcanele de pe raftul cu mirodenii, în funcție de culorile lor. E o treabă care îți oferă multă satisfacție. Aproape la fel de multă ca aranjatul markerelor cu ceva vreme în urmă. — Și, e greu să trăiți împreună? zice Danny, venind la ușă și privindu-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
venind la ușă și privindu-mă. — Nu. Mă uit la el mirată. De ce? — Amica mea Kirsty a încercat să stea cu prietenul ei. Dezastru. Toată ziua o țineau într-o ceartă. Ea zice că nu știe cum reușesc alții. Mut borcanul cu chimion lângă cel cu schinduf (ce-o mai fi și schinduful ăsta?), ușor plină de mine. Adevărul e că eu și Luke nu am avut aproape nici o problemă de când locuim împreună. (Poate, cu excepția incidentului când eu am zugrăvit baia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fiți foarte fericiți, zic cu căldură, și îl sărut pe obraz, și izbucnim în râs la unison în clipa în care cineva aruncă în noi cu confetti. Invitații se preling din biserică, asemenea unor bomboane care se revarsă dintr-un borcan, vorbind, râzând și strigându-se pe nume, cu glasuri încrezătoare. Se înghesuie cu toții în jurul lui Suze și al lui Tarquin, sărutându-i, îmbrățișându-i și strângându-le mâinile, și eu mă îndepărtez puțin, întrebându-mă pe unde o fi Luke
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
acoperiș dintr-un fel de stuf, în mijlocul unei pajiști largi, străjuită de copaci înalți. La dreapta casei, un bananier plin cu banane ademenitoare, în fața casei, un tufiș cu flori de un roșu-aprins, și, atârnând de acoperiș, tot în fața casei, niște borcane cu șerpi morți făcuți ghem într-un lichid transparent (alcool, mi s-a explicat ulterior, în timpul unei demonstrații live, și sunt buni pentru că alungă spiritele rele). Sunt întâmpinată de un cuplu tânăr care îmi dă binețe cu un zâmbet larg
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Nu numai că este foarte gustos dar mi se pare și o idee excelentă atât timp cât platanul este fructul cel mai popular de-a lungul și de-a latul Amazonului. Întreb dacă nu are ceva condimentat și îmi întinde imediat un borcan cu ardeiași rotunzi, roșii și verzi, într-o suspensie grăsimoasă. „Ai grijă, sunt foarte iuți”, mă avertizează și confirm cu ochii în lacrimi. Mergem la culcare destul de devreme, parte din oboseală, parte din economie de energie: electricitatea provine de la o
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
îmbracă recunoscător în geaca mea. Canoea oprește la destinația mea și cobor însoțită de zâmbetul larg al Mariei. Urc malul către casa lui Don Julio și ajung la un fel de masă de dimineață o grămadă de copilași pasând un borcan cu gem de la unul la altul și mâncându-l cu biscuiți dintr-un pachet desfăcut pe masă. În plus, Don Julio mi-o prezintă pe soția lui surpriză! Este femeia pe care am întâlnit-o în canoe la venirea în
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
care l-am câștigat, a fost în 2011, de Ziua Recunoștinței, tot în Biserica mea natală Movila Banului, unde, atenție! concursul a fost prezentat de un copil de 10 ani, iar premiul pe care l-am câștigat a fost ... un borcan cu dulceață! După fratele Enache Marin, a urmat pastorul Uță Tudorel, care a păstorit comunitatea până în 1976, când a fost înlocuit de fratele Bălan Constantin în anul 1978, în timpul căruia a fost construit actualul locaș de închinare. Fratele Bălan a
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
și nici pește au început să slăbească. Nu mai puteam scăpa de rațe, cum să dăm rațele? Eu, între timp, aveam niște stupi în pădure la Brănești, unde era depozitul Diviziei și Compania de transport, și am vândut cadrelor un borcan de miere și-o rață. Un borcan și-o rață, ca să scăpăm de ele. Asta, ca treburi mai distractive, dar adevărul este că era muncă, muncă, muncă! Încet, am pus la cale lucrurile, și oamenii au văzut că sunt bine
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Nu mai puteam scăpa de rațe, cum să dăm rațele? Eu, între timp, aveam niște stupi în pădure la Brănești, unde era depozitul Diviziei și Compania de transport, și am vândut cadrelor un borcan de miere și-o rață. Un borcan și-o rață, ca să scăpăm de ele. Asta, ca treburi mai distractive, dar adevărul este că era muncă, muncă, muncă! Încet, am pus la cale lucrurile, și oamenii au văzut că sunt bine intenționat. S. B.: Aveam și noi la
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
privind cele mai avantajoase oferte de parizer, telemea, conserve de pește etc. Aveam un coleg de prin Bucovina, căruia părinții îi trimiteau cu regularitate tot felul de bunătăți, dintre care nu lipseau câteva kilograme de miez de nucă și un borcan mare cu miere de albine, pe care le consuma cu religiozitate zilnic în fața noastră. Intrigat de "meniul fix" al amicului, un vecin de pat îl întrebă într-o seară de ce "bagă" atâta nucă și miere în el, răspunsul venind prompt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]